15,024 matches
-
expectanțele eronate ale părinților sunt cauzate de lipsa de preocupare de a se informa, insuficiența informațiilor și lipsa de corectitudine a datelor primite în procesul de adopție, precum și de lipsa serviciilor sociale adecvate pre și post-adopție și a suportului social formal și informal (Ip. 3). 5.2 Designul cercetării 5.2.1 Metode și instrumente În cadrul acestui subcapitol vom prezenta rezultatele unei anchete pe bază de chestionar. Chestionarul a fost autoadministrat, completat de unul dintre cei doi părinți adoptatori. Instrumentul a
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
se manifestă în grupurile de suport formate din alți părinți adoptatori, media de 2,25, este foarte apropiată de o încredere în mică măsură (vezi Tabelul 5.12). B. Suportul social. Dacă anterior constatam o încredere mai mare în sursele formale decât în cele informare, atunci când este vorba despre conferire de suport, persoanele apropiate se situează pe primul loc (M=2,96), urmate de profesioniști (M=2,53). Ca și la capitolul încredere, cele care conferă cel mai mic suport sunt
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
și expectanțe neîndeplinite ale părinților adoptatori. Figura 5.2 Resurse și expectanțe pentru familia copilului cu tulburări de comportament. Reprezentare grafică a asocierilor dintre variabile 336 În ceea ce privește resursele sociale, identificăm o asociere negativă între prezența tulburărilor de comportament și suportul formal de care a beneficiat și beneficiază familia adoptivă. De asemenea identificăm nevoia de servicii de pregătire pre-adopție și de consiliere post-adopție pentru părinții adoptatori. Figura 5.3 Resurse și expectanțe pentru familia copilului cu întârzieri în dezvoltarea cognitivă și a
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
sociale și informaționale pare a fi mai accentuată decât în cazul părinților care au adoptat copii din centrul de plasament. Astfel părinții consideră că nu au primit suficiente informații despre copilul adoptat și părinții biologici, nu au beneficiat de suport formal și informal suficient, iar serviciile de pregătire pre-adopție destinate părinților adoptatori nu sunt accesibile. De asemenea problemele copiilor în raport cu informațiile primite din partea specialiștilor, respectiv în raport cu propriile expectanțe au avut o amploare mai mare. Starea de sănătate psiho-fizică precară a copilului
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
probleme introduse în discuție. De asemenea apare în cazul copiilor care au beneficiat de protecție în centre de plasament sau au beneficiat de forme multiple de protecție. Categoriile de servicii de care consideră că au nevoie și evaluarea suficienței suportului formal și informal primit în procesul de adopție diferă în funcție de problemele sau istoricul de plasament al copilului. Acestea fiind rezultatele concluziona că, ipoteza doi se confirmă. Figura 5.7 Resursele și expectanțele părinților ai căror copii au fost în centru de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
nivel profesional, venit), niciuna nu se asociază semnificativ cu relația mamei cu copilului, respectiv cu partenerul marital. În ceea ce privește resursele disponibile părinților adoptatori constatăm că, resursele informaționale, suficiența și corectitudinea informațiilor, se asociază cu o parte dintre variabilele dependente. Suportul social formal și informal primit de părinți în procesul de adopție și ulterior, nu se asociază semnificativ cu variabilele dependente. Deși ne așteptam să identificăm asocieri pozitive între variabilele dependente și variabila accesarea serviciilor, nu am identificat o astfel de asociere. În
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
subiect. În afara lipsei de comunicare și a resemnării privind problemele de natură emoțională și comportamentală, în general părinții adoptatori recurg la strategii de coping adecvate rezolvării problemelor. Suportul îl primesc în general din partea apropiaților: partener, familie extinsă și prieteni. Suportul formal este solicitat și acceptat cu precădere pe dimensiune medicală. În unele cazuri cadrele didactice sunt văzute ca persoane resursă, iar într-un număr mic de situații părinții se adresează psihologilor sau consilierilor pentru a primi sprijin în construirea relației cu
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Copilul a fost în plasament la AMP -,068 Copilul a fost în plasament în CP ,213 Copilul a fost în plasament la AMP și CP ,245 ** p < 0.01, * p < 0.05 Particularitățile copilului adoptat asociate cu încrederea și suportul formal și informal Încredere Suport în resurse informale în resurse formale informal formal Tulburări de comportament ,131 -,174 -,146 -,476* Tulburări emoționale ,208 ,175 -,056 ,087 Tulburări senzoriale ,127 ,115 ,081 ,204 Întârzieri în dezvoltarea cognitivă și a limbajului ,139 ,051
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
