1,019 matches
-
meu. Plângeam cu capul în jos. Omul stătea în fața mea. Cu câteva clipe înainte se aplecase spre mine și mă îmbrățișase: „Curaj...“, apoi se îndreptase și auzisem pocnetul genunchilor lui pe pajiștea aceea cu iarbă înaltă, pe care vântul intra foșnind cu un șuierat muzical. Îi povestisem totul, despre Elsa, despre tine, care abia te născuseși, despre Italia. Și plânsesem pentru ea mereu, ori de câte ori încercasem să-i repet numele. Nu reușeam să-l pronunț, sughițam în mijlocul silabelor, eructam berea care continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-i Înapoieze căciulița albastră cu un moț de lână agățat În vârf. Când ajunse la capătul străzii, care era și capătul cartierului și al orașului, Fima observă ceva transparent care creștea și umplea tot spațiul. Era ca și cum ar fi foșnit din toate părțile mii de fâșii moi de mătase. Ca și cum l-ar fi atins pe obraji niște degete care nu erau degete. Când se dezmetici din uimirea care Îl cuprinsese, reuși să recunoască fulgii mici de zăpadă. Fiindcă peste Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
puternice, de buruieni și de un cordon de trestie, unde se deschidea apa. La punctul de demarcație se afla limba țărmului, în parte spălată, în parte acoperită de apă până la genunchi. Mirosea a alge, prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o lume de frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
semnase contractul, dar deja se simțea ca acasă și decisese să rămână la Lamb House până la sfârșitul anului. Între timp, reușise să subînchirieze De Vere Gardens, trăgând la club ori de câte ori afacerile Îi impuneau să rămână peste noapte la Londra. Draperiile foșneau ușor, mișcate de pala de aer cu miros marin care pătrundea În Încăpere prin fereastra Întredeschisă, aducând cu sine vaierul al unui pescăruș. Ceasul bisericii bătu ora șapte. Nu se plângea că fusese trezit devreme. Era destul că putea sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar dori să fie decojită, ca să se scoată la iveală ceea ce stă scris acolo și poate fi citit literă cu literă: arareori lipsit de echivoc, adeseori scris în oglindă ori încifrat în cine știe ce fel. Sub prima coajă, ce încă mai foșnește uscat, se găsește următoarea, care, abia desprinsă, lasă să se vadă o a treia, umedă, sub care așteaptă și șușotesc a patra, a cincea. Și fiecare dintre straturile care urmează transpiră cuvinte prea îndelung evitate și semne pline de înflorituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
călătorie, o suisem în plasa pentru bagaje. În cap, lucrurile refuzau să se pună în ordine: harababură mai mare decât îmbulzeala obișnuită de gânduri. Dar nici un gând nu produce vreun citat, rostit în șoaptă sau bâiguit, doar ordinul de încorporare foșnește în buzunarul de la piept al jachetei mele prea strâmte. Mama refuzase să-l conducă la gară pe fiu. Mai mică decât mine, m-a îmbrățișat în sufragerie, parcă se dizolvase între masă și pendulă: „Numai să mi te-ntorci sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ATÂTA DECEMBRIE Mi-am dus viața în umezeala unor aripi de vis cu gesturi palpabile de-a lungul extazului dureros și înfometat înlăuntru-mi... Frumoasele mele deprinderi cleveteau Cu furia surdă a pietrei pământului, ros de pe tălpile cuvintelor... O lume foșnise peste veacuri Și cine mai știe despre sângele îngropat despre pruncii ce nu s-au mai născut datorită namilei cu gheare ce-a ucis veșnicia. Totul s-a terminat și nimeni nu mai știe de ochii lăcrimați în noaptea bezmetică
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
era să stăm rânjind disprețuitoare la clienții noștri prost îmbrăcați, să clătinăm din cap cu o milă neîncrezătoare privind atitudinea, frezele etc. bieților de ei, să-i ignorăm în primele cincisprezece minute de când apăreau în vizită, să trecem pe lângă ei foșnindu-ne fustele, zăngănind din cercei și brățări, evident, făcând ceva mult mai important decât să ne ocupăm de nevoile lor jalnice, pentru ca într-un final, după ce îi aduceam aproape în stadiul de plâns din cauza frustrării și a foamei, să defilăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
