1,004 matches
-
un timp conștientizat ca și trecerea prin tunel, Întunericul este tunelul dintre două zile. Cuvintele pronunțate de actantul lector se dilată pufos, se corporalizează În aerul stătut al camerei; nu știu unde să se retragă după pronunție, rămân să plutească suspendate de fonemele disparate ce le fragmentează, le divid, le pulverizează, golindu-le de sens; ele se Înscriu În prezența nopții ca niște fâșii materiale, smulse unui corp sonor ce se decorporalizează sau Încearcă (efortul se simte concret În aerul absorbant) să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cum ar fi acelea ridicate de datare și măsura influenței slave asupra românei. Interesul bazat pe efectele lingvistice ale slavizării aparține în mod esențial perioadei staliniste, sovietizante, a istoriei României, cum o dovedește studiul lui Petrovici, intitulat Influența slavă asupra fonemelor limbii române, publicat la București în 1956. Apartenența României la lagărul sovietic și loialitatea Bucureștilor față de Moscova conducea la reanalizarea influenței contactelor slave asupra limbii române. În 1950 și 1954, lingvistul Al. Rosetti s-a ocupat de acest subiect pentru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
să fie acceptată de mediul în care se produce”. Semnificația este un ansamblu de variabile care depășește cadrul semnului lingvistic, realizându- se numai în discurs, cu ajutorul enunțării, fiind caracteristică unităților superioare sintagmei. în lingvistica structurală, sensul se verifică la nivelul fonemelor diferite, obținute prin comutare: car/var, unde / c/ comută cu /v/, generând un cuvânt cu sens diferit. În lingvistica distribuțională, sensul este o funcție a distribuției - verbe ca a spune, a declara, a explica au toate un sens dicendi și
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
care este cel al clasei respective), fapt pentru care, în actele concrete de vorbire, efectuăm în mod constant o operație logică, aceea de a afirma implicit includerea unui individ în genul său”.Funcția de diferențiere în cadrul sistemului se realizează prin fonemele și morfemele din care este alcătuit semnul. Funcția de transmitere a informației se realizează în procesul comunicării. Codul cel mai des utilizat în cazul comunicării intenționale este limba, care este un cod, un ansamblu de semne cu o organizare proprie
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
cele mai avansate discipline socioumane, a oferit în mai multe rânduri zonelor de cunoaștere învecinate nu numai sugestii terminologice, ci și material de construcție teoretico-metodologic. În cazul de față s-a pornit de la distincția dintre analiza fonetică și cea fonemică. Fonemele sunt unități fonetice elementare ale unei limbi, numărul lor fiind limitat și reprezentat în scris prin același simbol. Este ceea ce în mod obișnuit numim sunetele unei limbi, deși în rostirea curentă de la grup la grup, de la regiune la regiune sau
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
reprezentat în scris prin același simbol. Este ceea ce în mod obișnuit numim sunetele unei limbi, deși în rostirea curentă de la grup la grup, de la regiune la regiune sau chiar de la individ la individ, precum și în contexte fonetice diferite, același sunet (fonem) are multiple variante sonore (subfoneme). Însă, în ciuda accentuatelor deosebiri de pronunție, vorbitorii aceleiași limbi percep un singur sunet, sunetul fundamental, esența (fonemul), care are funcția de a diferenția învelișul sonor al sunetelor. Analiza fonetică din exterior, considerarea aspectelor fizice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
grup, de la regiune la regiune sau chiar de la individ la individ, precum și în contexte fonetice diferite, același sunet (fonem) are multiple variante sonore (subfoneme). Însă, în ciuda accentuatelor deosebiri de pronunție, vorbitorii aceleiași limbi percep un singur sunet, sunetul fundamental, esența (fonemul), care are funcția de a diferenția învelișul sonor al sunetelor. Analiza fonetică din exterior, considerarea aspectelor fizice ale sunetelor nu ne-ar puteaspune care sunt foneme și care subfoneme (variante). Numai vorbitorii nativi „decid” aceasta. Ei sunt cei care atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
accentuatelor deosebiri de pronunție, vorbitorii aceleiași limbi percep un singur sunet, sunetul fundamental, esența (fonemul), care are funcția de a diferenția învelișul sonor al sunetelor. Analiza fonetică din exterior, considerarea aspectelor fizice ale sunetelor nu ne-ar puteaspune care sunt foneme și care subfoneme (variante). Numai vorbitorii nativi „decid” aceasta. Ei sunt cei care atribuie, prin și în practica rostirii și comunicării, „înțelesuri” unor fragmente acustice altfel neutre. Modul de abordare fonetic trebuie completat cu cel fonemic, cu cel al semnificațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
