12,882 matches
-
Cât despre idei împrumutate, toți filozofii se împărtășesc din tradiția gândirii fără a considera că trebuie să arate mereu buletinul de identitate al fiecărei cugetări. Nae Ionescu nu credea în proprietatea privată a ideilor, după cum nu credea în sisteme de filozofie, ci doar în gândirea vie, în filozofare. La el ideile străine deveneau „foarte vii și foarte personale, în variante puse în contexte cu totul noi sau originale“. De aceea, opera sa trebuie cercetată în sine, nu comparativ. Apoi, el însuși
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
IV Judecata de mai apoi. Intermezzo liric 1. Aduceți verbele Primul care a arătat, cu argumente, existența unor surse nemărturisite în textele rămase de la Nae Ionescu a fost Alexandru George. Astfel, Funcțiunea epistemologică a iubirii, prelegerea inaugurală a cursului de filozofia religiei din anul universitar 1919-1920, își trage inspirația din eseul lui Max Scheler, Liebe und Erkenntnis (1915). În urma unei comparații neexhaustive, Al. George oferă zece plus una instanțe în care Nae Ionescu l-a preluat textual pe filozoful german. El
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Tönnies (distincția între societate și spirit comunitar). Pentru păstrarea echilibrului, Alexandru George adăuga că ar fi interesant ca un comparatist să depisteze „accentele personale“ din textul lui Nae Ionescu. Am comparat cele două texte, în special în privința ideilor lor asupra filozofiei indiene. E adevărat, așa cum scria criticul român, că profesorul debutant luase de la Max Scheler cadrul general al prelegerii, o serie de idei fundamentale și unele expresii ad litteram. Funcțiunea epistemologică a iubirii, la fel ca Liebe und Erkenntnis, confruntă concepțiile
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
mai amplă, combinată cu cel de-al doilea articol, a apărut peste un an într-un volum colectiv. Ideile lor principale au fost reciclate într-un heteroclit dicționar de opere filozofice românești și amintite în ediția online a enciclopediei de filozofie Routledge. În 2004, cele două articole inițiale au fost retipărite în antologia Plagiatul la români. Textul lărgit a fost reluat, cu mici intervenții, într-un volum de autor. În acest fel, timp de zece ani, verdictul Martei Petreu a fost
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cunoaștere. La Ionescu, ambele sunt încercări de cunoaștere metafizică. Nae Ionescu vorbise despre iubire ca instrument de cunoaștere încă din prelegerea sa inaugurală la Universitatea din București, în toamna anului 1919. La experiența mistică s-a referit în cursul de filozofia religiei din 1924-1925 (Fenomenologia actului religiosă. Din nefericire cursurile de filozofia religiei din anii 1920- 1921 (Soluții filosofice la problema Dumnezeirii: teism, panteism, deism, ateism), 1923-1924 (Metafizică și religie), 1927-1928 (Filosofia protestantismului) și 1928-1929 (Filosofia catolicismului) nu au fost stenografiate
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
vorbise despre iubire ca instrument de cunoaștere încă din prelegerea sa inaugurală la Universitatea din București, în toamna anului 1919. La experiența mistică s-a referit în cursul de filozofia religiei din 1924-1925 (Fenomenologia actului religiosă. Din nefericire cursurile de filozofia religiei din anii 1920- 1921 (Soluții filosofice la problema Dumnezeirii: teism, panteism, deism, ateism), 1923-1924 (Metafizică și religie), 1927-1928 (Filosofia protestantismului) și 1928-1929 (Filosofia catolicismului) nu au fost stenografiate. Dar acestea erau tot atâtea ocazii de a preciza natura faptului
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Philosophie, consacrat lui Descartes și apărut în 1852, două secțiuni succesive ale capitolului despre Renaștere se intitulează „Magie“ și „Mystik“ (în ediția a treia, din 1879, ele au fost cuprinse împreună). În această monumentală operă, larg citită în facultățile de filozofie înainte de Primul Război Mondial și chiar după aceea, găsim mulți dintre topoi cursurilor lui Nae Ionescu, ceea ce ne face să credem că a cunoscut-o îndeaproape, probabil ca student. Prima parte a cărții lui Evelyn Underhill nu venea deci cu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
parte a cărții lui Evelyn Underhill nu venea deci cu nimic nou. Ea compilează și sistematizează lucruri știute - fapt recunoscut, de altfel - împănându-le abundent cu citate și, uneori, cu note personale. De aceea putea da oricărei persoane erudite în filozofie și religie sentimentul că se poate folosi de ea ca de un bun comun. Dar o parte dintre izvoarele ei nu sunt prea ortodoxe din punct de vedere științific. Pentru Underhill magia e reprezentată de ocultismul european medieval și modern
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
