1,339 matches
-
citească atîta? Și pentru ce? Închidea tratatele, revistele, broșurile, gata cu cititul, cu gînditul, viața era făcută pentru a fi trăită, nu Îngrădită de maxime din cărți, de canoane - aproape orice pagină Îți interzicea ceva; Îți dădea liber la un fleac și inducea, subliminal, o restricție: nu trebuie să gîndești cu mintea ta, totul e aici! Combinații nesfîrșite de litere și cifre oferite perfid celor care, nesătui de cele deja știute, ajungeau astfel, după Îndelungi lecturi, doar la formulări diferite, același
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dovedise, de la Început, mai mult stricăciune. Păcatul, spre disperarea ei, răspîndea un parfum ademenitor; și Rusoaica respira, uneori, noaptea, otrava lui, cînd, fie și pentru a vedea pînă unde a ajuns dezmățul, se uita la filme nepotrivite. Sodoma fusese un fleac. Pe ecranul televizorului, Dumnezeule, ce era! Și mai avea bunica, pentru a și dovedi sieși pînă unde ajunsese desfrîul, tot felul de Înregistrări video, nemaipomenit de scîrboase, cumpărate dintr-un magazin anume, descoperise ea un loc, nu știa că orașul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de pildă, veți fi doamna H. Băiatul, să zicem, G.“ Marika a izbucnit din senin: „Nu mi-am văzut fiul nici la naștere! Mi-a fost smuls din pîntec! Dus!“ Thomas nu Înțelegea nimic. El băuse un coniac mic, un fleac, Marika doar apă minerală; o luase razna, sărise de la fiul-model la copilul furat, pentru că și așa puteau fi interpretate vorbele ei. „Am fost mamă purtătoare! Alta e mama lui acum, dacă Îi sîntem așa ceva vreuna. CÎte puțin, amîndouă. Eu l-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Încerca să se gîndească doar la lucruri dacă nu Înălțătoare, măcar lipsite de nemernicie, erau destule; altfel, nu era sigur că, altundeva, cu altcineva, nu ar fi repetat isprava. Se dăduse, de atunci, drept cine nu era În Spania, un fleac, În Ungaria, la fel, alt fleac; o va mai face, pentru că, Își zicea, scopul se dovedea unul curat, Încerca să-și Întîlnească fiii, fiicele, erau urmașii lui, avea dacă nu un drept, atunci o datorie. Găsise justificare; totodată, Își asuma
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lucruri dacă nu Înălțătoare, măcar lipsite de nemernicie, erau destule; altfel, nu era sigur că, altundeva, cu altcineva, nu ar fi repetat isprava. Se dăduse, de atunci, drept cine nu era În Spania, un fleac, În Ungaria, la fel, alt fleac; o va mai face, pentru că, Își zicea, scopul se dovedea unul curat, Încerca să-și Întîlnească fiii, fiicele, erau urmașii lui, avea dacă nu un drept, atunci o datorie. Găsise justificare; totodată, Își asuma un risc. Povestea cu arienii, o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot mai des la TV, la radio, În reviste - În reviste, mai ales -, orgasm, orgasm, orgasm; cum, femeie, nu ai orgasm? - poți să te sinucizi! Nu exiști! Mergi la sexolog, masturbează-te, dacă altfel nu trăiești extazul, stupefiantele sînt un fleac! Sau schimbă, dacă nu izbutești, bărbatul, poate e nepriceput ! Ori neputincios! Dacă fumezi opiu și faci sex În același timp, treci prin Nirvana! - proclamă alții. SEX! SEX! SEX! - n-a spus și Dumnezeu: Înmulțiți-vă!? Cine se Împotrivește poruncii Domnului
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
căruia să-i spui tot, cînd ți-e greu; ar fi fost mult mai de preț. Bert a zis că, oricum, prietenii adevărate nu prea mai există. Au trecut peste asta, Thomas a mai cerut o bere, a treia, un fleac, fiul a vrut suc de ananas, erau veseli, deloc zgomotoși, nu vorbeau amîndoi odată, o picoliță Îi privea cu plăcere: dacă, fie și În treacăt, vreunul dintre ei se uita spre ea, aceasta se și apropia surîzÎnd: „Suc? Bere? Cafea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și Aurica ședeau îngrijorate în juru-i, îmbărbătîndu-l: - Dar n-ai nimic, omul lui Dumnezeu, de unde ți-a maivenit și asta? - Așa spui dumneata, se căina Titi, dar eu știu că sufăr de inimă. Uite, mă doare aici. - Unde te doare? Fleacuri! făcea Aglae, expertă, punând mâna pe locul arătat de Titi. - Și tata suferă de inimă. Familia noastră toată a suferit. - Ăsta ți-a vârât în cap prostiile, arătă Aglae cu disprețcătre Simion. El, bolnav de inimă! Mănâncă toată ziua ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de toate năzbâtiile. Felix