culturii" (Lévi-Strauss, 1978: 326). Structura se reduce la "jocul intern al combinatoricii sale" (L. Millet & M. Varin d'Ainvelle, 1972: 110). Demersul structuralist procedează prin reducerea variantelor la invariante (a infinitelor pronunțări ale sunetelor, de pildă la cîteva zeci de foneme caracteristice unei limbi). Semnele nu sînt importante prin ele însele, ci prin valoarea pe care o reprezintă în ansamblul sistemului: "Obiectele sînt golite de esența lor proprie pentru a nu mai fi decît elementele unui discurs semiologic a cărui regulă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
numele de distri-buționalism (Harris, 1951) se caracterizează printr-o abordare sistemică a limbii, bazată pe următorul algoritm: * deteminarea corpusului de date lingvistice, corpus ca-racterizat prin reprezentativitate și închidere (analiza trebuie să fie completă și exhaustivă); * segmentarea elementelor supuse analizei (în foneme, morfeme etc.); * investigarea relațiilor dintre aceste elemente. Distribuția reprezintă contextul tipic de apariție a elementului (de pildă adjectivul lung după substantiv în limba franceză ap-partement impressionnant/vs/adjectivul scurt precedînd substantivul: bel ami). Datorită accentului pus pe segmentare și clasificare
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ori: prima articulare este cea care decupează enunțul lingvistic în unități minimale dotate cu sens: "Pămîntul este rotund" se poate analiza în: "pămîntul", "este", rotund"; forma vocală a unităților din prima articulare este analizabilă în unități lipsite de sens numite foneme ("este" conține patru foneme). Cu cîteva zeci de unități ale celei de-a doua articulări și cu cîteva mii din prima se pot construi o infinitate de mesaje. Dubla articulare este proprietatea cea mai misterioasă a limbajului: este de reținut
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cea care decupează enunțul lingvistic în unități minimale dotate cu sens: "Pămîntul este rotund" se poate analiza în: "pămîntul", "este", rotund"; forma vocală a unităților din prima articulare este analizabilă în unități lipsite de sens numite foneme ("este" conține patru foneme). Cu cîteva zeci de unități ale celei de-a doua articulări și cu cîteva mii din prima se pot construi o infinitate de mesaje. Dubla articulare este proprietatea cea mai misterioasă a limbajului: este de reținut inepuizabila sa bogăție combinatorică
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
stabilit dacă celelalte sisteme de comunicare dispun sau nu de dubla articulare (codul rutier, nomenclatura chimică sau matematică sînt sisteme de semne ce nu cunosc decît prima articulare în unități semnificante; pentru strigătele unor animale par să existe unități asemănătoare fonemelor, dar mesajul este nedecompozabil în unități semnificante cf și G. Mounin, 1970: 106). iii) Productivitatea este reprezentată de capacitatea locuitorilor nativi ai unei limbi de a înțelege și a produce un număr infinit de enunțuri în limba respectivă; această importantă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
filogenezei limbajului uman pe baza pictogramelor și a supraviețuirii unor fapte arhaice de limbaj gestual. La originea limbajului s-ar afla gesturile premier langage naturel de l'humanité. În structura gestului, autorul vede originea anumitor particularități ale limbajului, precum dublarea fonemelor și a silabelor, structura cuvintelor compuse reflex al construcției bilaterale și simetrice a corpului uman; anterioritatea verbului față de substantiv efect al preeminenței gesturilor de acțiune. R. Kleinpaul propune (în Sprache ohne Worte. Idee einer allgemeinen Wissenschaft der Sprache) un vast
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
protecție, de calmare, de supunere, de dominare etc. Confuzia între postură (+ static) și gestualitate (+ dinamic) nu este posibilă; în genere însă mesajul gestual însoțește și confirmă pe cel postural. Limbajul gestual este dublu articulat: 50-60 de unități fundamentale (kinemele), analoage fonemelor, a căror structurare formează o gramatică: mai simplă (ca în cazul salutului: a se apropie de b, își îndreaptă privirea spre b, b procedează la fel, a surîde lui b și acesta lui a, a clatină capul, b de asemenea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
își îndreaptă privirea spre b, b procedează la fel, a surîde lui b și acesta lui a, a clatină capul, b de asemenea) sau mai complexă (balet, pantomimă). În Introduction to Kinesics (1952), Birdwhistell prezintă prima sistematizare a repertoriului gestualității. Fonemelor din fonologie (unități minimale lipsite de sens) le corespund kinemele (cele mai mici unități ale gestului sau mimicii, de pildă "ochiul stîng închis"). Morfemelor ca unități minimale dotate cu sens le corespund kinemorfemele (de pildă gestul "a face cu ochiul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sens le corespund kinemorfemele (de pildă gestul "a face cu ochiul" ca element al unei serii de gesturi ce caracterizează conduita complicitate, convivialitate etc.). Chiar dacă abordarea sa a fost ținta unor critici (ambivalența termenului kinem care pare a fi similar fonemului în prima etapă -1952dar comparabil morfemului ulterior -1970), este neîndoielnic faptul că noua disciplină a furnizat impulsuri euristice semnificative, propunînd moduri noi de analiză a comportamentului nonverbal ca sistem semiotic și alimentînd astfel metodologia cercetării codurilor non lingvistice (cf. și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
