4,728 matches
-
el însuși. În cele din urmă, Comitetul Nobel i-a decernat și lui Lenard premiul Nobel pentru fizică în anul 1905, („Pentru munca să asupra razelor catodice”) punând capăt controverselor pe această temă. După câteva luni de la descoperirea razelor X fizicianul român Dragomir Hurmuzescu (1864-1954), care lucra atunci la Paris în laboratorul de cercetări fizice de la Sorbona, descoperă un nou izolant, numit dielectrină, construiește un electroscop foarte sensibil cu care descoperă, în colaborare cu fizicianul francez Rene Benoit (1844-1922), că aerul
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
câteva luni de la descoperirea razelor X fizicianul român Dragomir Hurmuzescu (1864-1954), care lucra atunci la Paris în laboratorul de cercetări fizice de la Sorbona, descoperă un nou izolant, numit dielectrină, construiește un electroscop foarte sensibil cu care descoperă, în colaborare cu fizicianul francez Rene Benoit (1844-1922), că aerul prin care trec radiațiile X devine bun conducător de electricitate (se ionizează). Cam în același timp, profesorul Gheorghe Marinescu (1863-1938), neurolog român, s-a folosit de aceeasi instalație pentru a efectua radiografierea unor cazuri
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
serie dintre ei au plătit cu viața lucrând cu aparatele existente la acea vreme, total neprotejate, unii dintre ei având descendenți malformați. În memoria lor, la Hamburg a fost ridicat un monument pentru cinstirea tuturor victimelor căzute pradă razelor X. Fizicianul american Arthur Holly Compton (1892-1962), laureat al Premiului Nobel, prin studiile sale a descoperit efectul Compton în anul 1922. Teoria să demonstrează că lungimile de unda ale radiațiilor X și γ cresc atunci cand fotonii care le formează se ciocnesc de
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
tratamentul bolilor. El a fost acela care a deschis calea altor cercetători în materie de radiații, ceea ce a dus la obținerea unui însemnat număr de premii Nobel în domeniile respective. De atunci și până astăzi, datorită contribuției oamenilor de știință fizicieni, ingineri, medici prin studiile moderne asupra materiei și constituției atomului, concomitent cu perfecționarea continuă a apărăturii, radiologia a cunoscut o dezvoltare nemaiîntâlnita; examenele radiologice s-au diversificat continuu, cu aplicații din ce in ce mai multe în medicină și în industrie. Prin descoperirea să
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
a avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării ulterioare a științei despre atom. Prin metodele spectroscopiei de raze X s-au determinat exact numărul lui Avogadro, sarcina electrică elementară, sarcina specifică e/m. Ca mijloc de cercetare, radiațiile X au permis fizicienilor să confirme experimental teoria cristalografica. Folosind metodă difracției, substanțele cristaline pot fi identificate și structura lor determinată. Metodă poate fi aplicată și la pulberi, care nu au structura cristalina, dar au structura moleculară regulată. Prin aceste mijloace se pot identifica
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de inginerul eletronist Godfrey Hounsfield și a fost pus în aplicare pe scară largă după anul 1979. HENRI ANTOINE BECQUEREL (1852-1908) și descoperirea radioactivității. Poluarea radioactivă și efectele ei biologice SILVIU PETROAIA, clasa a XII-a C Henri Antoine Becquerel, fizician francez, să născut în anul 1852, într-o familie de fizicieni cunoscuți. S-a remarcat pentru studii în domeniile magnetismului, fosforescentei, polarizării luminii și absorbției acesteia în cristale. Preocupat foarte mult de probleme de fizică, în special de problema fluorescentei
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
pe scară largă după anul 1979. HENRI ANTOINE BECQUEREL (1852-1908) și descoperirea radioactivității. Poluarea radioactivă și efectele ei biologice SILVIU PETROAIA, clasa a XII-a C Henri Antoine Becquerel, fizician francez, să născut în anul 1852, într-o familie de fizicieni cunoscuți. S-a remarcat pentru studii în domeniile magnetismului, fosforescentei, polarizării luminii și absorbției acesteia în cristale. Preocupat foarte mult de probleme de fizică, în special de problema fluorescentei, Becquerel a acordat un deosebit interes descoperirii lui Roentgen din 1895
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
ținute de Mărie Curie la Institutul Radiului din Paris. În capitala Franței, la Sorbona, și-a susținut, în 1924, doctoratul, cu teza “Cercetări asupra constanței radioactive a poloniului”, primind calificativul «Très Honorable». Auditoriul era format din mulți studenți, profesori sau fizicieni care umpleau până la refuz amfiteatrul unde savanta și-a ținut dizertația. Printre aceștia se află și Mărie Curie care ulterior declară: „Domnișoara Mărăcineanu a lucrat mai mulți ani în laboratorul meu și recent a obținut titlul de doctor în științe
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
