11,345 matches
-
am spus?... Ia tu... tu ai plecat flămînd... Știu eu ce știu. Și-i întinse tartina pînă sub nas rîzînd și topindu-se toată în ochii Bărzăunului. Bărzăunul luă tartina, dar în clipa aceea nu mai simți nici un fel de foame. Parcă atunci s-ar fi ridicat de la cel mai grozav ospăț. Hotărît lucru, ochii și zîmbetul Ilincăi puteau ține și de foame și de sete și de toate la un loc! Și Bărzăunul se blestemă iar în gînd, cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-se toată în ochii Bărzăunului. Bărzăunul luă tartina, dar în clipa aceea nu mai simți nici un fel de foame. Parcă atunci s-ar fi ridicat de la cel mai grozav ospăț. Hotărît lucru, ochii și zîmbetul Ilincăi puteau ține și de foame și de sete și de toate la un loc! Și Bărzăunul se blestemă iar în gînd, cu mult mai puternică tărie pentru faptul că îndrăznise să se supere pe Ilinca. Se hotărî deci să nu se mai supere niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
împărțit frățește tuturor participanților. Ilinca însă fu cea mai cîștigată dintre toți, pentru că în afară de porția ei se mai trezi și cu porțiile lui Virgil, Vlad, Tomiță și, nu în ultimul rînd, a Bărzăunului. Toți spuseră că... lor nu li-i foame, că au mîncat foarte bine acasă... Ilinca nu voi, însă, sa primească decît cîte o fărîmă de la fiecare. Numai de la Bărzăun luă o bucată mai mare, zîmbind așa de frumos, încît fericitul pescar se trezi zburînd mai sus de vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
colonii. In timp, am început să opunem rezistență, să ne opunem abuzurilor și muncii istovitoare, dar foloseam tehnica lor foarte avansată. Apoi am început să opunem rezistență de grup împotriva violenței care creștea odată cu dorința noastră de libertate: bătaie, carceră, foame sau chiar distrugerea, moartea. Cănd au putut să ne înlocuiască cu roboții ne-au teleportat pe o altă planetă, nu de unde ne aduseseră, dar în alt Sistem Solar pentru a pierde complet contactul cu ei. I-am obligat și am
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
atăt de ticăloasă cu ea însăși ca să se sinucidă? Nu stau lucrurile chiar așa dar cam seamănă. Animație, aplauze. Evelin: Omul nu mai fuge după un iepure, îl împușcă. A devenit slab fizic, sensibil la infecții, la molime, sărăcie și foame. Omul a devenit dependent de puterea creierului său care încă îl ajută să supraviețuiască prin condiții tot mai artificiale de viață în care dispare, cum am mai spus, evoluția și selecția naturală a lui Darwin. Peste milioane de ani viața
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dă dreptul unui om ca să fie stăpânul cu drept de viață și moarte asupra altui om, când toți oamenii sunt egali în fața istoriei când se nasc?! Vorbeam de modă: istoria se repetă, a început migrarea populațiilor, chiar a popoarelor: tiranie, foame, războaie religioase pentru putere și resurse. Și migrația acoperă perfid traficul de copii, de femei. Am revăzut filmul “Spartacus”: sclavii eliberați au vrut să-l proclame rege, a refuzat, spunând că cel mai prețios lucru pentru el este că e
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
încă mult aur cu care poate plăti eliberarea celor răpiți de extratereștri. Animație, răsete. Evelin: Dar resursele alimentare pentru viață? Pămăntul, cu cei șapte miliarde de oameni în prezent și cu paisprezece miliarde spre sfărșitul secolului, va fi amenințat de foame. Foamea care aduce violență, umilință și moarte. Pentru că Pămăntul va fi foarte, foarte rănit trebuie pansat urgent să nu devină cangrenă și mai gravă! Aurora: Natura va reacționa violent: inundații, cutremure, erupții vulcanice, furtuni violente, tot mai dese și devastatoare
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mult aur cu care poate plăti eliberarea celor răpiți de extratereștri. Animație, răsete. Evelin: Dar resursele alimentare pentru viață? Pămăntul, cu cei șapte miliarde de oameni în prezent și cu paisprezece miliarde spre sfărșitul secolului, va fi amenințat de foame. Foamea care aduce violență, umilință și moarte. Pentru că Pămăntul va fi foarte, foarte rănit trebuie pansat urgent să nu devină cangrenă și mai gravă! Aurora: Natura va reacționa violent: inundații, cutremure, erupții vulcanice, furtuni violente, tot mai dese și devastatoare. Profesorul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
