6,757 matches
-
Ai fi vrut ca ceva din ținuta gravă a cavalerului să se regăsească în atitudinea credinciosului, și cînd acolo te întîmpină imprevizibilitatea grației divine. Cu excepția gînditorilor ruși - Berdiaev sau Lossky -, care se străduiesc să recupereze dimensiunea tragică a creștinismului, ceilalți filozofi împărtășesc aceeași idee: creștinismul anulează tragismul existenței umane. Iată cîteva exemple luate din cultura română. Ileana Mălăncioiu, în Vina tragică, scrie: Cred mai curînd că teologia nu poate avea o viziune tragică, întrucît divinitatea nu o presupune. Viziune tragică înseamnă
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
purtând niște pantaloni de trening și un sacou mototolit, cu părul crescut în exces, trăind într-o mizerie anahoretică - undeva se află un aragaz cu butelie, iar încăperea cu absidă are ceva de refectoriu -, Stephen are ceva din aerul unui filozof travestit în cerșetor. Camera urmărește minuția cu care Stephen aranjează ambalajul unei felii de cașcaval și modul riguros, matematic, cu care taie o bucată, reflexele unei ordini care a rămas ca o coajă goală. Condiția lui ilustrează deopotrivă o înțelepciune
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
că ele sunt contradictorii. De ce mi-am dat eu seama, bunule Dumnezeu! nu puteam să păstrez pentru mine această neplăcută remarcă? Iată-mă discreditat pentru totdeauna; și acum este înțeles că sunt un om fără inimă și fără simțăminte, un filozof sec, un individualist, un burghez și, pentru a spune totul într-un cuvânt, un economist de la școala englezească sau americană. Oh! Iertați-mă, scriitori sublimi, pe care nimic nu vă oprește, nici măcar contradicțiile. N-am dreptate, fără îndoială, și mă
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
patra Unzeitgemäße Betrachtung (Considerație inactuală), al cărei titlu e lămuritor: Richard Wagner in Bayreuth. Ce s-a petrecut apoi în sufletul lui Nietzsche ține de încîlceala ițelor sale psihice. Venerația i s-a preschimbat în vrăjmășie contestatară, infidelitatea spirituală a filozofului dînd naștere celor două cărți de tăgăduire totală a maestrului. Și chiar dacă Cazul Wagner (1888) și Nietzsche contra Wagner (1895) au apărut într-un moment cînd Wagner plecase deja în lumea valkiriilor (1883), ceea ce i se poate reproșa retrospectiv este
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
digresiunea forma firească de camuflare a infirmității psihice. Așa se face că numai într-o jumătate din carte e vorba despre Wagner, restul volumului cuprinzînd asociații libere ce gravitează în jurul muzicii, decadenței și spiritului Germaniei. Și totuși, genul acesta de filozofi care fac mereu paranteze nu pentru că au alte nuanțe de adăugat, ci fiindcă nu pot păstra linia dreaptă, genul acesta are privilegiul flerului psihologic. Spre deosebire de salahorii terni care zidesc tratate în jurul ideilor luate de la alții, felinele din categoria cărora face
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
epocă, va deveni materialul de prelucrare a zidarilor de mai tîrziu. De aceea, ar fi semn de îngustime ca, punîndu-i în lumină iremediabila fugă de idei, să-i treci sub tăcere filonul sclipitor din care izbucnește stupefianta fugă. Detaliul că filozoful este purtat de aplombul unei minți căreia nu-i poate dicta nici ritmul și nici sensul de cercetare nu-l face să fie mai puțin profund. Atîta doar că profundul acesta e fioros de dezlînat și supărător de prolix. Îl
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
gripare, îi imprimă gesturilor aparența sacadată a unor mișcări fără coordonare, scrisul lui Nietzsche curge gîlgîitor, într-un șuvoi de asociații imprevizibile. Dar virulența nietzscheană nu vine dintr-o exersare a spiritului critic, ci dintr-o vînă de antipatie personală. Filozoful nu emite aprecieri, ci administrează lovituri. Nu critică, ci biciuiește. Ca un scripete narativ care, învîrtindu-se în gol, continuă să se rotească chiar și după ce frînghia cu greutăți s-a rupt, Nietzsche pare un copil care, dacă tot a apucat
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
-mi iau cîmpii. Această victorie asupra nerăbdării mele mă surprinde. Cum ne mai desăvîrșește o asemenea operă! Ascultînd-o, devii tu însuți un fel de Ťcapodoperăť. Într-adevăr, de cîte ori am ascultat Carmen, mi s-a părut că devin mai filozof, un mai bun filozof decît îmi par de obicei: ajuns atît de răbdător, de fericit, de hindus, de sedentar... Să reziști nemișcat timp de cinci ore, iată o primă etapă spre sfințenie! Mi-e oare îngăduit să spun că sunetul
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
