1,549 matches
-
lună, un cerc de lumină înconjurând luna neagră, în biserică același cerc de lumină înconjură capetele sfinților, lipsește însă de acolo luna cea neagră, Theo, îndrăznesc eu, cum e atunci când te îndrăgostești, știi de la început că ești îndrăgostit?! El surâde foindu-se iarăși în pat, Nu sunt eu mare expert în iubire, Daniel, nu vezi ce stupid m-am purtat și cu Aida, și cu Ana, abia acum îmi dau seama de asta, când tu îmi citești despre mine și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ai adus cu tine că nici nu-ți vei da seama că sunt și eu prin preajmă, de aceea nu îndrăznesc să te tulbur și să te fac atent la toată lumea asta măruntă a gâzelor și a florilor care se foiesc în jurul nostru, un fluture alb, poate chiar eu sunt fluturele acela care s-a oprit vreme de-o secundă pe umărul tău, dar nu-l simți și buzele tale strânse stăvilesc orice cuvânt ce și-ar găsi calea, acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui în vreme ce el o pictează în galben de nimb, Ana râde sub privirea îndurerată a Maicii Domnului, și-l trage pe Theo cel murdar de vopsele la pieptul ei nimbat, Mai ești aici, Daniel? mă întreabă glasul lui de acum, foindu-se în pat neliniștit, ce și-o mai fi amintit oare?! sau sunt doar durerile ascuțite ce-l încearcă pe șira spinării?! Da! Vrei să-ți aduc ceva sau?! Dacă vine Corina trebuie s-o conving să mă ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iunie, visul de astă-noapte, mă întâlnisem cu Aida, eram în locuri complet necunoscute, undeva într-un oraș, ea mă ducea la o bătrână la care ținea foarte mult și pe care vroia s-o întâlnesc, intrăm în casă, bătrâna se foia mereu în jurul nostru și numai nu reușeam să-i surprind privirea, apoi îmi întorc ochii pe fereastră, afară văd un perete întreg rămas în picioare din ruinele unei case, o priveliște ca după cutremur, când încăperea în care ne aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lichioruri, mai am și acum caietul ei, bărbatu-meu, care pe atunci îmi făcea curte, era înnebunit după dulceața de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu-se lângă mine, eu, încântat de această lume demult apusă, încerc să-mi imaginez după-amiezi de toamnă cu dulcețuri rafinate și dantele scoase la plimbare, îi povestesc bătrânei doamne despre caietele de arta zugrăviei a pictorilor de biserici și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lichioruri, mai am și acum caietul ei, bărbatu-meu care pe atunci îmi făcea curte era înnebunit după dulceața de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu-se lângă mine, eu, încântat de această lume demult apusă, încerc să-mi imaginez după-amiezi de toamnă cu dulcețuri rafinate și dantele scoase la plimbare, îi povestesc bătrânei doamne despre caietele de arta zugrăviei a pictorilor de biserici și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cum și-au ascuns țigările în spatele unor diverse obiecte. Lisa avea un pachet de Silk Cut deschis alături de mouse-pad, dar, deși Jack a ezitat și părea că se va opri, a grăbit pasul și a trecut mai departe. Toată lumea se foia. Apoi a ajuns la Ashling și s-a oprit, în timp ce tot biroul răsufla ușurat în tăcere. Împotriva voinței ei, Ashling și-a ridicat privirea pentru a se uita la el. Jack a făcut un semn către pachetul ei de Marlboro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu credeam că va ieși atât de nasol. Fiecare om are defectele sale și trebuie să încerce, chiar dacă este un proiect dificil, să se străduiască să le corecteze. Asta încerc să fac și eu. Oare voi reuși??? Mă numesc Ilinca Foia și sunt elevă în clasa a IV-a. Am împlinit 10 ani pe 14 februarie. Deși nu sunt foarte înaltă și sunt mai degrabă subțirică, sunt totuși puternică și rezistentă (practic chiar un sport de performanță). Am părul lung și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cam încăpățânată și uneori vreau să fac totul numai cum vreau eu.Și..., uneori sunt cam cicălitoare, mai ales cu fratele meu. Așadar, aceasta sunt eu, cu bune și cu rele. Prietenii știu însă de ce mă plac! Mă numesc Theodor Foia și am 11 ani. Sunt elev în clasa a IV-a. Sunt un băiat înalt și atletic (pentru că sunt sportiv!). Sunt brunet, am ochii căprui și veseli. Zâmbesc mereu pentru că sunt o fire optimistă. Tot timpul înainte de un eveniment important