pentru achiziția de imagine - senzorul CCD”. 2010 - Andre Geim, Olanda, Konstantin Novosiolov, Rusia, „Pentru experimente revoluționare privind materialul bidimensional grafen”. Bibliografie: 1) Boiu Alexandru “Celebrități ale științei. Premiul Nobel și laureații săi”, Editura Litera, București,1982, 87 2) Chiorcea Nicolae - “Fizicienii laureați ai Premiului Nobel”, Editura Teora, București, 1998, 3) Internet: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfred Nobel JULIUS ROBERT OPPENHEIMER (1904-1967), “părintele bombei atomice” PETRONELA RATA, clasa a XII-a E Julius Robert Oppenheimer (22 aprilie 1904 18 februarie 1967) a
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
ai Premiului Nobel”, Editura Teora, București, 1998, 3) Internet: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfred Nobel JULIUS ROBERT OPPENHEIMER (1904-1967), “părintele bombei atomice” PETRONELA RATA, clasa a XII-a E Julius Robert Oppenheimer (22 aprilie 1904 18 februarie 1967) a fost fizician evreu foarte cunoscut. El a adus o contribuție majoră la Proiectul “Manhattan”, ocupând postul de director al acestuia. Oppenheimer a pus bazele proiectului în timpul celui de-al II-lea Război Mondial în laboratorul secret, construit la sfârșitul anului 1942 în
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
până acum”. Citând din poemul indian Mahabharata, autorul bombei zicea: Dacă lumină a o mie de sori ar exploda odată pe cer, ar fi că frumusețea celui puternic. Acum am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”. După capitularea Germaniei în mai 1945, fizicianul Leo Szilard, cel care ceruse președintelui Roosevelt aprobarea construirii bombei atomice, realizează că pericolul a dispărut, iar împreună cu mai mulți fizicieni hotărăsc că nu mai este necesară folosirea bombelor atomice. Dar președintele Truman a afirmat că dacă ar exista o
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
cer, ar fi că frumusețea celui puternic. Acum am devenit Moartea, distrugătorul lumilor”. După capitularea Germaniei în mai 1945, fizicianul Leo Szilard, cel care ceruse președintelui Roosevelt aprobarea construirii bombei atomice, realizează că pericolul a dispărut, iar împreună cu mai mulți fizicieni hotărăsc că nu mai este necesară folosirea bombelor atomice. Dar președintele Truman a afirmat că dacă ar exista o țară împotriva căreia ar trebui folosită această bombă, aceea va fi Japonia. Existau oameni de știință care nu erau de acord
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
să perspicacitate și rigurozitate, că există mici devieri ale greutății atomice a elementelor în raport cu multiplii greutății atomice a hidrogenului. Legătură logică dintre dezvoltarea științelor contemporane și concepțiile înaintate ale lui Mendeleev sunt ilustrate de explicarea teoretică a fenomenului periodicității. Marele fizician Niels Bohr a stabilit o legătură nemijlocita între modul cum sunt grupați electronii în învelișul electronic și modul de grupare al elementelor în sistemul periodic al lui Mendeleev. El vedea în acest sistem firul călăuzitor pentru studierea structurii atomului. Toate
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
macularea gesturilor ritualice ale celor credincioși: îngenuncherea orantă, împărtășania euharistică, sărutarea icoanelor. La Pitești, mișcările iubirii încercate de fiecare deținut politic au fost mai ușor întinate decât aderența la un concept teoretic sau enunțarea discursivă a unor adevăruri abstracte. Nu fizicienii care studiau legile naturii fuseseră arestați, în primul rând, ci slujitorii „Rugului Aprins”. Această evidență impunea regăsirea unui discernământ spiritual despre care, din nou, școala tranziției, această moștenitoare a sistemului de educație comunist, nu vorbea deloc. Vacanțele pe munte, convorbirile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aplicații practice numeroase și extrem de importante în studii din diverse domenii) în numărul unu al revistei Biometrica (acesta fiind certificatul de naștere al teoriei corelației statistice). Rezultatul lui Pearson [în practică este: coeficientul de corelație liniară Bravais-Pearson și după numele fizicianului francez Auguste Bravais (1811-1863)] se aplică și astăzi cu mult succes, în ciuda tuturor criticilor care l-au întâmpinat, a limitelor de aplicare, precum și a îmbunătățirilor care i s-au adus mai bine de un secol. Coeficientul de corelație clasică pe
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
studiului biodiversității. Dacă Darwin și-a enunțat propriile legi evoluționiste într-un context îndependent de orice reflecție asupra calculului probabilităților, teoriile sale au asigurat triumful unei descrieri probabiliste a lumii, paralel cu fizica statistică a lui Maxwell (James Clarke (1831-1879), fizician și matematician scoțian) și Boltzmann (Ludwig Eduard (1844-1906), fizician austriac). Galton este acela care a făcut legătura dintre teoria selecției naturale și cercetarea matematică, consacrând o parte din activitatea sa în apărarea teoriei evoluționiste, propunându-și să arate că aceasta
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