victorie asupra nerăbdării mele mă surprinde. Cum ne mai desăvîrșește o asemenea operă! Ascultînd-o, devii tu însuți un fel de Ťcapodoperăť. Într-adevăr, de cîte ori am ascultat Carmen, mi s-a părut că devin mai filozof, un mai bun filozof decît îmi par de obicei: ajuns atît de răbdător, de fericit, de hindus, de sedentar... Să reziști nemișcat timp de cinci ore, iată o primă etapă spre sfințenie! Mi-e oare îngăduit să spun că sunetul orchestral al lui Bizet
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
și omiliile lui Nicolaie de la Rohia. Dincolo de fireștile deosebiri "stilistice", e același spirit al reabilitării individului, pe linie spirituală, aceeași exigență de expansiune a binelui în condiții nespus de vitrege. Un colaborator al sistemului comunist n-ar fi motivat urmărirea filozofului și post-mortem. - În dosarul de verificare deschis împotriva Dvs. pe 15 mai 1957 scrie că erați la data respectivă "student în anul IV la Facultatea de Filologie". Facultatea era dublă, de Filologie și Istorie, sau aveați în gând să deveniți
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
Dar nici nu a reușit, în mod activ, să impună stilul ei dezbaterii generale. În ce are mai bun și mai înalt, această dezbatere a rămas, în mod esențial, literară. ID a coagulat cîteva nuclee de filologi, de medieviști, de filozofi, de teologi. Deși cîteva dintre temele importante ale unor specialități umaniste au fost prezente în paginile revistei, specialitățile însele, prin profesorii, cercetătorii și practicanții lor, nu au pășit în arenă. Au rămas în izolarea lor publică. ș...ț Este atunci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
Rodica Bin ÎNTR-UN foarte proaspăt eseu-manifest, filozoful Peter Sloterdeijk deplîngea omogenizarea, caracterul steril al spațiului politico-publicistic, transformarea scenei de dezbateri într-o colivie plină de spirite lașe, care vociferează și protestează vehement la orice abatere de la regulile cuștii. Enervările autorului,ceva mai temperate în cuprinsul tratatului său
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
de divertisment, aptă să sustragăatenția de la cenușiul vieții de zi cu zi. De filozofie academică, marele public nu pare a mai avea, cel puțin acum, prea multă nevoie. Dacă nu sunt buni oratori sau moderatori, dispuși la frecvente apariții publice, filozofii nu-și prea pot răspîndi cărțile și ideile. Dacă nu sunt buni compilatori, dacă în cărțile lor nu știu să coboare discursul la nivelul de înțelegere al cetățeanului de rînd, transformînd tratatul de filozofie într-o culegere de sfaturi practice
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
farmecele pînă și în cele mai dificile împrejurări, ei sunt sortiți anonimatului, recluziunii în sălile bibliotecilor și, în cel mai bun caz, unei apariții publice doar în amfiteatrele, de altfel nu prea frecventate, ale facultăților umaniste. Dacă serioasele eseuri ale filozofului Peter Sloterdeijk ajung pe listele de best-seller, aceasta se datorează poate mai puțin calităților intrinseci ale scrierilor sale, cît unei ceva mai intense prezențe mediatice a autorului, care moderează emisiunea tv „Cvartetul filozofic" împreună cu confratele său Rüdiger Safranski (răsfățat de
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
defectuos și cu o greșeală de logică nu faci pe nimeni să rîdă, decît poate pe jucătorii de șah. Rîsul, adevăratul rîs, cere alte condiții de apariție decît schemele logice. Tocmai de aceea între poanta unui banc și revelația unui filozof nu e nici o asemănare. Nu ingeniozitatea rațională sporește savoarea bancului, ci piedica constrîngătoare pe care trebuie s-o încalce. Dacă farmecul bancurilor ar ține de un calapod rațional, atunci efectul lor ar fi minim. Numai că bancurile cer predilecție temperamentală
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
de crispare venite din partea unor oameni care se simt trași de limbă, ai parte de dezvăluirea unor convingeri adînci. E ca și cum o mînă de intelectuali - și toți interlocutorii Valeriei Sitaru sunt intelectuali - s-au adunat spre a se confesa publicului. Filozofi, poeți, romancieri, profesori universitari, muzicieni, arhitecți, teologi, fizicieni, pictori, traducători, medici - toți vin și vorbesc despre ei înșiși: Irina Mavrodin, Răzvan Diaconu, Mircia Dumitrescu, Nicolae Breban, Marta Sandu, Vasile Morar, Mircea Rusu, Gelu Colceag, Daniel Barbu, Radu Popa, Ionuț Vulpescu
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
intervine - în nouă cazuri din zece - în exces, depanând mașinăria greoaie a romanului prin complicarea complicațiilor. Frecvente sunt dialogurile dintre personaje, fără vreo funcție caracterizantă, dezlânate și incoerente într-un mod "oportun". Sătenii din Întoarcerea tatălui risipitor apar ca niște filozofi ai istoriei și ai culturii. Polițistul Ioanea Păsulii lucrează la o teză de masterat despre Ulise, coordonată de profesorul Zeze Puțintelea (zis Poponețea). Autopsierul de la Morgă, Sebastian Tufiș, visează să facă filme cu "adevărul convex". Vinerica-Venerica Simionescu, fostă Capdeiepure, este
