6,379 matches
-
revoluții/ Care nu ne mai sunt destinate, / Suntem puși în fața faptului împlinit / Cum e pusă sămânța în pământ / Știindu-se totul: ce plantă va crește, ce fructe va da, / Dar nu și când se va hotărî / Să moară" (Secolul nostru). Fiorul și intensitatea întrebărilor cutremură "legenda somnului" unde încă se mai aude surd realitatea, pe care numai somnul primordial o mai poate da uitării. Și totuși, dicțiunea poetică e acum mai fermă, asemenea expresivitatea gândirii. Inocența devine gravitate autentică, euforia ajunge
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
Sadoveanu câțiva ani mai târziu la începutul vieții sale conjugale, cu horbotă de praf vara la trecerea căruțelor, animalelor și oamenilor, înglodat din pricini de ploaie primăvara și toamna, cu Trăsnea adormind pe un hat, într-un noiembrie rece din cauza "fiorilor" gramaticii, cu Oșlobanu pe post de Goliat cărând lemne, emană și el același aer rural. Poate doar, pomenite în treacăt, trupele austrice încartiruite să mai spună ceva ieșit din comun. Dar și Humuleștiul adăpostise trupă rusească (de aici va veni
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
Madone marocane cu pruncul în brațe. Copilul nu are mai mult de doi ani. Băiețelul are păr des și negru, pieptănat ca al unui adult, cu cărare dreaptă într-o parte. Chipul băiețelului n-are nici o trăsătură copilărească, te trec fiorii. Seamănă cu vechile icoane și picturile pe pânză. În timpul uneia dintre călătoriile mele, trenul s-a oprit brusc. Și trenul care venea din sens opus s-a oprit. La fereastra trenului alăturat, pe locul de vizavi am zărit un bărbat
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
se trezește ceva, o personalitate pe care o ține ascunsă. Ascunderea unui emigrant ilegal comportă o serie de riscuri, iar poliția de frontieră îi dă mai mult decât un singur avertisment, luându-l chiar la plimbare nocturnă care îți dă fiori, pentru a-i arăta printr-un binoclu cu infraroșii câțiva fugari care se cred feriți de adăpostul nopții. Aceste avertismente „prietenești” au ceva dintr-o veche teroare înscrisă în memoria tribului, demonstrația de putere a copoilor constituie arma lor psihologică
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
ar fi fost încântat. Sadism, masochism, tortură, fecioare sacrificate, cadavre devorate de lupi în pădure, castel medieval, dragoste damnată, întreaga recuzită a romanului gotic se află aici pentru a alcătui plămada de mediocritate și de spectacol ieftin menită să trezească fiori fetelor de pension. Julie Delpy pare indecisă ce să ne ofere mai întâi - o mare dragoste damnată sau o lecție de emancipare. Pe de altă parte, regizoarea construiește un alibi contesei, cel mai puternic alibi: dragostea trădată. Din cauza cruzimii societății
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
eu. Nici o șansă. Și nu era așa când am supravegheat instalarea ei, poți să fii sigură de asta. - Atunci ce e ? Am bătut ușurel în sticla dură și am simțit cu suprafața ei lucioasă se unduiește sub degetele mele. Un fior m-a străbătut pe spate și am avut o senzație ciudată de familiaritate inconfortabilă, sentimentul pe care l-ai putea avea când un coleg care te teroriza la școală și pe care demult l-ai uitat te salută ca pe
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
trezit?” Cam la fel își spune și coregraful Arcadie Rusu: „Sunt un vis care are vise, se poate că și visele mele le au pe ale lor.” Desigur, tema este veche de când lumea, dar ea ne va atrage mereu, prin fiorul gândului înaripat care încearcă să pătrundă dincolo de contururile aparent ferme ale acestei realități. A mai abordat-o și Sergiu Anghel în Visul din vis, cu Compania Orion, și acum Arcadie Rusu pătrunde și el în această lume cu granițe fluide
Vise cu ochii deschiși by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5922_a_7247]
-
prin care Val Gheorghiu încearcă a contracara realul dezamăgitor îl reprezintă perspectiva retro, nelipsită, cum singur se grăbește a specifica, „de o patină a unui romantism cumva desuet și vag aberant". Rîndurile apar furnicate de un melos subtextual, inducînd un fior fantomatic. Doi îndrăgostiți „se întorc, ținîndu-se de mînă, pe sub teii uscați, visîndu-se ca-n atîtea rînduri, în vremea lui Conachi", pentru a se opri „în fața unui grilaj din celălalt veac". Într-o casă cu parfum de epocă se servește „șerbetul
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
responsabilități, dar, mai ales, reprezentau viitorul omenirii." Salut voios, pionierește, avertismentul voalat împotriva exploatării copiilor, pedofiliei, cerșetoriei, lumii a treia etc., însă ceea ce mă emoționează sunt cuvintele care îmi sună familiar, „colectivitate", „responsabilități", „viitorul omenirii", iar ceea ce îmi dă un fior de plăcere lingvistică, este cuvântul „maltratați". Vai, ce duios sună limba de lemn a altor epoci, aurite, dar primitive, aproape că o uitasem! Iată că Rahanul nostru nu este amnezic, nu degeaba a supraviețuit epocii de aur a comunismului trecând