evoluționiste într-un context îndependent de orice reflecție asupra calculului probabilităților, teoriile sale au asigurat triumful unei descrieri probabiliste a lumii, paralel cu fizica statistică a lui Maxwell (James Clarke (1831-1879), fizician și matematician scoțian) și Boltzmann (Ludwig Eduard (1844-1906), fizician austriac). Galton este acela care a făcut legătura dintre teoria selecției naturale și cercetarea matematică, consacrând o parte din activitatea sa în apărarea teoriei evoluționiste, propunându-și să arate că aceasta permite previziuni susceptibile de a fi verificate. Studiile lui
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
IGSOHH (Indicele Gini-Simpson-Onicescu-HerfindahlHirschmann), o denumire care este mai aproape de numele autorilor indicelui de concentrare, dar ar fi destul de greoaie ca mod de scriere și de utilizare. 5.11. Entropia Shannon (1948) Precizări. Preocupat de cercetările sale de mecanică statistică, celebrul fizician austriac Ludwig Boltzmann (1844-1906) a introdus în 1876 o mărime interesantă și în același timp ciudată, denumită funcția H sau entropia statistică. El a definit-o ca valoarea medie a logaritmului densității de probabilitate (repartiție, distribuție) asociată moleculelor unui gaz
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
în domeniul cunoașterii naturii corporale este important să se determine „ceea ce poate realiza rațiunea cu propriile ei puteri și unde limitele capacității sale fac astfel ca ea să aibă nevoie de ajutorul principiilor experienței”5. Kant formulează, totodată, observația că „fizicienii matematicieni” nu se pot lipsi de concepte și principii „metafizice”, concepte cum sunt cele de materie, mișcare, umplerea spațiului sau inerție. Ei postulează de obicei asemenea concepte și principii fără a le cerceta însă sursele a priori 6. Ce spune
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
par să fie convingătoare. Concepția lui Kant asupra legilor particulare ale naturii poate fi schițată, într-o primă aproximație, printr-o dublă delimitare față de o filosofie a naturii de tradiție carteziană sau wolffiană și față de punctul de vedere al acelor fizicieni care, urmându-l pe Newton, socoteau că ele pot fi derivate din observarea faptelor prin inducție. Kant a avut o atitudine sceptică față de orientarea pur raționalistă, proprie vechii filosofii a naturii. El a insistat asupra vanității pretenției de a obține
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obiectivă, cel puțin ca posibilitate, mai poate fi cunoscută prin continuarea experienței, pentru a-și găsi repaos intr-o simplă idee, care este foarte comodă pentru rațiune”18. Referindu-se la acei „filosofi ai naturii care procedează matematic” sau la „fizicienii matematicieni” Kant observa în „Cuvântul înainte” la Pmsn că ei „resping în mod solemn orice pretenție a metafizicii asupra științei lor” chiar dacă se sprijină, fără să-și dea seama, pe principii metafizice. Aversiunea lor față de orice fel de considerații a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că delimitarea lui Kant de considerațiile metodologice ale lui Newton a avut o anumită îndreptățire în măsura în care în acestea din urmă nu se distingea clar între simple generalizări inductive și legile propriu-zise ale științei matematice a naturii, cum este legea gravitației. Fizicienii matematicieni din generația lui Kant aveau deja o conștiință clară a distincției dintre știința teoretică a naturii și simpla empirie. În acest sens merită să fie amintite unele reflecții ale lui Jean Le Rond d’Alembert. În scrierea sa Essai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a și le însuși și de a le accepta pe care le vor întâmpina toți aceia care s-au format ca cercetători și au desfășurat o activitate de cercetare încununată de succes în cadrul unei structuri conceptuale esențial diferite. „Aici chiar fizicieni remarcabili - observă Heisenberg - întâmpină dificultăți mari. Deoarece exigența schimbării structurii gândirii poate naște sentimentul prăbușirii terenului de sub picioare. Un savant care a obținut ani de-a rândul mari succese cu structura gândirii la care s-a adaptat în tinerețe nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
legilor care permit corelarea și predicția faptelor, acesta nu este singurul ei scop. „Ea mai urmărește să reducă conexiunile descoperite la un număr cât mai mic cu putință de elemente conceptuale independente.” 1 Altfel spus, să pătrundă spre ceea ce marele fizician numea „conexiunile de cea mai profundă generalitate”. Cercetătorii care urmăresc acest țel sunt pătrunși de convingerea că în univers există o ordine inteligibilă, accesibilă, cel puțin în principiu, minții omenești. Despre această convingere Einstein va spune că reprezintă cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unificării finale a cunoașterii printr-o teorie care să ofere un „fundament uniform” pentru întreaga fizică. El vedea dezvoltarea istorică a teoriilor fizice drept o înaintare treptată dar continuă spre acest țel. Dintr-o perspectivă mai pragmatică, cea proprie majorității fizicienilor din vremea sa și de astăzi, modul cum evalua Einstein teoriile fizice apare ca fiind inspirat de un țel care s-ar putea dovedi utopic, și nu de realizările și succesele lor palpabile. Într-adevăr, deși marele fizician recunoștea că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]