De asemenea, "Oamenilor le va plăcea să-si vadă propriile înfăptuiri uzate și distruse".: frapantă premuniție a antispiritualității și anticulturii actuale. Neliniște intensă bântuie și răscolește zecile de personaje figurând pe Poarta Infernului a lui Auguste Rodin. Dar dacă aici foamea de absolutul trăirii constituie mântuirea, în grupul Burghezii din Calais începând cu personajul cel mai în vârstă care este resemnat, în celelalte personaje străbate o undă de neliniște tot mai intensă, culminând cu a celui mai tânăr, care vede în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
curând au devenit patru) inbox-uri în care nu se întâmplă nimic. Îmi trăiesc voluptuos existențele imaginare. În gând, m-am apucat de fumat. În gând, m-am lăsat de băut. În gând, nu am ticuri. În gând, scriu. Mi-e foame. Mi-e foarte foame. 2. Ema. Schița 1 Portrait of the Queen Recluse Etajul 10. Vizavi de supermarket. Stație de metrou imediat cum ieși din bloc pe dreapta. Net. Cablu. Nu am câine. Nu am pisică. Nu-mi cunosc vecinii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
inbox-uri în care nu se întâmplă nimic. Îmi trăiesc voluptuos existențele imaginare. În gând, m-am apucat de fumat. În gând, m-am lăsat de băut. În gând, nu am ticuri. În gând, scriu. Mi-e foame. Mi-e foarte foame. 2. Ema. Schița 1 Portrait of the Queen Recluse Etajul 10. Vizavi de supermarket. Stație de metrou imediat cum ieși din bloc pe dreapta. Net. Cablu. Nu am câine. Nu am pisică. Nu-mi cunosc vecinii. Oroare de inundații, calorifere
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ține punga cu mălai. Clar, nu era Neva. Jos, în sala mare și niciodată foarte bine încălzită, îl aștep tau o bucată de brânză și trei chifle calde, pe ultima masă, din colț, de lângă tejghea. Lui Ivan nu-i era foame, însă mâncă așezat, cu grijă să nu lase firmituri pe fața de masă proaspătă a lui Dominique. După care puse laptele la încălzit. Când să dizolve în el o lingură de ciocolată, Alioșa i se atârnase deja de picior, în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Pe tine. Te am pe tine. Până la urmă se întâmplase. Într-o dimineață, degetele apăsaseră clanța. Metalul scrâșnise neuns în aerul umed și încă cernit. Genele ei săltaseră ca de spaimă, trăgând pleoa pele de pe ochii rămași despuiați pe-ntuneric. Foamea gemuse și ea, surd, din stomacul gol de prea multe zile. Trecuse o vreme până să-i audă. Stâng, drept, stâng, drept... Târșâiți, ca pe vremuri. La jumătatea grădinii (acolo unde fuseseră garoafele, odată, și acum nu mai erau, era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Dominique cea de-acum, fără râs și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Absent. Hai, idealizează-mă! Bagă-te în pielea mea! Sub pielea mea. Unde vrei tu. În capul meu? Perfect. Diseară cinăm la mine în mansardă. Pulpă de miel cu tarhon. Sos de chimen. Garnitură legume la grătar. Mi-e o foame de mor! 39. Rege O să sune incredibil de freudian, dar cel mai bine îmi aduc aminte pivnița. Mirosul slab de alcool, combinat cu mucegai. Mirosul ăla de vechi păstrat la rece, în umezeală tip preputrefacție. Saci cu haine care mureau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
date IT, nu, nici acolo nu l-a recunoscut nimeni, a, ai fost și tu? cu aceeași poză?, zic să încercăm și aici, de adresa asta îți aduci aminte? ce altceva îți mai aduci aminte?, nici mie nu mi-e foame. Asta a mai rămas, am să fac rezervare pentru mâine și iau și o noapte de cazare acolo și vocea Adei, mică, mică, dar tăind aerul ascuțit cu un sunet metalic, fără culoare. — Eu nu mă urc pe vasul ăla
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai târziu, în endecasilabi și amintiri rămase moștenire din creierul mâncat și el de molii, prejudecăți, alcool, abjecție... Oprește-te. „Eu sunt Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei...“ Tot numai zdrențe și bube la gură, înecat în propriile miasme, ros de foame și de păduchi. Spectaculos moare, nu? Te rog, oprește te. Numai că nu e Musa. Dacă te uiți mai bine, undeva, prin tre rânduri, printre gânduri, printre lozinci, printre clișee, o să vezi că avea sprâncenele negre și stufoase, aproape unite
