3,170 matches
-
O masă ușor pe gât. Tot crescuse întrebarea O cutumă că un brânci, Să apară alinarea Dezbrăcată dintre burți. Un flăcău era pe moarte... Moartea-n sine radia, A avut și ea potaia De la viață ce-nvăța. Referință Bibliografica: Un flăcău era pe moarte / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 445, Anul ÎI, 20 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
UN FLACAU ERA PE MOARTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354674_a_356003]
-
sergent. Era comandantul unei grupe de ostași care asigura paza dealului de la răsărit, coasta cea încoronată de pădurea înțesată cu unități de artilerie, aflate în dispozitiv de luptă. Neculai Albu avea fete mari, între care Ileana strălucea de frumusețe. Nici flăcăul venetic nu era mai prejos. Se vedea asta la horele satului, mai ales când, în hainele-i militare, prins în focoasa sârbă, bătea din pingele umăr la umăr cu flăcăii băștinași. Deși, până la venirea soldaților în sat, Ileana lu'Albu
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
avea fete mari, între care Ileana strălucea de frumusețe. Nici flăcăul venetic nu era mai prejos. Se vedea asta la horele satului, mai ales când, în hainele-i militare, prins în focoasa sârbă, bătea din pingele umăr la umăr cu flăcăii băștinași. Deși, până la venirea soldaților în sat, Ileana lu'Albu îi făcea ochi dulci lui Dumitru Ciocoiu, un consătean încă nechemat la oaste, fata nu mai prididea acum să-l soarbă din ochi pe dom'sergent. Băietanii mai hâtri au
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
armă Dumitru, cu singura-i mână liberă. Că n-apucase a răsturna în lături hrana focului ce-avea să-i gătească merindele de praznic întru pomenire. Glonțul sergentului îi străpunse trupul și scăldă în sânge brațul de vreascuri, peste care flăcăul căzu cu o adâncă nedumerire pe chip. În timp ce în ograda părintească, sub privirile curioase și speriate ale copiilor, corpul lui Dumitru era cercetat de doctorii aceia ciudați, cei care opereaza fără să fie nevoie de anestezie, sergentul se dădea de
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
fie nevoie de anestezie, sergentul se dădea de ceasul morții să iasă basma curată din această tărășenie. Sătenii de azi, copiii de demult care se holbau speriați prin gardul de nuiele la trupul dezgolit de haine și de viață al flăcăului răpus, nu știu dacă sergentul a fost învinovățit de crimă sau dacă a scăpat sau nu de glonțul inamic, pe frontul din Răsărit ori pe cel din Apus. Dar știu sigur că Ileana lu' Neculai Albu a rămas singură pentru
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
ca ieri, ca mâine, ca oricând Un munte de uitare ne desparte Și nopțile de-Ajun le trec plângând. Și totuși, când se-aude zurgălăii Și tineri trec voioși din bici pocnind Mă uit la mine-n gând și văd flăcăii Și între ei, pe tine colindând. Referință Bibliografică: COLINDUL MEU N-AJUNGE.... / Delia Stăniloiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 348, Anul I, 14 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Delia Stăniloiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
COLINDUL MEU N-AJUNGE.... de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357078_a_358407]
-
Noaptea visa în fân tot hore cu fetele din sat și n-avea alte dorințe c-avea măligă și lapte din belșug ... Și zilele treceau în goană, lunile n-așteptau prea mult și anii începeausă se adune ... Băiatul era un flăcău prea mic de stat, vioi dar ne-nsemnat pentru luat în seamă ... Odată-n stână s-a rătăcit o oaie și pocinogul a picat pe Ciubucică. El a cătat-o până-n noapte, când a venit la baci să-i spună
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
nu puteam afla mai mult de la mamaie, așa că, în gândul meu mi-a apărut tataie, singurul capabil să mă pună la curent cu istoria cozii și cea a măritatului. -Ce faci cu hârtiile alea, mamaie? -Astea sunt scrisorile Marii de la flăcăii de leatul ei, când erau militari. Am simțit dintr-o dată cum șarpele geloziei îmi mușcă din inimă. Nu puteam accepta ideea că și alții o iubiseră pe mami. Mi-am strâns buzele în semn de nemulțumire. Mamaie m-a privit
