1,003 matches
-
sau aceeași vocală. De exemplu silabele "ma" și "mi" se scriu cu simboluri din care nu se poate deduce că sunetul "m" este prezent în ambele silabe. Un alfabet este o mulțime redusă de simboluri, fiecare dintre ele reprezentînd un fonem. În timp, este posibil ca limba vorbită să evolueze mai repede decît limba scrisă, caz în care literele alfabetului, în anumite limbi, să reprezinte foneme ale limbii într-un stadiu anterior al acesteia. O astfel de ortografie se numește „etimologică
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
ambele silabe. Un alfabet este o mulțime redusă de simboluri, fiecare dintre ele reprezentînd un fonem. În timp, este posibil ca limba vorbită să evolueze mai repede decît limba scrisă, caz în care literele alfabetului, în anumite limbi, să reprezinte foneme ale limbii într-un stadiu anterior al acesteia. O astfel de ortografie se numește „etimologică”, prin comparație cu ortografia inițială, fonologică. Un abjad este un sistem de scriere alfabetic, în care se notează însă numai consoanele. Istoric, primele sisteme de
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
informație fonetică decît alfabetele obișnuite. Un astfel de sistem subfonologic este scrierea "hangul" a limbii coreene. În acest sistem se combină trei niveluri de reprezentare fonologică: fiecare caracter reprezintă o silabă, dar se compune din subcaractere care reprezintă cîte un fonem; acestea la rîndul lor sînt construite din elemente care notează o serie de procese fonetice.
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
în mai multe limbi, între care și în limba dacă. Lucrarea lui Dioscoride este scrisă în limba greacă. Alfabetul grecesc având doar 24 de litere, redarea limbii dacilor nu putea să fi fie realizată decât cu o mare aproximație pentru fonemele specifice, acelea care trebuie să fi lipsit din limba greacă veche. Nesiguranței acesteia inerente este posibil să i se fi adăugat și deformări suferite la repetatele copieri ale manuscriselor de către copiștii târzii care, este de presupus, nu aveau nici cele
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
greșeli de copiere. La fel ca în cazul transcrierii numelor de plante din limba dacă prin literele alfabetului grecesc nici la transcrierea lor prin literele alfabetului latin nu a avut cum să fie posibilă o redare corectă a unora dintre fonemele limbii dace. Este de reținut remarca istoricului Gheorghe I. Brătianu, care scrie că autorii greci și latini n-au reușit niciodată să transcrie perfect denumirile autohtone ale râurilor din spațiul dacic. Alexandru Philippide insistă și el asupra aceleiași idei. El
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
sau latină. Mai mult decât atât, există argumente în favoarea găsirii unor cuvinte comune în cele trei limbi. Ele pot proveni din Multiplele variante pentru numele aceleiași plante se pot datora, nu neapărat greșelilor copiștilor, ci mai curând dificultății transcrierii unor foneme existente în limba dacă, dar neexistente în latină sau greacă. La fel de plauzibil este ca variantele să reproducă, destul de corect, diferențe de dialect sau de grai, plauzibil să fi existat în limba daco-geților, răspândiți pe un teritoriu atât de întins. Alexandru
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
latină sau greacă. La fel de plauzibil este ca variantele să reproducă, destul de corect, diferențe de dialect sau de grai, plauzibil să fi existat în limba daco-geților, răspândiți pe un teritoriu atât de întins. Alexandru Papadopol Calimah analizează această problemă, a redării fonemelor dace de către vorbitorii de limbă greacă și latină, considerând că filologii români vor avea capacitatea de a găsi soluții pentru interpretarea numelor de plante păstrate de Dioscoride și de Apuleius. Un inventar al numelor de plante, făcut pornind de la aceste
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
ei de „sârbisme” și „internaționalisme”, evitarea împrumuturilor, reintroducerea unor cuvinte croate ieșite din uz și crearea de cuvinte noi cu bază slavă. Această secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii croate. Limba croată are 32 de foneme, iar scrierea sa este în mare măsură fonemică. Literele și fonemele corespund între ele în felul următor: Observații: La unele forme ale unor substantive și adjective se intercalează un "a" între două consoane, dar la alte forme acest "a" dispare
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ieșite din uz și crearea de cuvinte noi cu bază slavă. Această secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii croate. Limba croată are 32 de foneme, iar scrierea sa este în mare măsură fonemică. Literele și fonemele corespund între ele în felul următor: Observații: La unele forme ale unor substantive și adjective se intercalează un "a" între două consoane, dar la alte forme acest "a" dispare. De exemplu, rădăcina cuvântului care înseamnă „bătrân” este "starc-", nominativul său
