10,848 matches
-
mulți manifestanți și-au pierdut viața sau au fost răniți. Pe 22 decembrie, Nicolae Ceaușescu, împreună cu principalii săi colaboratori, a apărut în balconul sediului CC al PCR (astăzi Senatul României), încercând să vorbească demonstranților. Aceștia i-au întâmpinat cu huiduieli, forțând ușile de la intrare. Soții Ceaușescu au fugit cu un elicopter de pe acoperișul clădirii:” A doua zi (21 decembrie) a organizat un miting la București, în fața sediului CC, crezând că va putea reedita performanța din 21 august 1968 (când a condamnat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
rolurile în tradiția Ladakh. Slăbirea legăturilor familiale și comunitare sporește insecuritatea individuală care, la rândul său, contribuie la o foame pentru simbolurile statului material.» [...] Una dintre dificultățile majore căreia trebuia să-i facă față administratorii coloniali era de a-i forța pe cei care-și câștigau existența lucrându-și propriile pământuri și zone comune să renunțe la terenurile lor și să lucreze la dezvoltarea plantațiilor. Aceasta însemna să devină dependenți de o economie a banilor astfel încât resursele, munca și consumul lor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
adâncul ocheanului meu, dar nu pot citi ce e scris acolo, nu pot ști ce a scris acel eu: n-am reușit și nici nu voi reuși să fiu acel eu. E inutil să mă înapoiez la birou, să mă forțez să ghicesc, să copiez adevărata mea carte, citită de ea: orice scriu va fi un fals în raport cu cartea mea adevărată, pe care nimeni, în afară de ea, n-o va citi vreodată. Dar dacă, așa cum eu o privesc în timp ce citește, ea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fost totuna. Își curmă firul gândurilor. Și el însuși s-ar fi putut afla în scaunul acela. Mma Potokwane se uita pe fereastră. Se întoarse să-i vorbească. Vrei s-o chem pe fetiță? întrebă ea. Nu încerc să te forțez, domnule J.L.B. Matekoni, dar n-ai vrea s-o întâlnești din nou și să-l vezi și pe băiat? În cameră se așternu tăcerea. Nu se auzea nimic în afară de câte un scârțâit al acoperișului de tablă, care se dilata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se mută și ea. Nu-i total exclus ca mutarea copiilor să facă parte din complotul împotriva ei. Mma Ramotswe putea fi sigură că ea n-ar aproba prezența unor astfel de copii în casă și, în felul acesta, o forțează pe ea să plece înainte de mutarea ei aici. Ei bine, dacă ăsta-i planul ei, o să facă tot ce-i stă în putință să-l dejoace. O să-i arate că-i plac copiii ăștia și că-i fericită să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
chestie subtilă, pe care cei neînzestrați cu acest har nu o percep. Fata o are, iar ucenicul cel tânăr, nu. El mai curând i-ar da un picior unui motor decât să-i vorbească; și îl văzuse de nenumărate ori forțând metalul. Nu-i bine să forțezi metalul, îl sfătuise domnul J.L.B. Matekoni de fiecare dată. Dacă te impui cu forța, metalul ripostează. Ține minte măcar asta, dacă nu reții nimic altceva din tot ce te-am învățat. Totuși, ucenicul continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu acest har nu o percep. Fata o are, iar ucenicul cel tânăr, nu. El mai curând i-ar da un picior unui motor decât să-i vorbească; și îl văzuse de nenumărate ori forțând metalul. Nu-i bine să forțezi metalul, îl sfătuise domnul J.L.B. Matekoni de fiecare dată. Dacă te impui cu forța, metalul ripostează. Ține minte măcar asta, dacă nu reții nimic altceva din tot ce te-am învățat. Totuși, ucenicul continua să demonteze bolțurile învârtind șuruburile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