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6253_a_7578]
-
acesteia în sistemul său de valori încă dinainte de trecerea către ultima etapă). Astfel, unul din ultimele paragrafe referitoare la apoteoza lui Culianu pare scris cu aceeași febricitate la care face referire: „Ceva din tonul implacabil al binecuvântării răzbătea, împreună cu un fior de obiectivitate înghețată, în textele acestor proiecte. Păreau adresate urbi et orbi. Tonul lor e sigur de sine, stilul e limpid, construcția, apodictică, economia de mijloace, absolută. Afirmațiile sunt definitive, negațiile, casante. Teoriile socotite false sunt evacuate cu un număr
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
filmografie peliculele despre război ocupă un loc aparte. Geniul filmului rus se declară bucuros că tradiția paradelor dăinuie pe tot cuprinsul Rusiei și subliniază importanța lor în memoria colectivă. Când ceasul din turnul Spasski al Kremlinului bate ora zece, un fior străbate Piața Roșie. Spectacolul începe. Ministrul apărării, dintr-un automobil decapotabil, salută detașamentele de militari, care îi răspund cu un "Uraaa" prelung, ce amintește de atacul însuflețit al soldaților... din filmele sovietice. Urmează imnul de stat al Federației Ruse, același
Tradiţionala paradă din Piaţa Roşie - o nevoie de confirmare a destinului de învingător. VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/60641_a_61966]
-
m-ar fi văzut cineva, ar fi putut crede că am murit în timp ce săvârșeam cel mai important act din viața mea și mă lăsam pradă singurei plăceri care nu ține seama de vârstă. Mi-am amintit totodată, nu fără un fior, de cum a murit Florin Mugur, poetul al cărui tremur lăuntric semăna cu foșnetul frunzei uscate: în scaunul lui înalt din preajma raftului de cărți, cu lumina aprinsă, dovadă că era noapte, cu ochelarii pe nas, fără să se știe unde se
Îngerul cu o carte în mână by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6176_a_7501]
-
Ion Zubașcu mărturisește că a „scîncit scurt ca sfîrșitul lumii lui T.S.Eliot". Dar marea noastră speranță e de ordin transcendent. Ea vizează o relaxare a timpului, pînă cînd acesta atinge absolutul, cînd prezentul trecutul și viitorul se mistuie în fiorul mistic, intemporal. Răul biologic poate fi cu adevărat învins doar de credință, nu de una exterioară ființei, abstractă, ci de o credință contopită cu ființa însăși, imanentă acesteia. Providența se pronunță aici din interiorul verbelor literare, „din miezul lor cel
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
pădure, o vilă pe malul mării, cenușiul pluvial asortat unei serii de griuri, o mare agitată, faleze de nisip, prezența bodyguarzilor cu fețele lor pe care se citește o brutalitate calmă și o încăpățânare de metodist, și toate acestea cu fiorul de senzualitate lucidă al unei femei care știe să joace când rolul de teacă, când rolul de cuțit, când vulnerabilă, când puternică. În acest teatru de cameră se joacă partituri rafinate, precum aceea în care femeia iese afară în bătaia
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
cînd scriu. Gafencu nu face excepție: puținul care a rămas în urma lui în materie de grafie intimă are transparența seacă a cuvintelor nelumești. Aici, cel puțin, o cauză poate fi găsită: nemaiaparținînd decît firav lumii, sfîntului îi lipsește acel elementar fior de seducție pe care orice om normal îl pune în cuvintele pe care le scrie. În fond, scrisul se naște dintr-o secretă poftă de a-ți epata cititorii, numai că sfîntul își privește contemporanii cu o nesfîrșită îngăduință, de unde
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
strop de pornografie maghiară... sau Puțină Curvăsărie Maghiară, cum îmi spune Anamaria Pop că ar fi tradus ea titlul..., apărută în 1984, este o radiografie sumbră a socialismului, a comunismului. O carte în care umorul negru și accentele suprarealiste dau fiori reci cititorului. Nu realismul socialist descrie așa-numitul socialism, în domeniul ăsta nu poate să facă altceva decât să mintă, ci suprarealismul devine real. În timp ce o asemenea carte devine, în mod necesar, inclusiv cartea propriului său faliment, pentru că încearcă să
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
numit "Piston Head: Artists Engage the Automobile", nu a avut doar patronajul Ferrari, ci printre capodoperele expuse a existat una care încapsulează chintesența caracteristicilor care fac din marca de la Maranello un brand unic în lume - inovații tehnice, performanță, stil futurist, fiorul condusului. Cu alte cuvinte, LaFerrari! Spectacolul a fost deschis până pe 8 decembrie și a inclus lucrări ale următorilor artiști: Ron Arad, Bruce High Quality Foundation, Cesar, Dan Colen și Nate Lowman, Keith Haring, Damien Hirst, Virginia Overton, Olivier Mosset/Jacob
