1,200 matches
-
astfel, cu doi pași înapoi, icoana se tulbura și devenea marea vedută a unui golf de azur fermecător, ocolit de un oraș cu clădiri buretoase, cu cămăși, pantaloni și cearceafuri colorate fluturând la sute și mii de balconașe de fier forjat, cu palmieri încadrînd mari biserici, totul sub conul verde al unui vulcan adormit. Peste apele transparente zăcea fumegoasă, ca un mănunchi de alge, o semnătură cu o caligrafie ciudată și schimbătoare: Desiderio Monsu. Dacă mai făceai câțiva pași înapoi, ieșind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
materiale din jurul Casei Poporului. Cum toată zona era militarizată, era cu neputință să-l deranjeze cineva care-ar fi vrut să fure zecile de metri cubi de marmură sculptată cu flori și împletituri complicate, sau tonele de gărdulețe de fier forjat ce aveau să se-nșire de-a lungul Dâmboviței rectificate a doua oară. Ghemuit într-un colț, pe un palton vechi, cu Biblia lui ferfenițită alături, putea bea liniștit până-n zori. Țuica ordinară, contrafăcută, cea mai ieftină pe care-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bizarei arhitecturi industriale din secolul trecut (poduri rulante împodobite cu amorași de ipsos, castele de apă susținute de atlași și gorgone de piatră, zâmbind cu ochi albi și cu mușchii jucîndu-le sub piele, fabrici cu structura de rezistență din fier forjat, răsucit ca să-nchipuie lujeri și inflorescențe delicate), se ridicau pe acoperiș, așa încît moara înfășurată strâns în cerul albastru părea un turn Babei iregular și absurd. De la-nălțimea de unde priveam, curtea din față părea mult mai adâncă și mai pustie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu bărbia timidă ca de fetiță, mare și pufoasă păpușă cu ochi făcuți nu ca să vadă, ci ca să reflecte-n lucioasele lor cercuri căprui buruienile, casa ruinată, cu o scară ce nu ducea nicăieri lipită de zid, gardul de fier forjat și puținele tramvaie ce treceau huruind pe strada din față, zguduind din temelii bătrânele clădiri. La gât, atârnat de un șnuruleț de piele, Soile avea un medalion emailat, prins într-un cadru de filigran de argint. În ovalul său era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stat pe banca ei, în rochie de dantelă albă și cu mîinile-n poală, arătând mai neajutorată decât dacă ar fi strigat după ajutor în largul mării. Herman se oprise fascinat, foarte aproape de ea, dar despărțiți de barele gardului de fier forjat. Stătuse acolo minute-n șir până când, parcă la o nouă schimbare a luminii spre un fel de purpură lichidă, Soile-ntorsese încet capul spre el. "Mircea, a fost ca un vis străvechi, ca o amintire străveche. O știam pe Soile. Nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plutea zvâcnind deasupra orașului până ce se topea în adâncul insondabil al bolții, între primele stele. A doua zi casa era iarăși la locul ei, ca și Soile, ca și Herman, care, strângând în pumni mereu aceleași două bare de fier forjat, o privea, așteptând momentul în care ea avea să-ntoarcă din nou capul. După multe seri de așteptare, când memoria plastică a metalului pe care-și ținea mâinile produsese deja deformări adânci, șanțuri și riduri pe sulițele de fier, așa că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
femeia-n dantelă albă chiar în acea zi. Toți o vedeau, toți cei ce treceau cu tramvaiul pe Tunari, toți școlarii care ieșeau în fugă din atelierul de vizavi, până și pisicile ce se strecurau printre barele grilajului de fier forjat, bătrân ca lumea, toți în afară de el, căci femeia pe care-am iubit-o și am pierdut-o ne este inaccesibilă numai nouă, aproape și totuși de neatins, pe când toți ceilalți se bucură de strălucirea și simplitatea zâmbetului ei ca de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
neagră, pe lângă vechea frizerie acum dărâmată din mijlocul căreia sclipea sub lună doar pieptenul de fier din mâna lui nea Gică frizerul, să depășească atelierul școlar și să traverseze în dreptul unei curți invadate de bălării, să deschidă ușa de fier forjat și să se oprească-n fața casei în ruine, ascultând șuierul înspăimîntător al timpului abraziv, al timpului ce înghite iubirea și ura, așteptând să apară deasupra, pe tot cerul, uriașa Soile-nstelată, să-și întindă iar mâinile spre sânii și pântecul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grase și leneșe-n soare, și ajungi la întretăierea cu o altă străduță, pe colțul căreia e alimentara. Casa e masivă, obtuză, încrustată