originar, pesimismul, antropomorfismul, valoarea trupului în procesele întrupării și mântuirii). Spre deosebire de autoarea engleză, Nae Ionescu precizează că se ocupă de mistică numai ca metodă de cunoaștere, nu ca fenomen psihologic, stare sufletească sau act religios. Perspectiva sa este cea a filozofiei, nu a religiei și nici a filozofiei religiei. Într-un curs de metafizică, desigur, nu interesează ce reprezintă actul mistic și viața mistică, ci care sunt concluziile la care se poate ajunge pe calea activității mistice. Tocmai acest lucru este
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
întrupării și mântuirii). Spre deosebire de autoarea engleză, Nae Ionescu precizează că se ocupă de mistică numai ca metodă de cunoaștere, nu ca fenomen psihologic, stare sufletească sau act religios. Perspectiva sa este cea a filozofiei, nu a religiei și nici a filozofiei religiei. Într-un curs de metafizică, desigur, nu interesează ce reprezintă actul mistic și viața mistică, ci care sunt concluziile la care se poate ajunge pe calea activității mistice. Tocmai acest lucru este esențial pentru corecta înțelegere a ultimelor trei
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
preluată din cartea lui Underhill. Dar și aici ea se străduiește să exagereze și agraveze împrumutul. Nae Ionescu avertizează de la început: „De altfel, teoria aceasta a tipurilor este ceva mai veche. Eu am căutat să o aplic în tot domeniul filozofiei și cred că în bună parte mi a dat, mie cel puțin, rezultate satisfăcătoare.“ Ce rezultă de aici? El recunoaște că a preluat teoria tipurilor din altă parte - din teologia mistică, putem adăuga - și că a aplicat-o în filozofie
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
filozofiei și cred că în bună parte mi a dat, mie cel puțin, rezultate satisfăcătoare.“ Ce rezultă de aici? El recunoaște că a preluat teoria tipurilor din altă parte - din teologia mistică, putem adăuga - și că a aplicat-o în filozofie, domeniul în care se situează discursul său. Ce susține Marta Petreu? Că Nae Ionescu „își atribuie analiza ce va urma, și anume cea a tipurilor de mistici clasificați pe criteriul temperamentului“. Fără alte comentarii. Așa cum afirmase, Nae Ionescu nu preia
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
De cealaltă parte un demers logico metafizic subîntins de ortodoxia origenizantă a lui Nae Ionescu. Cartea lui Underhill a putut satisface organul artistic al profesorului român, dar ea rămâne o compilație neaerisită, mult mai apropiată de eseistica literară decât de filozofia sau istoria religiilor. Prelegerile lui Nae Ionescu sunt filozofic superioare, ele urmează un fir logic, deducând și demonstrându și ideile. 5. Cartea mâniei Marta Petreu nu se mărginește să considere drept „plagiată“ doar ultima treime a cursului de metafizică din
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ar fi cea potrivită. Țările cu veche cultură consolidată pot suporta mai lesne acest triumf provizoriu al instinctelor vitale și al extazului, sub forma unor teorii filozofice. Nouă ne convine mult mai bine o teorie raționalistă, în orice caz o filozofie în care rațiunea logică își păstrează prestigiul ei nevătămat.“ Într-adevăr, Petrovici consideră că metoda fundamentală a metafizicii este cea „empirio-raționalistă“, a cărei expresie supremă se găsește în știință. În ceea ce privește religia, aceasta nu ar fi decât „practica metafizicii“, iar partea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
direcției antimetafizice“. Următoarele trei fac parte din aceeași discuție asupra principiului identității (prelegerea a IX-a, Structurile ca esență a realității), unde Nae Ionescu expune perspectiva mobilistă bergsoniană, care nu-l „încântă“ și pe care o găsește cunoscută încă din filozofia greacă veche. Cea de-a cincea, iarăși o referire en passant, se află în altă parte a cursului (prelegerea a XIII-a, Iubirea, instrument mistic de cunoaștere), în contextul discuției despre vitalism. Iar ultima e o declarație de distanțare categorică
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de fapt premiză: „Nae Ionescu s-a referit explicit la Bergson în prelegerile sale, polemizând cu acesta. Dar polemizează într-un fel aparte: îi atribuie idei și soluții filozofice pe care bergsonismul nu le are, apoi le respinge, conchizând că filozofia lui Bergson este o «direcție antimetafizică».“ După cum am arătat, ideile invocate nu sunt contribuții personale ale lui Bergson. De altfel, despre originalitatea acestuia, Blaga a scris câteva rânduri interesante: „Bergson umblă aici pe drumuri bătute; trebuie însă să recunoaștem că
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