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
anul 705). Populația Albaniei de dinainte de invazia turcilor era compusă din albani caucazofoni (triburile gargar, uti, gardman etc) la care se adaugau și triburile iranofone. Scrisul alban a fost inventat pe baza dialectului gargar și era compus din 52 de foneme. În aceasta limbă au fost traduse Biblia și alte lucrări religioase. Iar tradiția locală istorico-literară a fost stabilită în secolul al VII-lea d.H. prin „Istoria albanilor” a istoricului armean Movses Kalankatvatsi (secolele VII-VIII), „Elegia”” poetului Davtac (secolul al VII
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
Totodată sprijină folosirea alfabetului chirilic, periclitată de cea a alfabetului latin, și promovează înlocuirea împrumuturilor în creștere din limba engleză cu cuvinte sârbești. Aceasta secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii sârbe. Limba sârbă are cinci foneme vocalice: Consoanele limbii sârbe sunt în număr de 25: Observații: Observații: Când două consoane, una surda și una sonoră ajung în contact prin adăugarea la un cuvant a unei desinențe sau a unui sufix, ori prin formarea unui cuvânt compus
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
m bluu.m klii.m klinne bhagamaalinyai nama.h svaahaa". Toate acestea sunt prezente în tradiția Kula. De neînțeles pentru majoritatea dintre noi, sistemul de formare a unei bija mantra transmis de tradiția Shaiva ține de principii clare, idei forță, fonemele devin puteri. Combinațiile de foneme pot lua forme ciudate, cum este cazul unor mantra din cultul lui Ananda Bhairva (Hskshmlvryuu.m) ".o ai.m hrii.m "srii.m hasak.samalavarayuu.m aanandabhairavaaya vau.sa.t". Tot din ciclul de puteri
Parabija () [Corola-website/Science/312574_a_313903]
-
klinne bhagamaalinyai nama.h svaahaa". Toate acestea sunt prezente în tradiția Kula. De neînțeles pentru majoritatea dintre noi, sistemul de formare a unei bija mantra transmis de tradiția Shaiva ține de principii clare, idei forță, fonemele devin puteri. Combinațiile de foneme pot lua forme ciudate, cum este cazul unor mantra din cultul lui Ananda Bhairva (Hskshmlvryuu.m) ".o ai.m hrii.m "srii.m hasak.samalavarayuu.m aanandabhairavaaya vau.sa.t". Tot din ciclul de puteri ale cultului lui Ananda Bhairavi
Parabija () [Corola-website/Science/312574_a_313903]
-
de educație, de eșecuri repetate, de stressuri care traumatizează copilul, de atitudini care frustrează subiectul. Dislexia și disgrafia constau în incapacitatea copilului de a învăța citirea și respectiv scrierea. Școlarul cu astfel de tulburări face confuzii constante și repetate între fonemele asemănătoare acustic, literele și grafemele lor, inversiuni, adăugiri și omisiuni de litere și grafeme. Asemenea fenomene au loc și la nivelul cuvintelor și chiar al propozițiilor. În același timp, intervin greutăți în combinarea cuvintelor în unități mai mari de limbaj
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
fi un scriitor de success, si ca acesta ar putea fi emoția intense pe care o stârnesc românele sale. Pentru a transcrie termenii afgani din românele sale, Hosseini folosește mai degrabă transliterea fontetica persana, în detrimentul celei dârî :de exemplu, în locul fonemelor Qargha , sabzi chalau", si Maqbool folosește echivalentul lor persan "Ghargha", challow sabzi" și "Maghbool". În anul 2003, Hosseini își lansează primul său roman intitulat "Vânătorii de zmeie", povestea unui băiat tânăr, Amir care luptă pentru a stabili o relație mai
Khaled Hosseini () [Corola-website/Science/312958_a_314287]
-
vorbitori de volapük rămași, a făcut o revizie a volapük ce a fost publicată în 1931. De Jong a simplificat gramatica, eliminând unele forme verbale rar utilizate și unele terminații pronominale și verbale diferențiate de gen. A adăugat de asemenea fonemul „r” și l-a folosit pentru a face unele morfeme mai recognoscibile. De exemplu „lömib” (ploaie, în engleză: rain) a devenit „rein”. Volapük s-a bucurat de o scurtă revenire a nivelului de popularitate în Olanda și Germania sub conducerea
Volapük () [Corola-website/Science/310223_a_311552]
-
fi practicat intuitiv de vorbitori care stăpânesc cel puțin două idiomuri (dialecte și/sau limbi). În sensul cel mai restrâns, un diasistem poate fi stabilit la nivelul unui singur sistem de trăsături ale unui idiom dat. Weinreich dă ca exemplu fonemele vocalice. De exemplu, date fiind două varietăți ale idiomului cu sisteme identice din cinci vocale, /i/, /e/, /a/, /o/ și /u/, diasistemul respectiv poate fi reprezentat prin formula: formula 1, unde 1 și 2 sunt varietățile de limbă, // delimitează diasistemul, iar
Diasistem () [Corola-website/Science/304983_a_306312]
-