ar fi râs în altă împrejurare de plânsul așa de naiv invidios al Aurichii. Îl împietrise însă știrea logodnei Otiliei, pe care o credea adevărată. Comunicând Otiliei scena din casa Aglaei, aceasta zâmbi dând din umeri. - Fleacuri de-ale lor. Nu e nimic adevărat. Dar poți să-ți faci o idee de ura lor. În curând, sunt sigură, o să te vâre și pe tine în chestiune. Curând după aceasta, feciorul anunță lui Pascalopol pe domnul Stănică Rațiu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu ești dumneata prost, nu te văz eu? (Stănică făcu iar cu ochiul lui Felix, căruia îi ardeau obrajii de ciudă.) Dar ce are Otilia aici? (Stănică îi scotocea acum prin sertare.) Ce de inele, ce de cercei, batiste fine, fleacuri scumpe, Pascalopol să trăiască... Cu Otilia, dacă ai bani, bine, dacă nu, te plantează. (Stănică începu să coboare scările, condus strâns de Felix, care se temea să nu ia ceva din casă; ajunși în odaia cu masa de joc, începu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
soacră-mea Aglae mi-e simpatică? Ce vrei să fac? Spune-mi o vorbă, și sunt gata. Olimpia nu rămâne pe drumuri, are părinți, avere. Nu mai e copil la mijloc să ne împiedice. Nu mă uit eu la trecut, fleacuri, nu-mi pasă ce-a fost. Ai fost tânără, ai făcut ce-ai vrut. Mă gândesc la o uniune de concepții, pe linii mari. Otilia, care îl ascultase din ce în ce mai palidă de mânie, nu se putu stăpâni și zise deodată surd
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix convențional, ca să-șiascundă neplăcerea întîlnirii. - Mă-mpușc! zise zgomotos Stănică, fără umbră de deznădejde. Felix îl întrebă din ochi asupra cauzei. - Îmi trebuie, dragă, cel puțin două sute de franci numai-decît, și nu-i găsesc. Simion, socru-meu, e un fleac ramolit, n-are decât cartoane mâzgălite, moș Costache e cărpănos. Bănuind că Stănică vrea să-i ceară bani lui, Felix făcu gestul de a se disculpa, de a regreta. Candidatul la sinucidere însă îl înțelese. - Nu, dragă, nu te teme
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică, cu modestie spirituală, dar dă-mi și dumneata ceva fonduri, uite, mi-ar trebui o sută de franci. - Nu știu ce faceți voi cu banii, zău, se miră Aglae, cîndv-aud, n-aveți! - Suntem tineri, lăsă capul în jos Stănică, ne iubim! - Fleacuri de-ale voastre. Să vedem mâine dacă maiam bani. Stănică se repezi și-i sărută afectat mâinile Aglaei, apoi o sărută și pe Aurica. - Oh, strânse el mâinile la piept, mi-ai dat, Doamne, ce-am dorit: o soție sfântă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
G. Călinescu "Scîrboasă femeie! medită Stănică, în drum spre casă. - Stănică era un om volubil și instabil, care însă trăia sincer o clipă toate sentimentele umane și le înțelegea. - Scârboasă femeie! Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toți-s fleac pentru ea. Ambițioasă și veninoasă. Olimpia mea începe să se gălbejească la față, ca și ea. Otilia, ce mai fată! Bravo, Pascalopol, bravo, Felix!" Deși Felix se jurase de a nu mai păși în casa Aglaei, totuși își călcă cuvântul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu le-am spus nimic. Or fi bănuit ei ceva și dau acum vina pe mine. Pot eu să contrazic pe soacră-mea? Femeie bătrînă! Dumneata ești inteligent, pricepi! Eh, eu, să fiu ca dumneata, n-aș pune la inimă fleacurile astea. Mi-aș vedea de treabă, și pace. Ei și ce dacă a zis că trăiești cu Otilia? E un rău? Norocul dumitale! G. Călinescu - Domnule Stănică, zise exasperat Felix, dând să intre încasă la el, lasă-mă în pace
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alta, și amândouă obrazul. Doamne ferește, ai nevoie de ceva, de un ajutor, vine o boală. Firește, suntem noi, nu te lăsăm noi, n-avea grijă, dar cine, mai mult ca o soră, poate să ghicească trebuințele unui frate? Supărări trecătoare, fleacuri. Pentru niște copii nu face să împingeți lucrurile prea departe. Poate greșeala nu e de partea dumitale, de acord. Eu spun chiar: greșeala e a soacră-mi. Nu trebuia s-o jignească pe Otilia. Dar vezi și dumneata. E singură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