fost în plasament în CP ,213 Copilul a fost în plasament la AMP și CP ,245 ** p < 0.01, * p < 0.05 Particularitățile copilului adoptat asociate cu încrederea și suportul formal și informal Încredere Suport în resurse informale în resurse formale informal formal Tulburări de comportament ,131 -,174 -,146 -,476* Tulburări emoționale ,208 ,175 -,056 ,087 Tulburări senzoriale ,127 ,115 ,081 ,204 Întârzieri în dezvoltarea cognitivă și a limbajului ,139 ,051 -,173 -,066 Întârzieri în dezvoltarea fizică și probleme medicale ,094
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
care nu doar află principiul constituirii lor într-o subiectivitate transcendentală, care nu doar modelează categoriile lor după tiparul categoriilor acestei subiectivități, ci care împrumută de asemenea nucleele concrete ale acestora, nefiind nimic altceva, în elementele lor deopotrivă materiale și formale, decât obiectivarea sa, o obiectivare a vieții care are totul de la ea și care îi datorează totul. Or aceste fenomene sunt cele care formează obiectul științelor umane, conferindu-le de la bun început o referință principială și fondatoare a acelui ceva
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
loc, în cutare circumstanță atâtea sinucideri sau atâtea acte sexuale poate oare adăuga un element oricât de mic cunoașterii noastre despre angoasă sau despre vârtejul în care se învăluie aceste "comportamente"? Nu este evident, dimpotrivă, că orice determinare ideală sau formală are drept efect tocmai respingerea acestei angoase ca și, la modul general, a tot ceea ce ține de experiența concretă a asemenea fenomene și le definește, adică subiectivitatea lor originară și insurmontabilă? Ba mai mult, nu această respingere este oare cea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
reprezentările sale (și astfel esențele înseși ca esențe ideale), ele rămân purtătoarele, în conținutul lor reprezentativ, proprietăților inerente modalităților vii ale subiectivității absolute și le exprimă pe acestea. Ca atare, ele nu au nimic de-a face cu determinările pur formale care rezultă din activitatea categorială a numerației, a reunirii, a punerii în ansamblu, a modului de abordare matematică în general, care își găsește aplicarea privilegiată în metodele statistice. În acestea din urmă se disimulează, îndărătul rigorii aparente a unui sistem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Însă această contradicție ne face să ne gândim imediat la o întrebare: de ce trebuie instituite legi și reglementări diferite de acelea care guvernează în general o societate, de ce trebuie instituită această universalitate paradoxală care este Universitatea? Această întrebare cu aparență formală îmbracă o semnificație absolut concretă imediat ce ne amintim că societatea ca atare, ca esență generală nu există și că legile sus-numitei societăți sunt în realitate legile vieții, legile conservării și sporirii acesteia. Numai că viața, la rândul său, nu există
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unice care le privește pe toate. Nu este oare pedagogia această știință prealabilă care li se impune tuturor celorlalte și le dictează modurile adecvate ale transmiterii lor? Iluzia constă în a crede că aceste legi specifice ale comunicării sunt legi formale ce alcătuiesc un domeniu autonom. Din acest moment, în virtutea acestei autonomii a pedagogiei care își constituie propriu-zis propria esență, învățarea devine independentă de conținutul predat. Câteva noțiuni de pedagogie vor fi de acum suficiente pentru a-i transforma pe toți
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a patosului, și astfel istorialul însuși al Absolutului, dacă este vorba de adevărul practic. Din natura contemporaneității în care orice transmitere și orice dobândire de cunoaștere își extrag posibilitatea și esența rezultă că aceasta nu este reductibilă la o teorie formală sau la o rețea de legi formale care ar putea fi separată de conținutul cognitiv, de vreme ce în realitate dobândirea și astfel transmiterea unei cunoașteri sunt identice cu efectuarea fenomenologică concretă a acesteia în repetare, cu actul așadar care reproduce conținutul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Absolutului, dacă este vorba de adevărul practic. Din natura contemporaneității în care orice transmitere și orice dobândire de cunoaștere își extrag posibilitatea și esența rezultă că aceasta nu este reductibilă la o teorie formală sau la o rețea de legi formale care ar putea fi separată de conținutul cognitiv, de vreme ce în realitate dobândirea și astfel transmiterea unei cunoașteri sunt identice cu efectuarea fenomenologică concretă a acesteia în repetare, cu actul așadar care reproduce conținutul său reprezentativ în cazul cunoașterii teoretice, cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de putere, a problemelor pe care le întâmpină cei care nu-și pot susține interesele prin intermediul sindicatelor, al grupurilor de presiune, cei fără o vizibilitate publică suficient de bună încât să intre în atenția decidenților, ca tematică semnificativă pe agenda formală. Lucrarea de față este rezultatul unei munci complexe în programele de cercetare în domeniul politicilor de gen, dezvoltate de către Facultatea de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București și coordonate de către Mihaela Miroiu. Dimensiunile politică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