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Maria Șalaru este continuu derizorie, toate în viața ei, îndeosebi muzica, fiind încleștate în lupta câștigării măcar a unei miimi de miime de mai frumos mâine, față de frumosul actual! Aceasta se vede în spectacolele Mariei Șalaru, împreună cu „Boboceii” „Floricelele” și „Flăcăii”, care readuc din adâncul timp istoric, folclorul muzical al românilor. Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Maria Șalaru. Împreună cu melodiile ei, paharul de Cotnari e vast / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 920, Anul
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
este una foarte idilică, sau așa a rămas în memoria autoarei, deși izbucnise războiul din Coreea, deși abia se terminase al doilea război mondial, deși traversase o perioadă de secetă și foamete cumplită, deși era noroi pe ulițe din pricina căruia, flăcăii erau siliți să meargă pe catalige! E o lume veche care se înfățișează ochilor noștri, cu toate aspectele sale bune și rele. Vizita în primul oraș apropiat a autoarei constituie, fără doar și poate cea mai mare aventură a copilăriei
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
vedeau feciorii, care și la ce se pricepe fiecare dintre fetele prezente. Fiecare fecior avea numele scris pe trei țăruși: pe unul scria țuică, pe altul, vinși pe al treilea, bere. Cei trei țăruși reprezentau nota de plată pentru fiecare flăcău, acolo însemna ce și cât a băut, iar plata se făcea de Sfântul Ion, când se terminau sărbătorile... „Spiritul Crăciunului, atmosfera aceea de sărbătoare de la Sebeșul de Sus, cu obiceiurile și tradițiile sale, mirosul îmbietor de sarmale, cârnați afumați și
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
le da un plus de greutate, în timp ce își plimba privirea pe fețele lor rămase ca încremenite la auzul celor spuse... Mă gândesc eu că n-o să vă bucurați, dar trebuie să-mi fac datoria. Așa e rânduiala când ajung copiii flăcăi, fraților... - Dar ce necaz, omule, spune odată! S-a oțărât Vasile spre el cu mâna pe sticla cu țuică pe care tocmai o destupase și începuse să toarne în păhărele. Nu ne mai perpeli atâta! Ce boacănă a făcut băiatu
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
cu țuică pe care tocmai o destupase și începuse să toarne în păhărele. Nu ne mai perpeli atâta! Ce boacănă a făcut băiatu’ meu? - Ai răbdare, omule! Ce, am zis eu c-a făcut boacăne? Nu face ăsta prostii. E flăcău cuminte, lasă că-l știu eu... Ca și ăl mic... Pe unde e prâslea, că nu l-am văzut prin curte, a lungit milițianul discuția, satisfăcut de încordarea ce se citea cu ușurință pe chipul îngrijorat al lui Vasile... Nu
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
acum, ca să mă pregătesc, ce naiba! l-a îndemnat zâmbind ironic. - Nu e vorba de asta... Noi suntem prieteni, nu? Le aranjăm noi.... Să meargă băiatu’ că astea-s treburi de oameni mari. Nu le discutăm cu copiii, chiar dacă-s ei flăcăi, copiii ăștia ai noștri... - Bată-te peste gură, domnu’ Marin! Ce-ți veni? Că ai doar două fete acasă, n-ai băiat ca să vorbești așa, a sărit Ioana ca arsă din colțul în care a stat tot timpul tăcută, ascultând
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
tot mai greu de înțeles din cauza împleticirii limbilor, mai cu seamă a șefului de post. Era prea puțin curioasă din fire, dar o interesa dacă poate el aranja în mod sigur amânarea executării serviciului militar pentru Gabriel. Știa că toți flăcăii au obligația asta și era de acord că „armata îi face bărbați”, așa cum l-a cunoscut pe Vasile, când ea avea doar 16 ani și s-a îndrăgostit, în taină, nebunește de el. Atâta doar că era vorba de fiul
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
tuturor regimentelor, în fruntea celor 52 de batalioane de pedestrime. În urmă veneau dorobanții și călărașii cei amestecați, având în mijloc tunurile turcești. Roșiorii încheiau întreg șiragul. Și muzicele cântau, și steagurile fâlfâiau pe deasupra capetelor, ropoteau scurt și îndesat pașii flăcăilor, scârțâiau roatele tunurilor și era plină câmpia de strălucirea armelor. Oștirea avea să treacă pe sub o poartă făcută anume, împodobită cu nemaipomenită mândrie, cu steaguri, cu slove de aur care spuneau numele locurilor, pe unde și-au lăsat românii oasele
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI de ION C. HIRU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357917_a_359246]
-
de aur care spuneau numele locurilor, pe unde și-au lăsat românii oasele, apărând țara și biruind păgânimea. Când a fost în dreptul porții, oastea a fost primită cu o furtună de chiote, și atâtea flori au aruncat cei adunați, peste flăcăi și sub picioare în drumul lor, încât drumul le-a fost numai o floare. Primarul Capitalei s-a apropiat atunci de Domnitor, aducându-i pâine și sare, după obiceiul străbunilor, și l-a salutat cu vorbe frumoase, amintind cât de