El are darul să stilizeze pentru uzul rafinat al sfârșitului de veac gânduri de altădată. În definitiv, metafizica a fost totdeauna o nouă stilizare a unor gânduri de altădată.“ Și lui Spengler i s-au imputat unele împrumuturi nemărturisite din filozofia lui Bergson. Blaga crede că acesta are în comun cu Bergson numai ideile pe care le-a moștenit direct de la Goethe. Convinsă a priori de tot ceea ce „descoperă“, Marta Petreu uită să ne spună care sunt ideile pe care Nae
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
echilibra. Nu te poți echilibra decât prin ceea ce produci tu, ceea ce este propriu al tău. Prin urmare, de îndată ce o idee îmi împlinește mie această funcțiune, însemnează că este a mea.“ Urmează un alt pasaj asupra valorii originalității în materie de filozofie și precizarea că înțelegerea înseamnă „re creațiune“, în timp ce cunoașterea este doar „delimitare“. Așadar, Nae Ionescu recunoaște - și nu pentru prima dată - că în prelegerile sale se găsesc idei ale altor autori, care au fost recreate și integrate propriei înțelegeri a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cărții lui Evelyn Underhill a constituit un impuls de a regândi problemele fundamentale ale misticii și de a-și configura propria viziune asupra ei. Pe lângă o mulțime de lucruri pe care le știa deja - în calitatea sa de profesor de filozofia religiei și de gânditor preocupat de problema religioasă -, Nae Ionescu a aflat în paginile acestei cărți și câteva lucruri noi. Împrumutul se limitează la opt exemple și trei idei preluate creativ. Două dintre aceste idei sunt recunoscute ca fiind mai
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
exegeză mai poetică ar putea vorbi chiar de un „plagiat prin anticipare“ comis de Evelyn Underhill. În operația de a dovedi intenționalitatea plagiatului Marta Petreu a fost ulterior depășită de un precursor al ei, istoriograf didactic și critic marxist al filozofiei românești. Acesta s-a ostenit nu doar să extragă din cursul de metafizică toate cuvintele sau propozițiile în care i s-a părut că Nae Ionescu își relevă contribuția personală în metafizică, ci și să respingă - printr-o ridicolă demonstrație
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
problemelor de sursologie“. Și avea probabil dreptate în privința unora dintre ei. Dar, așa cum s-a văzut mai sus, același lucru i se poate imputa ei înseși, în plus cu circumstanțe agravante de rea credință și tezism. Scăderile ediției prelegerilor de filozofia religiei din anul universitar 1924-1925 au fost deja semnalate de alții. Faptul că Marta Petreu s-a îngrijit de tipărirea unuia dintre primele cursuri ale lui Nae Ionescu e un indicator cert al interesului pozitiv pentru opera sa. Nu investești
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
al operei lui Nae Ionescu. Pe piața literară circulă diverse vorbe despre culisele campaniei pe care a purtat-o în jurul plagiatului din Underhill. Se spune, mai precis, că, făcându-se vinovată de o atitudine prea binevoitoare - prin editarea cursului de filozofia religiei și a unor articole în revista Apostrof -, a trebuit apoi să-și spele reputația față de unul (sau unii) dintre patrini ei spirituali, vechi adversar a tot ceea ce înseamnă Nae Ionescu. Cum nu putem da crezare unor zvonuri care ar
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
poate fi un instrument de cunoaștere? Sau în ce măsură reprezintă el un act erotic (ilicit, pervers, ratat?) și un impuls creator? Am fi trecut apoi la problema rolului cognitiv al ideii de plagiat pentru biografii filozofilor și în special pentru istoricii filozofiei românești. Dar, pentru a ajunge la un bun rezultat, s-ar fi cuvenit mai întâi de toate să definim în mod riguros termenii folosiți până acum cu indulgență semantică: plagiat, copiere, împrumut, adaptare, contrafacere, influență etc. Asupra tuturor acestora există
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
profesorul al cărui curs de teoria cunoașterii îl audia: „Husserl nu mai face parale; îl cunosc până în fundul sufletului; e multă farsă; și asta mă dezgustă; eu am rămas încă om cinstit; dar până când? Până când voi scrie prima carte de filozofie. Atunci o să fiu și eu dobitoc sau escroc ca toți marii filozofi, chiar dacă nu voi purta redingotă, pălărie moale, neagră și ochelari aduși după urechi.“ Sentimentul era sincer, căci, la sfârșitul semestrului, Nae se mută la Universitatea din München pentru
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
lui Hermann Bönke, Plagiator Bergson. Membre de l ’Institut (1915) și a amplei recenzii pe care i-a consacrat-o Wilhelm Wundt, Mircea Florian sare în apărarea subiectului tezei sale doctorale, susținută chiar în Germania. În opinia sa, apropierea între filozofia lui Bergson și cea a lui Schopenhauer este neserioasă, căci „aceste comparații pot fi ale tuturora“. Notița sa, publicată în Noua revistă română a lui C-tin Rădulescu-Motru, se încheie cu acest verdict categoric: „Există desigur asemănări de amănunt între
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]