Inedit. Mașini transformate în sculpturi-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62894_a_64219]
-
ce e? - Îl ținem în brațe. - Da? - Trece printre noi. - Da, asta-i bine. - Dar doarme, are ochii închiși, iar una din mîinile lui se odihnește pe mine și cealaltă pe tine. - Nu înțeleg. Deodată pe Avram îl trece un fior: - Hai să plecăm de aici, Ora! - Nu e bine! geme ea. Trebuie să fie treaz tot timpul. De ce doarme? - Nu, e adormit. Are capul pe umărul tău. - Dar de ce doarme?, strigă ea, iar vocea i se sparge în fărîme. Avram
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
și a primit confirmarea, într-o cămașă ce-i rodea gâtul de parcă ar fi fost apretată în leșie și tot pe Central, ceva mai încolo, în fața unei prăvălii de dulciuri, acum un atelier de copiatoare, a simțit pentru întâia oară fiorul dragostei, s-a îndrăgostit de Margaret Schoelkopf, cea cu codițe împletite și ghetuțe. Își simțise inima paralizată, emoționată deasupra pătratelor de pe trotuar, ca un dirijabil din văzduh, iar pătratele de ciment păreau cvartalele unor orașe cu mult sub inima lui
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
dea acea emoție specială pe care o așteptam de la opera straussiană. Ariadna a fost soprana Violeta Urmana, o artistă, după opinia mea, care nu și-a definit încă culoarea timbrală. În prima parte a fost chiar ștearsă și fără acel fior liric specific lui Strauss. Spre sfârșit, dar mai ales în duetul cu Bacchus, respectiv cu Robert Dean Smith, un mare tenor wagnerian, a răspuns elegant cerințelor partiturii, ea nefiind, din nefericire, o soprană straussiană. Compozitorul a fost cunoscuta mezzosoprană Joyce
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
nume, dotat cu o înspăimântător de precisă cunoaștere a umanului. De altfel, aceasta din urmă iese la iveală încă de timpuriu, din vremea când, după propria mărturisire, citind finalul romanului Idiotul, „dedicarea totală a omului viu” îi pricinuise adolescentului „un fior înălțător” (p. 204). Sigur că, în definitiv, Dostoievski predispune la asemenea lecturi, de adevărat foraj sufletesc. Dar iată că sonda lui Ion Vianu mai reușește o performanță. Găsește chiar și în atât de artistul și atât de curatul Nabokov, zone
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
218 p. În Doina Ruști deja recunoaștem un stăpânitor al paginilor bizare. În Zogru ne confruntam cu tribulațiile unui duh obosit și melancolizat de metamorfoze, iar în Fantoma din moară întâlneam o altă entitate spectrală, capabilă, și ea, să producă fiorii specifici senzației de pericol și de literatură bună. Romanul de față ne propune o pisică teroristă, practic un principiu al răului trecut prin mai multe avataruri, cu punct de pornire în animalul bunicului Liciei, studentă la Teatrologie, aici în postura
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
cruzime alunecările emotive, de aici și tonul sobru și impostat cu care își desfășoară evocările. Singurele dăți cînd își lasă simțirea în voie privesc asociațiile sinestezice pe care le face în marginea unor senzații trăite: călcarea pe un șarpe cu fiorul panglicii lunecoase resimțite în talpă, călărirea unui cal la vîrsta de șase ani, impresia gustativă pe care i-o dă sunetul unui cuvînt (Claridge’s Hotel îi pare o bomboană fondantă alunecîndu-i pe smalțul dinților, în vreme ce Mivart’s Hotel e
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
omenește, reproșul și acuza s-ar justifica. Lucru știut, temele nu fac o literatură. De-aceea, nici n-aș insista asupra lor. Așa încât, dacă numeroase bucăți din aceste trei cicluri (Viața de după, De peste Ocean și La cheremul traducătorului) dau, adesea, fiori pe șira spinării, meritul principal nu e al scenariului (aluvionar, acesta), ci al insulelor de poezie incandescentă. Deși scrie, ca majoritatea colegilor de generație poeme cu latura de-un metru, adevărata înzestrare a Elenei Ștefoi sare în ochi pe eșantioane
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
a se ști priviți, spectatorii se înghesuie să urce ei pe scenă, luînd locul actorilor și risipind vraja spectacolului. Așa se face că platourile TV sunt invadate de histrioni etalîndu-și cu bucurie cele mai abominabile însușiri. Mirajul sacru al culiselor, fiorul intrării actorilor în scenă și savurarea cultivată a impresiilor sunt înlocuite de o lungă și uimitor de stăruitoare crucire, ca în fața unei neașteptate acrobații de circ. Să răspundem atunci la întrebarea inițială: ce anume din viața noastră nu s-a
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]