cu licheni ca o stâncă bătrână. Oarbă de ferestre, are doar, la etaj, un balcon de fier forjat cu nelipsitul leandru-în-florit și nelipsita bătrânică iscoditoare care te urmărește lung cu ochii înroșiți de conjunctivită. Chiar sub balcon e firma stacojie, iar sub firmă, doar ușa. Nici vitrine, nici geamuri, nici nimic. Ți-e și frică să intri în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căpătase o nuanță cenușie și-i atârna acum pe trup ca o cârpă. Niciodată, nicăieri nu existase o stradă mai tristă decât Calea Moșilor, cu casele ei bătrânești, cu fațadele pline de zorzoane de ghips îngălbenit. Cu grilajele de fier forjat mâncate de sare și rugină. Până și dunga de cer de deasupra părea făcută din același ghips, pictat naiv cu nori și cherubini de cine știe ce artist de bâlci. Prăvăliile, cu obloane de tablă ondulată, etalau în vitrinele lor meschine conserve
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
satele Bursuc-Deal (1869) și Diudiul (1879). În afară de agricultură se face simțită și tendința de dezvoltare a industriei, prin construcția fabricii de sticlă, la Lespezi, între anii 18601870; a transporturilor, prin construcția căii ferate Burdujeni-Roman (1869) și a podului de fier forjat peste Siret, la Lespezi (1895), în locul unde era un pod de bărci. Comerțul s-a dezvoltat datorită agriculturii moderne și a industriei, dar și a târgului săptămânal și a iarmarocului anual, încurajate de domnitorul Mihai Vodă Șuțu (1819-1821) și Mihai
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
taxă pentru mărfuri, numită acșiș, atunci când intrau în târg. - 1860-1870 - s-a construit la Lespezi prima fabrică de sticlă pentru geamuri din România;1892 - târgul Lespezi; - 1895 - s-a construit podul peste Siret „Principesa Maria”, cu trei arcade din fier forjat și nituit, sistem Anghel Saligny; - 1894 - era târgușor pe moșia Sirețel, comuna Lespezi și număra 323 de case, 441 de capi de familie și 1537 de suflete (742 B și 795 F), 300 israeliți. Avea 311 contribuabili. Vatra satului era
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mai folosite sunt betonul armat pentru fundație, B.C.A. pentru pereți și tablă pentru acoperiș. Modelele de case sunt aduse din Europa Occidentală și foarte rar se mai construiesc în stil tradițional. Gardurile se fac din scânduri, beton sau fier forjat. Ocupațiile Uneltele descoperite în vechile așezări de pe teritoriul comunei ne demonstrează că agricultura ( cultura plantelor și creșterea animalelor) este cea mai veche ocupație a locuitorilor ei. Versurile din creațiile populare din preajma sărbătorilor de iarnă ne vorbesc despre asemenea ocupații. Pe
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
fiului său, cu armele lor alături, erau întinse pe catafalcuri acoperite de pânze închise la culoare. Lângă ele vegheau cavaleri de rang și scutieri în splendide armuri, dar în față, în primul rând, Sebastianus zări, așezate pe jilțuri din fier forjat, și câteva femei acoperite cu văl. în cea din mijloc, matură, dar încă atrăgătoare, el o recunoscu pe Grimhilde, soția lui Gundovek, iar în copila grațioasă ce ședea la dreapta ei o ghici pe principesa Griselde, pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndepărtat, ci tocmai începea, chiar în clipa următoare, ce nici nu sosise încă bine: marea și palmierii, vacanțele în munți, soare, mulțumită automobilului. Aveam să stăm cu prietenii într-unul din localurile astea, cei ce am înșurubat triunghiurile de fier forjat și pătratele ca artă în pereți, aveam să ne trecem brațul ușor în jurul taliei, pe deasupra pettycoat-ului, să bem din vase burtoase, cu țigara în colțul gurii ca James Dean, cu o frizură ca Elvis Presley - și astea erau adevăratele legende
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ambulanța acasă, lăsându-l să zacă aici pentru totdeauna, neputincios, n-o să se mai ridice din nou, să vorbească, să se orienteze spre o altă activitate. Peisajul se întindea gri în fața ferestrelor, pe cămin se aflau doza, sfeșnicul din fier forjat, mica statuetă de piatră din Arctica, ne așezam pe fotolii sau pe canapea doar ca să ne ridicăm iar și să pășim până la geam, până la cămin, ca să tragem cu urechea la vocea ce venea de sus, aprinzând temeri noi și presupuneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