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
este marcată. Referințele la Hamlet sunt numeroase; și D.R. Popescu nu se lasă până nu introduce o a doua echipă de personaje, actori-figuranți făcuți să joace rolurile oficialităților venite la înmormântarea soldatului Paraschiv. Într-un roman în care avem atâția filozofi rurali, o suită de generali dublați de o suită de actori, precum și un regizor virtual de filme convexe, orice ar fi putut să apară în pagină, în afară de o realitate nefiltrată, la prima mână. Operând în sensul medierii simbolice și deducând
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
avem la noi, două, Care, se știe, grele nu sunt defel la poeți. l Oare în mare luată devine-omenirea mai bună? Cred, căci luată în mic, privind nu se vede nimic. l E născut doar poetul, întreb? Nu mai puțin filozoful. Orice-adevăr pân' la urmă e doar construit și văzut. l Unu - auzim după altul vorbind, nu unul cu altul; O convorbire poți face din monologuri la rând? l Desăvârșit întru totu-i poemul acesta, limbajul, ideea, Ritmul; un lucru doar
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
Sorin Lavric Sunt autori care își cheamă exegeții. Chemarea seamănă cu o apropiere desfășurată pe baza unei afinități temperamentale, cu o atracție în virtutea căreia un anumit gen de filozofi nu poate fi comentat decît de un anumit tip de cercetători. Ceea ce înseamnă că o exegeză de calitate, înainte de a cere o aplecare minuțioasă asupra literei operei, presupune o înrudire mentală cu făcătorul ei. Constați că un gînditor îți seamănă
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
Ceea ce înseamnă că o exegeză de calitate, înainte de a cere o aplecare minuțioasă asupra literei operei, presupune o înrudire mentală cu făcătorul ei. Constați că un gînditor îți seamănă și simți imboldul de a-i adînci cărțile. Mai mult, singurii filozofi pe care îi putem aprofunda sunt cei de care ne-am simțit legați printr-o spontană empatie omenească. În schimb, cînd afinitatea inițială lipsește, împreunarea minții cercetătorului cu carnea operei autorului va fi precară. Vom asista la un efort exegetic
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
am început să mă ocup din nou cu filozofia, și anume de acum șaisprezece ani, a trebuit să recunosc greșeli grave în ceea ce am scris în acea primă carte". (p. 196) Mai rar o asemenea răbufnire de sinceritate din partea unui filozof care concede să-și recunoască limita încercărilor anterioare. Dar ceea ce frapează pe cititorul care compară cele două cărți fundamentale ale lui Wittgenstein este deosebirea lor de viziune. E ca și cum ele ar fi fost scrise de doi autori diferiți, și nu
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
lume, este de fapt o încercare de a clarifica problemele de limbaj ale oamenilor? Potrivit lui Mircea Flonta, există două prejudecăți din cauza cărora ne este foarte greu să ne apropiem de partea tîrzie a operei lui Wittgenstein. Prima prejudecată este că filozoful ar fi nutrit o adîncă aversiune față de metafizică, motiv pentru care în ultimele decenii de viață ar fi intrat în pielea unui "atotdistrugător" care a măturat toate reperele filozofiei tradiționale. A doua prejudecată este că, din repulsie față de precaritatea constitutivă
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
Oricum, dacă trecem peste controversele privind adîncimea notațiilor din Cercetări, Mircea Flonta ține să ne împărtășească o certitudine amară: că genul de gînditor pe care l-a reprezentat Wittgenstein nu a avut urmași. Așadar, avem de-a face cu un filozof a cărui posteritate nu cuprinde continuatori. E ca și cum gîndirea lui s-a încheiat odată cu el, ceea ce a urmat nefiind decît comentarii mai mult sau mai puțin pertinente. "Acestei opere i se potrivește, probabil, mai mult ceea ce a spus Wittgenstein despre
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
nici în politică. Americanii nu înțeleg Un foarte interesant interviu, cu întrebări incitante și răspunsuri substanțiale, a apărut în numărul din 5 decembrie al COTIDIANULUI. Cronicarul selectează doar ultima șarjă din discuția, amplă, purtată de Andra Matzal cu Rob Riemen, filozof și director al Nexus Institute din Olanda, pornind de la recenta carte a acestuia, Noblețea spiritului. Un ideal uitat (proaspăt tradusă în românește, la Editura Curtea Veche). Iată întrebarea: "A influențat în vreun fel criza economică impactul ei la public?". Și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7818_a_9143]