by-pass. Cu blândețe, exhaustiv, îndepărtând orice mister. (Întâi o să-ți secționez sternul.) — Apoi adaug uleiul de măsline, am continuat. (Apoi îți deschid cutia toracică.) —După care zdrobesc semințele de pin, pe care le am în punga asta, i-am zis foșnind punga. (Apoi îți iau niște vene de la picior - uită-te pe diagrama asta.) — În final, adaug usturoiul zdrobit și parmezanul, am concluzionat eu. Simplu! (După care te coasem la loc și într-o lună de zile o să mergi pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scriitorii, când rămân singuri în camera lor ? Scriitorii și copiii... Cu toate greutățile (de care n-am uitat și despre care nu vorbesc aici), cât timp a durat copilăria Dandei a fost, de fapt, un timp strălucitor, în care viața foșnea ca un copac neobosit. O imagine : suntem în bucătărie, unde vine soarele după ora 4, când lumina e portocalie, intensă. Eu calc rufe, ea stă în cărucior (ca într-un fotoliu), se uită la mine și așteaptă. După ce termin de
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
și plină de cocoloașe și deși intenționase să se culce pe partea de pat cea mai apropiată de fereastră, se pomeni purtată de greutatea propriului ei corp în valea adâncă din mijloc. Patul scârțâia la orice mișcare, sau gemea, șuiera, foșnea, ca și cum nu-și găsea nici o clipă liniștea și pentru a se izola de această pistă sonoră enervantă, încercă să se gândească la ciudatele întâmplări ale zilei. În general, era încântată de felul în care decurseseră lucrurile cu Roddy. Chiar înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
groase de ploaie, mai să o dărâme rafalele de vânt, se luptă să înainteze în curtea din față și se îndreptă spre capela familiei, situată într-o mică poiană de lângă capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice, imprevizibile. Spre marea ei surprindere, ușa capelei era deschisă și o lumină pâlpâia înăuntru. Două lumânări ardeau pe altar. Fuseseră aprinse recent, deși capela însăși părea goală. Tremurând violent - pe jumătate de frig, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În apă, Îi umezi părul și Începu să-l tundă. Folosea o foarfecă veche, de croitorie; numai Dumnezeu știa la ce-i trebuia domnului Mundy. Probabil că-și croia singur hainele, nu excludea această ipoteză În ce-l privește... Ziarul foșnea sub pantofii ei În timp ce se Învîrtea În jurul lui Duncan. — Nu prea scurt, Îi zise Duncan, auzind-o tăind. — Nu te mișca, spuse ea, răsucindu-i capul. — Data trecută mi l-ai tăiat prea scurt. — O să-l fac așa cum mă pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a descuia ușa și a intra. Așteptă clicul ușii domnului Leonard și, fără să aprindă lumina, traversă Încăperea pînă ajunse la fotoliu și se așeză. Piciorul i se lovise de ceva În trecere și făcuse obiectul respectiv să se rostogolească foșnind pe carpeta Încrețită; lăsase un ziar desfăcut pe podea. Pe brațul fotoliului era o farfurie murdară și o veche conservă de carne, plină-vîrf cu scrum și mucuri de țigară. O cămașă și niște gulere pe care le spălase de curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dă-te, mai aproape, măi băiete ! El, Nicanor, prăjină înaltă, încinsă cu centura lată de piele, își ținu pălăria cu mâna și, încrețindu-și fața de încordarea săriturii, zdupăi peste șanț, în drum. Păun trase mâna de sub așternuturile din căruță, foșnind în palmă o beșică boțită de porc, în care, ca un pumn de gândaci negri, luceau, în nemișcare, sâmburii mașcați de pepene verde. Ia, primește astea! Primește-i și păstrează-i ! Ți-i dau să prinzi sămânță, zise el, oftând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a crescut. Alții n-au avut acidoză respiratorie, dar au marcat hipopotasemie semnalată de depresia undei RST. Foarte complicat de urmărit homeostazia la aceste cazuri, cu totul nemaiîntâlnite... Ascult mesajul doctorului, destul de criptic, pentru mine, comprimându-mi un căscat, până foșnește halatul unei asistente în vârstă, binevoind să mă îndrume spre salonul în care zace Ștefan Sturz. Pacientul îmi întinde o mână, la care mă așteptam să fie robustă, ca odinioară, și pe fața slăbită, subliniată de o mustață subțire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că era roi de lume și atunci am zărit mașina cu cele șapte racle, cum a luat-o din loc, cu motorul mormăind și cu sicriele lovindu-se între ele și bodogănind, nemulțumite, a gol Și zăpada era albă și foșnea ca mătasea, sub cerul vioriu, pe care lucea Sfântul Soare, iar de amețeală și de scuturături de friguri, și de înțepeneala neașteptată a maxilarului, și de piciorul spart în piron, pe care de umflat și de negru nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai apoplectic, încearcă să sugrume, apoi, umbre specifice amurgului citadin, care zămislesc la subțiori de ziduri. Unde și unde, mere putrede, aruncate de coșurile precupețelor din halele ridicate de edilii de odinioară, din alt secol, sau foi de ziare scorojite, foșnind la adierile curenților de aer, iscate din vechi coridoare subterane, prăbușite la primul asalt al utilajelor de construcții, atestă că civilizația nu s-a retras definitiv din acest spațiu, unde, pe sus, păsări răzlețe vâslesc spre orașul nou, anunțat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