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înfuriat lupii captivi; au smucit de legături pînă cînd acestea le-au rănit gîtlejurile; au urlat prelung, cu durere și revoltă, în nopți nesfîrșite și reci de ianuarie, și-n cele înnăbușitoare de august; au suferit apoi, în tăcere, cînd foamea și epuizarea i-au lăsat fără glas. Într-o zi, cînd suferința li s-a transformat în agonie, Omul s-a apropiat. Lupii captivi s-ar fi retras, dacă le-ar mai fi rămas un dram de forță în trupurile
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
din apă, impasibil la problemele părinților lui. Pentru Lupino conta doar că-i avea aproape pe amîndoi și că-l iubeau ca pe lumina ochilor, că, sătulă sau nu, mama îl alăpta de fiecare dată cînd i se făcea lui foame, că, oricît ar fi fost gerul de cumplit, el putea să-și ascundă botul sub burta lupoaicei și să-și strecoare codița între labele tatei, adormind în căldura corpurilor lor iubitoare. De îndată ce frigul se potolea, lupul pleca în căutarea vînatului
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
potolea, lupul pleca în căutarea vînatului. Nu exista animal mai priceput ca el la vînătoare, și niciodată nu s-a întors fără hrană pentru familia lui. Dacă nu era suficientă, cît să le ajungă amîndurora, lupul uita pe dată de foamea lui și se sacrifica bucuros în favoarea lupoaicei. Ea avea de hrănit puiuțul, prioritate pentru care era pregătit să îndure la nesfîrșit, fără să crîcnească. Și a venit și primăvara. Lupino avea cîteva luni și dovedea deja curiozități care-i făceau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se înecă cu îmbucătura. Să-mi sară ochii dacă am mîncat ceva de trei zile încoace! Să nu mă mai ridic de aici! Lupino se abținu cu greu să nu rîdă. Înaintă un pas. Vă asigur că nu mi-e foame deloc, găsi de cuviință să spună. Animalele astea! Apar așa, din senin, cînd găsești și tu o fărîmiță de ceva bun și se așteaptă să le crezi că nu-s cu ochii pe mîncarea ta! Bine, domnule, dacă insistați să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
putea să-ți depisteze vocea și am avea mai multe șanse să vă regăsiți. Nu-nțelegi. Nu-nțelegi nici asta... Puiul n-avea de gînd acum să mai plîngă de singurătate. În compania lupului se simțea în siguranță. "Noroc" cu foamea, care nu-i lăsă cale de întoarcere. În scurt timp, micuțul căprior scîrțîia de foame. Asta e! Așa, voinicule, strigă cît poți tu de tare! Cheam-o pe mama, să vină să te ia! Nu judecase greșit Lupino. Cît de departe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-nțelegi. Nu-nțelegi nici asta... Puiul n-avea de gînd acum să mai plîngă de singurătate. În compania lupului se simțea în siguranță. "Noroc" cu foamea, care nu-i lăsă cale de întoarcere. În scurt timp, micuțul căprior scîrțîia de foame. Asta e! Așa, voinicule, strigă cît poți tu de tare! Cheam-o pe mama, să vină să te ia! Nu judecase greșit Lupino. Cît de departe de puiul ei poate să stea o mamă îndurerată? Speriate de apariția lupului, căprioarele alergaseră
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-mă aici și încearcă să nu-ți trădezi prezența. Căpriorul înaintă cu delicatețea unui zbor de fluture. Pămîntul nu-i simți pașii; și nici Lupino nu avu habar că s-a apropiat. Puiul de căprioară se supărase cu adevărat din pricina foamei și se împotrivea acum înaintării. Și nu avea dreptate? Întîi hrănești un copil și abia după aceea ai pretenția să facă treabă! Lupino îl împingea ușor, bodogănind descumpănit: Păi dintr-ăștia îmi ești, voinice? Cum ne-a fost vorba? Ne
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și încîntare, laptele hrănitor căruia îi dusese dorul atît de mult! Fu rîndul lui Lupino să se așeze la pămînt. Acum era momentul. Asta era șansa lui. Nu avea voie să facă nici cea mai mică greșeală. Îi era foarte foame micuțului, mămico. E un copil rezistent și curajos, și știu sigur că va crește un căprior minunat, care-ți va aduce multă bucurie! Nu te îngrijora, nu s-a speriat nici un pic. Dacă n-ar fi fost foamea care să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]