ZO ZI IMPORTANTA IN ISTORIA ROMÂNIEI de ION C. HIRU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357917_a_359246]
-
nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cândva, pe vremea copilăriei mele, iernile erau pline de farmec fiind prilej de odihnă și bucurie pentru țărani. Pe ulița mea erau mulți băieți și fete, copilandri ca mine, dar și flăcăi și fete de măritat. Pe drum, nămeții erau cât casa, iar noi, copiii, ne desfătam săpând “tranșee” în care ne ascundeam. După ce ne împărțeam în două echipe, alegeam un „șef”- băiat și ... începeam lupta. Într-un grup, unii se ocupau
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
venirea Primăverii, dar și a împletirii iubirii dintre oameni. În natură, totul are pereche. În vederea sărbătoririi, mămica frământa aluat pentru plăcinta cu dovleac, pregătea boabele de porumb pentru fiert și dovlecii pentru copt în sobă ... Între timp, fetele mari și flăcăii erau tare harnici în gospodăria proprie pentru ca părinții să-i lase la „claca” ce se ținea la noi acasă. De cum se însera, fetele se spălau , se primeneau, își puneau busuioc în sân și veneau la noi. La fel făceau și
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
erau tare harnici în gospodăria proprie pentru ca părinții să-i lase la „claca” ce se ținea la noi acasă. De cum se însera, fetele se spălau , se primeneau, își puneau busuioc în sân și veneau la noi. La fel făceau și flăcăii. Părinții lor, oameni de bună credință, credeau că tinerii vin la curățat de porumb, la „păpușit” de tutun sau la tors de lână. Adevărul era altul ... Unii erau "în vorbă" cu alții, adică erau iubiți. Unde se adună tinerii glumele
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
timpului, i s-a mai spus „Cap de Primăvară”, „Logodnicul Păsărilor” etc. Despre cei care îl sărbătoreau se zicea că vor fi feriți de boli și vor avea noroc în dragoste. Sărbătoarea era benefică și pentru gospodari, nu numai pentru flăcăi și fete, pentru că avea să urmeze un an în care copiii aveau să le fie frumoși și sănătoși, un an bogat în roade, cu păsări și vite multe... ... și era acest fecior atât de năvalnic în dragoste încât Maica Domnului
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
ușor în bătaia vântului, cu decolteurile largi ca demoazelele din lumea mare, și copiii-ăștia cu băști bleomaren și uniforme albe de marinari, și el la fel, într-un costum alb de camgăr englezesc, cum se putra Câmpineanu , când era flăcău ; să umble chelnerii sau picolii pe lângă ei și să le aducă fel de fel de mâncăruri și băuturi și lapte de cuc acolo în compartimentul lor...și-apoi să vadă țări și orașe și lumea largă, mări și oceane, California
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
să se facă de una singură cu el și bestemîndu-și soarta. Era frumoasă încă, tînără și puternică, ținuse la Caiafa, își iubea copiii, dar Ignațio o dezamăgise. Fugise după el cu ani în urmă, cu toate că părinții ei o avertizaseră că flăcăul era un visător incurabil, unul dintre aceia care se pierd în meditații filozofice și caută veșnic, ca alchimiștii, piatra filozofală sau iarba fiarelor, cea cu care se descuie lacătele, dar ea fusese ca vrăjită de profesorul ei, era în clasa
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > SUS PE DEALUL CIOFULUI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului SUS PE DEALUL CIOFULUI Sus pe dealul Ciofului. Cântau flăcăii satului, Spunându-ne cu mult foc, Despre viață și noroc! Că norocul a fost rău, Pierzându-se în pârău, Iar acolo s-a pierdut, Boi neștiutori l-au băut! A mai rămas câte ceva, Precum apa îl ducea, Avându-l doar
SUS PE DEALUL CIOFULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358430_a_359759]
-
ștergea hotărît la gură cu dosul palmei, mugea stins și ieșea pe poartă, se repezea pînă la cîrciumă, își lua o bere și, dacă avea norocul, îl agăța pe cîte unul și îi povestea despre băiatul lui, care e ditamai flăcăul, a dat iama în fete, cosește ca un adevărat lup de mare, înțelege semnele vremii, știe cînd să semene și să adune recolta, sub ochiul lui vacile fată viței cît muntele, scroafele se întrec în alăptatul purceilor, găinile fac cîte
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]