umblă la scrin, și celelalte. Acum s-au împăcat. Foarte bine. Cine știe ce învoială au făcut împreună?! Însă, eu acum vin să te-ntreb: frumos e asta? Dar Olimpia, ale cărei interese le prezint, nu are nici un drept? Actul dotal e fleac. Convențiunea tacită a fost ca Olimpia să aibă partea ei din averea mă-si. Așa se întîmplă când te însori din sentiment. Pe mine sentimentul, bunătatea m-au omorât. Dar am să fiu forte de aci înainte, nu mai admit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mult din gesturi decât din vorbe, Felix înțelese să colaboreze cu el la apărarea Otiliei de calomniile altora. Ale cui? Se gândi că probabil Aglae bârfise, ca de obicei. Stănică îi răsări în minte. Dacă exista un colportor permanent de fleacuri, acela era Stănică. Asta e sigur. Ce putea să spună însă mai mult decât putea să gândească el, Felix, în clipe de pofidă? Că între Otilia și Pascalopol pot fi legături de dragoste. Curiozitatea îl făcu pe Felix șiret. Își
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acesta, puțin încurcat, recunoscu: - Da, într-adevăr, am fi putut să-i lăsăm puțin sânge, dar n-am lanțetă pentru flebotomie. Dacă vreți, trimitem servitoarea s-aducă. - Fugi, domnule, de-acolo, se dezgustă Stănică, cu sîngele.Tocmai acum la masă! Fleacuri! Asta poți s-o faci mai târziu, încolo, nu i-au pus gheață la cap? El n-are sânge, și vrei să-i mai iei! Asta-i dureros, domnule, lăsați omul în pace. Auzi, moș Costache, vrei să-ți lase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decăzute, pe cele mai strâmbe. Georgeta, de exemplu, ce-ai văzut tu la ea, Stănică, de-o ridici în slava cerului? Aglae: Copilul să asculte de mama lui, fiindcă nimeni mai mult decât mama lui nu-i dorește binele. Dragoste! Fleacuri! Pe vremea noastră nu mai era asta. După nuntă vine și dragostea. Stănică: Socru-meu a fost blând, pot să zic inofensiv, dar sunt unii care fac urât de tot. Am cunoscut un magistrat, pe care l-a apucat într-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nepoți, e Titi care trebuie întreținut pînă-și face un rost, iar Aurica nemăritată, Olimpia și ea stă ca vai de lume. Eu de unde să le dau, că știi ce am. Pensia lui cela, pe care nu vreau să-l numesc? Fleac. Datoria ta e să lași tot familiei tale, să-i dai numai acolo două-trei mii de lei și fetei ăleia, să aibă și ea un ban până și-o găsi un rost, că doar e fată mare. Nu ești dator
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te-a apucat? Ne râde lumea! N-ameu destulă supărare, de la o vreme încoace, cu Simion, cu Titi, cu Costache, mi-a mai venit și asta pe cap? Ce-ai cu fata? spune-mi! - Am explicat tot ce era de explicat! - Fleacuri! Dacă Olimpia ți-a spus ceva, ori ți-a făcut vreo supărare, spune-mi să știu și eu, să știe și ea. Oamenii uită, nu se dușmănesc așa, fără sfârșit. Ce fel de recunoștință e asta? Te-am ținut aproape
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu le mai găsea utile (și aproape totul nu-i mai trebuia), și Aurica avu lotul cel mai mare din această distribuție. - De ce-ți împarți lucrurile? întrebă Felix. - Ce mai lucruri! Rochii vechi, sticle goale de parfum,ilustrate, mănuși, fleacuri de astea... O femeie nu are, propriu-zis, nimic, decât rochiile de pe ea. Și astea încă trebuie să fie de ultima modă. Din pradă luă și Aglae. Purtând mănușile și ciorapii Otiliei, mândră de acest mic desfrâu senil, nu înceta de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și Aglae, și ceilalți și un gând îi stăruia în minte, să fugă cât mai repede din această casă." În maniera sa plină de franchețe, Stănică o reprezintă pe Aglae astfel: "Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toți-s fleac pentru ea. Ambițioasă și veninoasă". Weissmann o definește deosebit de bine într-o singură propoziție: "Este babă absolută, fără cusur în rău". Călinescu realizează concomitent tipuri și individualități. Aproape toate personajele ilustrează tipologii, cu două excepții: Pascalopol și Otilia. Pe Leonida
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
arivismul, de care dă dovadă, este un mod indirect de a-i spune Otiliei: "eu știu să iubesc, fiindcă sufletul meu e vacant, fiindcă n-am iubit pe nimeni". Teoria dragostei făcută de Aglae Tulea este a unei ariviste: "Dragoste! Fleacuri! Pe vremea noastră nu mai era asta. După nuntă vine și dragostea". Aceasta explică și împietrirea sa lăuntrică. Aurica este obsedată de problema dragostei, ca fiind singurul mijloc de a se realiza. Ea n-are o profesie, un rol social
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]