personal este politic? Această etapă de analiză a situației femeilor fusese marcată de apariția cărții Simonei de Beauvoir, Al doilea sex, în 1949. Autoarea se întreba cum este posibilă egalitatea reală între femei și bărbați, în condițiile în care egalitatea formală, deși necesară, nu este suficientă?2 Problema de fond rezulta din faptul că, în vechea paradigmă, cea patriarhală 3, femeile dețineau un loc secund în sfera vieții publice, tocmai pe baza faptului că, în planul vieții private, atribuțiile legate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de tradiția patriarhală, conservată în forme gradual arhaice, mai ales în zonele rurale, iar pe de alta, de emanciparea femeilor, care, în calitatea lor de „tovarășe de muncă”, erau aducătoare de venituri. În acest sens, se poate observa că egalitatea formală a femeilor și bărbaților privind accesul la muncă, precum și participarea tuturor la viața publică lăsa impresia lipsei discriminărilor dintre sexe. Privind atenția de care se bucura familia (considerată „celula de bază a societății”), se remarcă, în primul rând, o politică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
evaluate politicile publice. Din perspectiva politicilor publice, voi urmări rolul ideilor în stabilirea agendei; mai precis, modul cum presupozițiile neexplicitate, dar și reflecțiile curente asupra reglementărilor în vigoare influențează vizibilitatea socială a problemei în cauză, îngreunând intrarea acesteia pe agenda formală, ca problemă specifică. Atunci când suntem constrânși să decidem, să operăm selectiv între alternative posibile, facem apel la criterii de evaluare asupra stărilor de fapt, ne susținem punctele de vedere prin trimitere la un complex mai larg de idei, ne bazăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de protecție a maternității și a copiilor, pe de-o parte, și a celor aflați în situații limită - săraci cronic, bolnavi, șomeri etc. -, pe de altă parte), de ce problematica familiei monoparentale ar fi totuși un subiect de interes privind agenda formală? Autoritățile devin adesea conștiente de anumite probleme sau de implicațiile acestora prea târziu pentru a acționa într-un mod optim asupra lor. Deși în politicile publice se consideră uneori că momentul cel mai potrivit pentru a începe rezolvarea sau prevenirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
trebuie să le suporte guvernul sunt foarte reduse, constituind ajutoare de tipul alocației pentru copii (A. Miroiu, 2001, p. 150). Tendința de a face apel la familie și comunitate este cu atât mai mare cu cât numărul problemelor pe agenda formală este mai consistent, iar complexitatea acestora nu permite soluții imediate. Așa, de exemplu, pot fi amintite la un nivel general costurile sociale presupuse de restructurarea economiei și sărăcia ca problemă a majorității oamenilor 78. Familia, mai cu seamă, în formele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
modelul clasic de familie, format din doi părinți și copiii lor. Încă de la declararea copilului în maternitate, prin recunoașterea lui drept născut viu atât de către mamă, cât și de către tată, până la modul cum sunt receptați copiii în instituțiile de învățământ formal (grădiniță, școală), se configurează o astfel de așteptare socială. Observ, în acest sens, o discriminare tacită a copiilor din familiile cu un singur părinte, față de cei din familiile complete. Șansele sociale ale copiilor din prima categorie sunt presupuse de către educatori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
patriarhatul. Familia monoparentală oferă un tip de soluție care poate fi apropiat de demersul teoretic al feminismului radical. Avansez ipoteza conform căreia unii bărbați sunt mai deschiși spre parteneriat în ceea ce privește relațiile private, în afara căsătoriei legalizate. Este ca și cum existența legală și formală a legăturilor de familie instituie dreptul de dominație, chiar de exploatare a soției de către soț. Pentru femei, căsătoria este adesea receptată ca o stare de siguranță; se câștigă stabilitate și o presupusă exclusivitate privind raporturile între sexe. Pentru bărbați, există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sunt părinți și cele care nu sunt. Vladimir Pasti (2003, p. 92) observă însă că există o dublă realitate, una: ...declarativă, normativă - și la ea fac referire rapoartele oficiale care analizează situația femeilor din România (sau de oriunde), apreciind achizițiile formale (legi, instituții, angajamente politice, prezențe cantitative ale femeilor în diferite sectoare etc.) -, și o „realitate din spatele realității”, în care diferențele se transformă în deficiențe și în factori de defavorizare pentru unul dintre sexe în raport cu celălalt, indiferent de legile, normele și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]