data asta, nu? mă găsește Relu, unul dintre micii afaceriști ai locului. Candidează și el pe-o listă și-atunci își face plimbarea printre alegători. E îmbrăcat lejer, tinerește, proaspăt tuns. Are o figură optimistă. Din coșul pieptului vine căscatul, forțând diafragma. - Nu se mai poate, dom’le! E-o bătaie de joc! I-ai văzut aseară la talk-show? I-ai văzut cum mint cu nerușinare? Deștepții de la opoziție au fost totuși prea moi, nu le-au încolțit cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cea mai mare greșeală care mă puteam gândi că mă va salva. Voiam să renunț la ideea că am o urmă de control. Să înfior lucrurile. Să fiu salvată de haos. Să văd dacă pot face față, voiam să mă forțez să cresc din nou. Să-mi dinamitez zona de confort. Am încetinit înainte de ieșire și-am tras pe marginea drumului, pe ceea ce se cheamă bandă de urgență. Mi-amintesc că-mi spuneam, foarte potrivit. Mi-amintesc că-mi spuneam, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să‑și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormânt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care s-a înecat. O victimă a ei înseși. Stau toți acolo, respirând în dosul mâinii sau batistei. Clipesc și le dau lacrimile de la miros. Gâtlejurile le alunecă în jos și le saltă înapoi în timp ce înghit și înghit, încercând să forțeze papara și șunca și cafeaua și terciul de cereale cu lapte și iaurtul de piersici și brioșele englezești și brânza dulce să le rămână în stomac. Tipul care a făcut gură la gură apucă sticla de apă oxigenată și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sfârcuri și tatuajele și păduchii lor lați. Mirosind a fum de iarbă și a lichidul care se scurge din Betty Suflătoarea. Fluturând pistolul, Cora îl îndrumă spre ușa biroului. Cu toți bărbații ăia dându-i târcoale, pândind-o, Cora îl forțează pe detectiv să meargă cu spatele pe coridor, târând fetița și băiatul prin fața biroului directoarei, prin fața cabinetului sanitar. Până în holul de la intrare. Apoi până în parcare. Acolo detectivii așteaptă până-și deschide mașina. Cu băiatul și fata așezați pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care nu se crezuse vreodată capabilă. Paralizați de uimire, copiii rămaseră suciți în pozițiile în care îi prinsese povestirea. Luana turuia, fără măsură, năzdrăvănii de basm. Pe vremea când era mică și nu știa să meargă, tatăl ei îi mișca forțat picioarele, precum Charlie Chaplin papuceii de lemn, astfel că într-o zi i le răsuci prea tare și mama Sanda fusese nevoită s-o ducă la spital. Îngrozit, doctorul i le cususe, așa erau de rupte. Școlarii căscau gura ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de pe stradă și atunci Dan, deși subțirel, depunea reale eforturi pentru a ieși primul. Nici nu dorea prea tare acest lucru dar Luana nu-l slăbea deloc. Era musai ca verișorul ei să câștige și-l cicălea până la disperare. Îl forța să sară ori să se arcuiască, gata să-l rupă în două. Era cel mai mare chin pentru Dan. Concursul de gimnastică îi tăia pofta de mâncare și-l făcea să spere ca Luana să se mute, împreună cu mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așeza capul pe pernă. Cândva, chiar și supărată, privindu-l, îi tresărea sufletul și-l dorea, o excitau trupul bine făcut, gura copilăros desenată, ochii mari și calzi, mângâierea tandră și pricepută. Acum, rarele momente care-i aduceau împreună erau forțate, de complezență, se terminau imediat, el fiind prea obosit iar ea grăbită să-și reia lectura. Începu să facă drumuri cât mai dese la Sanda, Ștefan fiind nevoit să dea numeroase telefoane ca s-o facă să se întoarcă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-mi rațiunea și inima iar mai apoi să mă arunci, ca pe un gunoi, după bunul tău plac? Să mă lași cu vise și jurăminte neîmplinite, la cheremul unei vieți goale și deșarte? Glumești, nu-i așa? Vrei să mă forțezi să fac ce vrei tu. Nu-i nevoie de asta. De când ai plecat, mă învinovățesc întruna. Știu că ai dreptate. Am să merg la doctor și-am să-ți fac un copil. Renunț la depozit, m-am gândit bine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trupul șubred ca un steag ancorat pe o corabie în derivă. Întreg acest spectacol o îndurera dar nu știa cum să rezolve problema. Nu era pregătită să-i vorbească. Considera că soțul ei întinde coarda prea tare, încercând să-i forțeze mâna, făcând-o să se simtă vinovată de suferința și deznădejdea lui. Poza în omul lipsit de putere și apărare, întunecându-i micile realizări profesionale și umila tihnă din familie. În prima zi de martie, Ștefan veni să le scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tragă