numai uită-te la Führer. Eram de-acum la marginea pădurii Grunewald, În Dahlem, unde locuiesc unii dintre cei mai bogați și mai influenți oameni din țară, cum ar fi familia Ribbentrop. Am oprit la o imensă poartă din fier forjat, prinsă Între ziduri masive, iar Tinerelu’ se dădu jos ca să se lupte s-o deschidă. Ulrich intră. — Mergi mai departe, ordonă Schemm. Nu aștepta. Suntem deja În Întârziere. Am mers cu mașina de-a lungul unei alei mărginite de copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Înțelegi cu un bivol. Se pare că nu prea am de ales, i-am zis. Bănuiesc că nu e nici o șansă să primesc chitanță pentru ei, nu? 7 Chiar după Clayallee, la marginea Dahlemului, se afla imensa poartă din fier forjat de la reședința lui Six. Am rămas o vreme În mașină și am supravegheat șoseaua. De câteva ori, am Închis ochii și m-am pomenit că moțăi. Fusese o noapte lungă. După ce am tras un pui de somn, m-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pun și mai multe Întrebări. Nu a fost nevoie să-mi cadă o cărămidă din perete În cap ca să-mi dau seama că exista un om care-mi putea furniza o mulțime de răspunsuri. De astă dată, porțile din fier forjat de pe proprietatea lui Six erau Încuiate. O bucată de lanț fusese Înfășurată și prinsă cu un lacăt În jurul barelor din mijloc, iar plăcuța pe care scria „Nu intrați“ fusese Înlocuită cu una pe care scria „Nu intrați. Nu Încălcați proprietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și paturi de pușcă și am mărșăluit spre est până la intrarea În lagăr. Aceasta era Închisă deasupra de o gheretă de pază spațioasă, sub care se afla o poartă cu sloganul „Munca te va elibera“, pus În mijlocul grilajului din fier forjat. Această sintagmă era subiectul unei veselii disprețuitoare În rândul celorlalți prizonieri, dar nimeni nu Îndrăznea să spună nimic de teamă să nu Încaseze o bătaie. Mă puteam gândi la o mulțime de lucruri care te eliberează, dar munca nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de înalte, că mă apuca amețeala când mă uitam la ele, în sus. Intrările erau ca făcute pentru ciclopi. Ciclopii, ți-i amintești tu din Odiseea, ediția pentru copii. Apoi, se mai puteau vedea la casele astea grilaje de fier forjat minunat de frumoase și uși masive de lemn.” „Arătau ca palazzi de la Veneția, casele astea?” „Nu, firește că nu arătau așa. Însă eu le găseam foarte frumoase. La parter erau prăvălii cu vitrine care-ți luau ochii și din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
umbra Însoțită de o muzică inexplicabil de frumoasă, doar privirea a putut să o Întoarcă În urma ei, ca să nu mai vadă nimic, decât cărarea oprindu-se În ulița pe care erau aliniate casele albe și Îngrădite de garduri de fier forjat și beton, lângă care stăteau lipite câteva Dacii viu colorate. Își ținea strâns caietul sub braț, caietul În care scria În fiecare zi, și strânse din dinți de ciudă că nu a avut curajul să-i spună măcar: - Bună ziua, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
greu; nu voiam să fiu strivită ca o furnică. Deși nu le-ar lua mult să mă curețe de pe pereți. Senzația de închisoare trecea dincolo de fațadă. Podeaua era de granit, gri lucios, și holurile înguste cu multe lifturi din fier forjat. Tavanul era atât de înalt că nici nu puteam să îl văd. Laura Archer dispăruse. M-am uitat în jur. La biroul recepției stăteau doi străjeri în uniforme de culoare verde închis și cu niște pălării care le acopereau jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cei doi, Dinu și mitropolitul Theodosie, mereu atenți, îl povățuiau pe măria sa în așa fel încât de la Matei Vodă Basarabul nimeni nu mai domnise cu atâta strălucire ca Șerban. Focul, cântându-și cântecul, arunca pale aurii prin grilajul de fier forjat al ușiței, fermecând înserarea. În momentul intrării unui slujitor și a doctorului neamț, mitropolitul a cerut permisiunea de a chema un grămătic pe care să-l trimită cu porunci la Mitropolie. După un timp, în odaie a apărut un tânăr
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumânarea, desluși sipețelul de argint în care ținea lemnul de mirodenii. Îl deschise și luă un bastonaș. Îl apropie de lumânare, dar se răzgândi, deschise cu cleștele ușița sobei, scoase o bucată de jăratic pe lopățica frumos lucrată din fier forjat și puse bețișorul pe jăratic. Fumul subțire și parfumat se ridica spiralat spre înălțimea tavanului. Suflă în lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina jarului din sobă. Din când în când, câte o pală de flacără aurea totul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]