evenimentelor teritoriale" (E.Goffman, 1992:71). 9.4. Transgresări ale distanței Proxemica repetă trăsăturile limbajului verbal (feature for feature, spune Hall): dubla articulare (segmentare la nivelul unităților dotate cu sens morfeme, lexeme și la nivelul unităților acustice minimale fără sens fonemele, cf. André Martinet), arbitrariul, încărcătura iconică, indicială și simbolică. Mai iconic decît limbajul verbal, limbajul proxemic traduce o constantă, o categorie universală și anume afectivitatea în scara (± simpatie, prin semnificantul apropiere/depărtare. Proximitatea semnifică interacțiuni frecvente, intense, intime, iar distanțarea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și acțional (vizînd reconfigurarea epistemică și ulterior comportamentală a interlocutorului). ARTICULARE Decuparea "realității" lingvistice în unități dotate cu sens (lexeme și morfeme gramaticale) reprezintă prima articulare a limbajului, în timp ce segmentarea unităților lexicale și gramaticale în entități distincte lipsite de sens (fonemele c, a, s, ă în cuvîntul "casă") constituie cea de-a doua articulare. Dubla articulare a limbajului explică infinita sa creativitate ( un număr potențial infinit de fraze generate de un material de bază limitat: cîteva zeci de foneme și mii
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de sens (fonemele c, a, s, ă în cuvîntul "casă") constituie cea de-a doua articulare. Dubla articulare a limbajului explică infinita sa creativitate ( un număr potențial infinit de fraze generate de un material de bază limitat: cîteva zeci de foneme și mii de cuvinte). COD Sistem de semne ce reprezintă și transmite informația de la emițător la receptor ( există diverse tipuri de coduri:cod grafic și cod sonor, cod Morse și alfabet Braille etc.). Codul permite transformarea substanței mesajului în vederea comunicării
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fiecare unitate se definește "sintetic" prin enunțuri privind obiectele lumii. OCULTARE Opusă focalizării, ocultarea desemnează punerea între paranteze , implicitarea unui anumit segment narativ, a unei anumite opoziții (lingvistice, semiotice, narative). OCURENȚĂ (corelată lui tip) Manifestare concretă a unui element lingvistic (fonem, morfem, sintagmă, act de limbaj) într-un text. Analiza de conținut de exemplu va monitoriza numărul de ocurențe conotate peiorativ pentru a califica un articol de ziar ca xenofob sau rasist sau antisemit. PARADIGMĂ (opus lui sintagmă) În gramatica tradițională
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe care zeul ar fi trasat destinele"284. Autorii găsesc suficiente argumente care să susțină ideea conform căreia în China scrierea ar putea fi socotită fiica grafismului divinatoriu. Cert este că ideogramele chineze exprimă idei, concepte și nu silabe sau foneme. Acestea sunt un indiciu că semnul era perceput ca având valoare comunicațională de sine stătătoare. Faptul este observabil și în cazul divinației: "Așa cum tipologia vaselor de bronz o reflectă pe cea a vaselor de ceramică, scrierea chineză leagă în principiul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care ne este interzis să adunăm mere, de exemplu, un motiv ca " Fata împăratului a adunat mere" ar constitui un alomotiv la motivemul "violare". Alomotivele sînt pentru motiveme ceea ce alofonele (variante ale unei clase delimitate de sunete distincte) sînt pentru foneme (clase distincte de sunete). ¶Dundes 1964. alternanță [alternation]. O combinație de SECVENȚE narative (relatate de aceeași INSTANȚĂ POVESTITOARE, sau de altele), astfel încît unitățile uneia și aceleiași secvențe alternează cu unitățile unei alte secvențe; o ORCHESTRARE de secvențe. Se poate
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
logic esențiale acțiunii narative și coerenței sale cauzal-cronologice (MOTIVE CONEXE), sau pot fi logic neesențiale acesteia (MOTIVE LIBERE). 3. Un element care îndeplinește sau manifestă un MOTIVEM. Un motiv este față de motivem ceea ce este fonul (un sunet al limbii) față de fonem (o clasă determinată de sunete), sau morful față de morfem, sau ACȚIUNEA față de FUNCȚIE. ¶Bremond 1982; Daemmrich & Daemmrich 1986; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Dundes 1964; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și ALOMOTIV. motiv conex [bound motif]. O FUNCȚIE CARDINALĂ; un NUCLEU, UN
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
împrumutat termenul de la Pike, a recomandat adoptarea sa pentru a desemna unitatea structurală fundamentală a unui basm: un motivem este specificat sau manifestat de un MOTIV și este față de cel de-al doilea ca o funcție pentru o ACȚIUNE, un fonem pentru un fon, un morfem pentru un morf. ¶Doležel 1972; Dundes 1964; Pike 1967. mythos [mythos]. O INTRIGĂ, un grupaj de întîmplări. Pentru Aristotel, mythos constă din selectarea și rearanjarea posibilă a unităților ce constituie LOGOSUL (imitarea unei acțiuni reale
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]