sufletul. Poate că era aerul prea umed, poate că devenea și ea cu vremea una dintre acele persoane cu piele albă, dolofane, care nu suportă căldura, poate că, doamne ferește, era vârsta de vină. În cele din urmă se forța să facă un duș și, simțindu-se ceva mai bine, ieșea În noaptea Încă fierbinte. Nu, nu, ce simțea ea acum nu era cine-știe-ce depresie, ci ceva nu foarte departe de plictiseală, cu toate că nici plictisită nu era. De fapt, habar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar pe lemnul negru și năclăit al carenei nu rămăseseră decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o rumoare ciudată a celor care forțau trecerea. Adam nu pricepea nimic. Bărbați se aplecau peste bord și luau copiii din mâinile Întinse ale mamelor care-i implorau să i primească, la răstimpuri era aruncată de pe chei câte-o bocceluță spre vas de către vreun proprietar greu de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în jurul acelei perechi. Și astfel, instalată pe un colț al canapelei, încercând să distingă titlurile de pe cotoarele cărților aflate in rafturile din apropiere, atentă și la ce se discuta, putea să se simtă, fără nici o remușcare, fiindcă nimeni n-o forța să arate odată ce poate, pentru câteva momente, CINEVA. Dar amabilitățile lor, rostite cu emfază, convingător, la fiecare vizită, stârniră în mintea Carminei acel fior al cunoașterii, al înțelegerii, raportată la propria sa persoană și nu se știe dacă schimbarea petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
canapea, cu picioarele sub ea. Din când în când se apleca și o pipăia pe Carmina ca pentru a se convinge de realitatea existenței sale. Ploua cu amabilități. Carmina primi totul cu un zâmbet jenat. Apoi încet, încet, fără să forțeze nota pomeni numele celui ce-i bântuise atâtea săptămâni zilele și nopțile. Discuția se urni greu dar se urni. Carmina expuse dintr-o suflare concluziile studiilor ei din ultima vreme, argumenta înfocată fără să-și poată ascunde unda triumfătoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după cheie, se obișnui greu cu lumina din cameră, mobila, scaunele, biblioteca erau întunecate iar contururile lor păreau formate dintr-o pulbere strălucitoare într-o continuă mișcare. Îi era foame și nu avea nimic în frigider dar nimeni n-o forța să se ducă, să alerge pe la alimentare după una sau alta, să aștepte pâinea. Ea își desfăcea un borcan de compot făcut de mama sa, cu siguranță că mai avea câțiva biscuiți, stomacul ei obișnuit cu tratamente severe era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la tălpi ca să ne urnim unul către altul. Dar nu-și exterioriză gândurile. Un fel de teamă o făcea să se agațe de el cu orice preț. Nu știu, nu știu ce să spun, spuse cu voce tare. Totul mi se pare forțat ori noi nu avem nici un motiv serios să ne grăbim. Va trebui totuși să iei în serios propunerea mea, îi spuse și ridică două degete în sus. Ca idee, deocamdată, preciză și-și lăsă mâna să cadă lângă el, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mașina din curte, Carmina se gândi, încurcată, la Sidonia, ce-o aștepta cu sufletul la gură să-i spulbere temerile. Cu ceafa sprijinită de suportul scaunului, cu ochii grei, parcă lăsați spre obraz, Ovidiu conducea în tăcere, lent, fără să forțeze comenzile, femeia avea impresia că dintr-o secundă în alta pleoapele i se vor lipi și mașina își va lua zborul lin, mai întâi razant, pe deasupra luncii, pe urmă tot mai sus către strălucirea seacă a soarelui din acel sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
superior, nesuferit: tipul de figură ștearsă pe care o uiți imediat. Dar ce importanță avea dacă prin intermediul lui putea ajunge la scopul propus? Încet, încet ieși din amorțeală, începu să vorbească, era ca de obicei răgușit, își dregea adesea glasul forțându-și corzile vocale și flora nelipsită ce-i împrejmuia laringele, curând a revenit la veche placă arhicunoscută de Carmina. Cu obrajii pali, cu sângele scurs plumb în picioare Carmina asculta înmărmurită. Începea din nou să semene cu marioneta care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]