periculoși pentru viața nouă, care înaintează, impetuos, pe făgașul croit de Partidul celor ce muncesc cu sârg, cu dârzenie și necontenit. Pași stingheri răsună sec în prundurile risipiturilor de zidării, de molozuri, de zdrobituri de cărămizi și de tencuieli răscoapte, foșnind uscat, ca niște zurgălăi de ceramică și zvonuri slabe cutreieră, într-o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar capriciile hazardului și un fior, zgrepțănându-i pe șira spinării, i se urcă în cârcă, pe labe veștede. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prăpădi cu toții, Tu, Oltule, să ne răzbuni!” (O. Goga- Oltul) Asonanța este figura de stil sonoră care constă în repetarea unor sunete în interiorul cuvântului (aceeași vocală accentuată): Exemplu: "Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei lune Vântu-n trestii lin foșnească Unduioasa apă sune!” ( M.Eminescu- Lacul) Comparația reprezintă figura de stil care constă în alăturarea a doi termeni, cu scopul de a li se releva trăsăturile asemănătoare. Notele asemănătoare trebuie să fie noi și surprinzătoare, ca să asigure noutatea și puterea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
tăcere asemeni unei vetre în câmp care a devenit deodată cenușă și asupra căruia s-au lăsat, misterioase, dar nu moarte, marile tăceri ale haosului, lumea străină de efemerele noastre patimi, cerul înstelat, noaptea vie cu adierile ei de vânt foșnind prin ierburi, în mijlocul cărora numai omul poate fi împăcat, gîndind: să uiți totul, să nu uiți nimic și să nu-ți pese. El singur poate purta în suflet pacea, conflictul, nepăsarea, liniștea, sbîrlirea, pieirea, dispariția cu obrazul lipit de mama
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lumea nedefinitului, era aproape și totuși departe, mi se adresa, și totuși nu simțeam impulsul natural de a-i răspunde, având în mod bizar senzația unei halucinații auditive... Mă uitam pe geam, ea continua cu explicațiile, reveneam, iscăleam documentele, hârtiile foșneau, stiloul scârțâia... Apoi liniște... apoi în această liniște începea să toace zgomotul rece, abstract, al mașinii de calculat... "Dumneavoastră, zisei, mi-ați pus pe birou o floare?" Ea tresări. Se ridică în picioare. "Vai de mine, zise, v-am deranjat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a spus: "e clar, punem la vot propunerea care s-a făcut din sală (se făcuse o astfel de propunere), cine e pentru exmatricularea Adrianei S. din facultate?", și când în tăcerea apăsătoare care s-a lăsat mâinile tuturor au foșnit în sus, am avut un fior simțind că numai eu și cele două bănățene n-am ridicat mâna. Atunci m-a cuprins un fel de panică la gândul că dacă n-ași fi fost implicată, o forță nevăzută și irațională
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vârfurile sub fereastră! Cum stau ei aici așa, ca doi frați (imita parcă gândirea plopilor) și cresc împreună, și unul nu e mai mare decât altul... daaa, exclamă auzindu-le, în chiar acea clipă, frunzele prin care trecuse o adiere, foșnesc, freamătă... și primesc vizitele vrăbiilor..." Mă apropiai și rămăsei la distanță. Dar era ca și când ființa ei ar fi fost eu însumi, atât de puternic și în același timp atât de delicat și diafan era transferul acesta misterios către mine al
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Când număram doar 4-5 studenți la seminar, mă simțeam jignit, iritat. I-aș fi strâns de pe stradă, prietenește, ca la o partidă de fotbal. Mai încercau o dată, la examene. Se regrupau în amfiteatru, cu hainele zburlite, privindu-mă intens și foșnind din cărți și fițuici. Trepidau din pantofii lor clonați. Alianțele se formau pe loc, rânduri întregi căutau să mă supună, în grup, mișelește. Fetele se uitau fix, cu cârligele de rimel în colțul ochilor; băieții, mai puțini și mai prudenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]