a unui înțeles. Conceptele comunicate prin cuvinte pot fi: obiecte reale, ființe, locuri, calități, acțiuni (atât reale cât și imaginare), moduri de acțiune, idei, stări, poziționări în spațiu și timp, etc. În limbile vorbite, cuvintele se compun din șiruri de foneme (sunete elementare) articulate succesiv. Limbile scrise folosesc simboluri grafice (litere, ideograme, caractere silabice, etc.) care reprezintă fie sunete din limba vorbită respectivă, fie înțelesuri. În urma evoluției limbilor este posibil ca scrierea să nu mai reflecte fidel pronunția actuală, respectiv sensul
Limbă (comunicare) () [Corola-website/Science/306002_a_307331]
-
sunete din limba vorbită respectivă, fie înțelesuri. În urma evoluției limbilor este posibil ca scrierea să nu mai reflecte fidel pronunția actuală, respectiv sensul actual al cuvântului vorbit. Limbile pot fi analizate din următoarele puncte de vedere: vocabular, pronunție, (set de foneme, intonație, ritm, accent), modul de combinare și flexionare a cuvintelor (gramatică), și modul de scriere (ortografie). Știința care se ocupă cu studiul limbilor se numește lingvistică, iar cei ce studiază una sau mai multe limbi în mod științific se numesc
Limbă (comunicare) () [Corola-website/Science/306002_a_307331]
-
Jernej Kopitar, de frații Grimm. Principalele opere ale lui Vuk Karadžić: Preluând și propuneri în acest sens apărute mai devreme (1810) la filologul Sava Mrkalj, Vuk Karadžić a simplificat alfabetul chirilic folosit până atunci și l-a adaptat pentru redarea fonemelor limbii sârbe. Definitivând acest alfabet în 1818, Vuk Karadžić a preluat din vechiul alfabet următoarele 24 de litere: А а, Б б, В в, Г г, Д д, Е е, Ж ж, З з, И и, К к, Л л
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
stabilește inventarul de unități segmentale (vocale și consoane) și unități suprasegmentale (accent, intonație) cu valoare funcțională, caracteristic limbii române. Totodată, ca în fonologia oricărei alte limbi, sînt determinate seriile de sunete echivalente (alofone) prin care se realizează fiecare fonem în parte. Prin analiza valorii funcționale a diferitelor aspecte fonetice se ajunge la concluzia că limba română standard folosește următoarele unități segmentale: și următoarele unități suprasegmentale: fiecare dintre acestea putîndu-se realiza fonetic în mai multe moduri echivalente fonologic. Lipsesc așadar
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
ca vocale. Inventarul de vocale al limbii române conține șapte sunete și diferite variații fonetice ale acestora: În unele împrumuturi neadaptate se păstrează două vocale suplimentare, similare cu cele din limbile de origine. Acestea nu fac parte din inventarul de foneme de bază ale limbii române, dar le menționăm aici pentru că apar în cuvinte încetățenite, iar vorbitorii instruiți le folosesc ca atare: Diagrama de mai jos arată cele șapte foneme vocalice ale limbii române (și cele două vocale rare), clasificate după
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
din limbile de origine. Acestea nu fac parte din inventarul de foneme de bază ale limbii române, dar le menționăm aici pentru că apar în cuvinte încetățenite, iar vorbitorii instruiți le folosesc ca atare: Diagrama de mai jos arată cele șapte foneme vocalice ale limbii române (și cele două vocale rare), clasificate după gradul de deschidere a cavității orale, gradul de anterioritate a locului de articulare și caracterul labial/nelabial (rotunjit/nerotunjit). Statutul semivocalelor în limba română este un subiect controversat, unii
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
orale, gradul de anterioritate a locului de articulare și caracterul labial/nelabial (rotunjit/nerotunjit). Statutul semivocalelor în limba română este un subiect controversat, unii autori considerîndu-le alofone asilabice ale vocalelor corespunzătoare, în timp ce alții le acordă un loc distinct în rîndul fonemelor limbii. Numărul semivocalelor din limba română este patru; acestea corespund vocalelor : Semivocalele și pot apărea în limba română numai înainte de o vocală, în timp ce și pot apărea atît înainte cît și după, ca în exemplele date. Potrivit lui Emanuel Vasiliu este posibilă
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
a consoanei precedente. Un indiciu al acestei situații este faptul că i-ul final scurt nu necesită timp fizic pentru pronunțare. Unii cercetători (de exemplu Emil Petrovici) au extins această interpretare și la nivel fonologic, motiv pentru care inventarul de foneme ajunge să includă și variantele palatalizate ale tuturor consoanelor care se pot afla într-o astfel de poziție (18 foneme suplimentare). Astfel, cuvintele "lup" și "lupi" au fiecare cîte trei foneme: -, unde este un singur fonem, varianta palatalizată a consoanei
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]