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
toată această întâmplare am înțeles de ce portalul era un drum fără întoarcere. Un secret nu mai este un secret după ce-l știu două ființe, oricare ar fi ele; elfi, alte animale magice, oameni sau animale sălbatice. Micuța mea prietenă Ilinca Foia Ador animalele, mai ales câinii. Am și eu unul, o fetiță care se numește Maya. Este un pui de Chihuahua toy. Are capul mic și rotund cât un merișor, urechile ascuțite, ochii mari, negri și foarte expresivi. Este un câine
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mă îmbrățișează. și chiar dacă sunt obosită sau supărată, ea mă faceîintotdeauna să zâmbesc. Eu o iubesc enorm pe Maya, este cățelușul pe care mi l-am dorit dintotdeauna, și nu m-aș mai putea despărți de ea. Cearta legumelor Teodor Foia Într-o zi, lui Andrei i s-a făcut poftă de o ciorbă de legume. El s-a dus la mama sa și i-a spus: — Mama, poți să-mi faci o ciorbă de legume? Da, desigur. Du te tu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ocupat de hotelurile din centru. Am arestat câțiva hoți de chei și am dat iama în niște hoți de buzunare. Tierney trase un pumn în pupitru. — Fritzie, hoții de chei nu erau cumva Jerry Katzenbach și Mike Purdy? Vogel se foi în scaun. — Ba da, domnule. — Și, Fritzie, nu cumva s-au turnat unul pe altul? — Ăăă... ba da, domnule. Tierney își ridică ochii spre cer. — Dați-mi voie să-i lămuresc pe aceia dintre voi care n-au auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Betty mi-a scris că are nevoie de un loc unde să se aciueze, așa că... — Scurteaz-o, tataie, îl întrerupse Lee. Când ai văzut-o ultima dată pe Elizabeth? — Ușurel, colega, am intervenit. Omul cooperează. Continuați, domnule Short. Cleo Short se foi în scaun și se uită cruciș la Lee. Înainte să facă pe deșteptul boxerul ăsta, voiam să vă spun că am umblat la teșcherea și i-am trimis lui Betty o sută de parai, să aibă de drum, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de vizavi. Vogel și Koenig îl flancau, de parcă ar fi fost niște dulăi gata să sară la atac la comanda lui. Printre pârâielile din difuzor răzbătu un oftat. Mi-am întors privirea și l-am văzut pe suspect cum se foiește în scaun. — Și asta-i ultima oară când trebuie s-o spun? Millard îi zâmbi. — Exact. Dă-i drumul, fiule! Manley se ridică și se întinse, apoi se plimbă prin cameră în timp ce povestea: — Am întâlnit-o pe Betty cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la volan. Am urmat-o și am aprins o lumină de bord, pentru a-i putea citi reacțiile. Mă izbi un miros de tapițerie de piele și parfum stătut. — Spuneți-mi de când o cunoșteați pe Betty Short. Madeleine Sprague se foi neliniștită. — De unde știi c-o cunosc? — Ieri seară, când o interogam pe barmaniță, ați șters-o englezește. Dar pe Linda Martin? O cunoașteți și pe ea? Madeleine bătu darabana pe volan cu unghiile ei roșii, lungi. — Ăsta-i ghimion curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
17 ianuarie. Russ intră direct în subiect. — Domnule caporal, mă numesc Millard, iar acesta este detectivul Bleichert. Suntem de la LAPD și dacă ne convingi c-ai ucis-o pe Elizabeth Short, te arestăm și te luăm cu noi. Dulange se foi în scaun și declară: — Am tăiat-o în bucăți. Avea vocea subțire și vorbea pe nas. Russ oftă. — O mulțime de oameni ne-au spus același lucru. — Am și futut-o. — Serios? Îți înșeli soția? — Sunt francez. Am trecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spus toate astea? Madeleine își lustrui gheruțele roșii. — Când numele din agenda neagră au ajuns în ziare, am știut că Martha trebuie să fi fost. I-am smuls o mărturisire. M-am întors către Emmett. — Unde-i Georgie? Bătrânul se foi. — Probabil că stă într-una din casele mele libere. Îți aduc o listă. — Adu-mi și pașapoartele voastre. Emmett părăsi câmpul de luptă din dormitor. Chiar mi-ai plăcut, Bucky. Sincer, zise Madeleine. — Păstrează-ți poantele astea pentru tati. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ore la serviciu și deja ți-ai petrecut o noapte la spital. Îl avem pe bunicul lui David Reid Închis pentru atac asupra unui ofițer. Și, ca să pui capac, abia te-ai târât la prezentare. Și ai Întârziat. Logan se foi Încurcat. — Păi, să vedeți, domnul Reid era agitat. Nu era tocmai vina lui. Dacă ziarele nu ar fi sunat-o pe... Insch i-o tăie scurt. — Tu ar trebui să lucrezi cu inspectorul McPherson. — Păi... Da. Insch Încuviință din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apariția, Nicholson sări din scaun, trimițând o ploaie albă pe covorul albastru și uzat. — Domnule Nicholson, spuse Logan În timp ce se trântea pe scaunul cafeniu de plastic de lângă Watson. Îmi pare rău că v-am făcut să așteptați atâta. Nicholson se foi În scaun, mici broboane de sudoare lucindu-i pe buza de sus. Nu avea mai mult de 32 de ani, dar părea de 45. Vârful capului era tuns zero, câteva fire albastre-cenușii ivindu-se din loc În loc printre porțiuni lucioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
N-am omorât pe nimeni! — Cine-a spus că ai fi omorât pe cineva? spuse Logan, schimbându-și poziția În scaun. Agent Watson, m-ai auzit că l-aș fi acuzat pe domnul Nicholson de crimă? — Nu, domnule. Nicholson se foi În scaun. Logan scoase la iveală o listă cu toți copiii dați dispăruți În ultimii trei ani și o așeză pe masă Între ei. — Unde erai azi-dimineață, Duncan? — Mă uitam la televizor. — Și unde te-ai aflat, Întrebă Logan aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
această listă să fie interogată. Aveți grijă să vedeți și copilul. Nu ne Încredem În cuvântul nimănui, bine? Liniște. — Bine. Acum echipele. Logan organiză trei echipe de câte patru oameni și le trimise la lucru. Cei rămași Începură să se foiască la locurile lor sporovăind, În timp ce „voluntarii“ o luară din loc. — Ascultați aici, spuse Insch. Nu fu nevoie să ridice vocea: imediat ce deschise gura, toată lumea tăcu. — Am primit informații cum că un copil care se potrivește cu semnalmentele lui Richard a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
familia Erskine, singurul lucru care se schimbase era calitatea aerului. Pereții erau În continuare plini cu pozele alea dubioase cu mama-și-fiul, tapetul era În continuare enervant, dar aerul era acum Încărcat cu fum de țigară. În sufragerie, doamna Erskine se foia Întruna pe canapea, neputând să stea liniștită sau să se ridice. Un pahar mare cu o băutură transparentă era Încleștat În mâinile ei, iar o țigară pe jumătate fumată Îi stătea Înfiptă Între buze. Din sticla de votcă de pe măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de o baie, iar inspectorul Insch se folosi de prima ocazie ivită să iasă naibii de-acolo, lăsându-i pe Logan și pe asistentul social să sufere În timp el se duse să verifice declarația incoerentă a Hoitarului. Logan se foi pe scaun și se Întrebă pentru a ’nșpea oară unde se dusese inspectorul. — Mai vrei o cană de ceai, Bernard? Întrebă el. Bernard nu spuse nimic, ci doar continuă să Îndoaie În jumătate, iar și iar, o bucată de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
anunța: „INSPECTORUL FACE PE PROSTUL, ÎN TIMP CE COPIII NOȘTRI MOR“. — O, Doamne. Sub fotografie scria: „OARE PANTOMIMA CHIAR E MAI IMPORTANTĂ DECÂT PRINDEREA UCIGAȘULUI PEDOFIL CARE PÂNDEȘTE PE STRĂZILE NOASTRE?“ Colin Miller lovește din nou. În dreptul chiuvetei, citi cum inspectorul „se foise pe scenă ca un idiot, În timp ce eroul poliției, Logan McRae, Îl căutase pe micuțul Richard Erksine“. Și restul articolului o ținea tot așa. Miller Îl desființase pe inspectorul Insch. Îl făcuse pe un ofițer superior de poliție să pară un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acela. Comandantul se rezemă de spătar, cu mâinile Împreunate În față. — Și totuși, ai vorbit cu Miller, nu-i așa, sergent? — Da, domnule. M-a sunat dimineață la șase și jumătate, voia detalii despre arestarea domnului Philips. Inspectorul Insch se foi pe scaun. — De unde naiba a știut că l-am arestat pe Hoitar! Nu a fost dat publicității! Îți zic... Comandantul Întinse mâna, iar Insch tăcu mâlc. — Când l-am Întrebat, a spus că e meseria lui să afle, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]