2,904 matches
-
optimiști, căci astfel vă veți aduce obolul spiritului lui Sebei. Din ce în ce mai mult, cerul profețește că o mare victorie ne va aparține. Katsuie stătea închis în castelul său de la munte, departe de lume și neputându-și găsi calea. Acum, a părăsit fortăreața care-i era ca o temniță și și-a întins, cu aroganță, formația în lung și-n lat. Aceasta demonstrează că l-a părăsit norocul. Ar trebui să-l putem distruge pe ticălos complet, încă înainte de a-și încartirui măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ora Șobolanului. Hachigamine se afla la răsărit de Shizugatake. În timpul serii, Genba adusese acolo un singur batalion. Planul său pentru atacul din Shizugatake, a doua zi dimineață, consta în a acționa împreună cu avangarda de la Iiurazaka și Shimizudani, spre nord-vest, izolând fortăreața inamică. Tot cerul era plin de stele. Munții, însă, acoperiți cu copaci și tufișuri, erau negri precum cerneala, iar cărarea care șerpuia printre ei nu era decât o potecă îngustă a tăietorilor de lemne. Unul dintre străjeri mormăi. — Ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tabără, în grupuri de câte două-trei sute. — Forțele lui Genba au început deja să se retragă spre Shimizudani și au lăsat o ariergardă în zona Hachigamine, raportă o iscoadă. Atunci, Hideyoshi îi dădu ordin lui Nagahide să transmită la toate fortărețele aliaților lui următoarele informații și comenzi: La Ora Boului, voi începe un atac prin surprindere asupra lui Genba. Adunați localnicii și puneți-i să scoată strigăte de luptă de pe piscurile munților, în zori. Imediat ce se crapă de ziuă, veți auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
profila neagră, pe roșul soarelui în asfințit. Mica armată rămasă, de opt călăreți și vreo zece pedestrași, porni, în goană, spre Kitanosho. Doi-trei oameni călări intrară în galop, în Castelul Fuchu. Vestea adusă de ei ajunse curând la cunoștința întregii fortărețe. — Inamicul are tabăra la Wakimoto. Seniorul Hideyoshi și-a instalat tabăra la Imajo, așa că nu prea sunt șanse pentru un atac în noaptea asta. Hideyoshi dormi mulțumit toată noaptea - de fapt, mai degrabă jumătate de noapte - la Imajo, iar, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de Nene a mea,“ își spuse Hideyoshi. În timpul acelui scurt interludiu de meditație, însă, soția lui Inuchiyo terminase de pregătit două sau trei feluri. Îl conduse afară din bucătărie, ducând ea însăși tava. În regiunea deluroasă care se întindea spre fortăreața de la apus, se înălța un mic pavilion într-un desiș de brazi. Slujutorii întinseră un covor pe iarba de alturi și puseră două tăvi cu mâncare și carafe de sake. — Nu pot măcar să te servesc cu ceva mai bun, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ieșeau și intrau în castel. Poate că se pusese în mișcare o acțiune pentru cruțarea vieții lui Katsuie sau generalii erau soli de capitulare. Asemenea zvonuri se tot răspândeau, însă atmosfera din castel nu părea să confirme teoriile. În timpul serii, fortăreața principală - care fusese neagră precum cerneala - fu luminată vesel cu lampioane. Anexa de la miazănoapte și fortăreața din apus erau luminate și ele. Lămpi strălucitoare ardeau la anumite intervale chiar și în fort, unde soldații stăteau de veghe disperați, așteptând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Katsuie sau generalii erau soli de capitulare. Asemenea zvonuri se tot răspândeau, însă atmosfera din castel nu părea să confirme teoriile. În timpul serii, fortăreața principală - care fusese neagră precum cerneala - fu luminată vesel cu lampioane. Anexa de la miazănoapte și fortăreața din apus erau luminate și ele. Lămpi strălucitoare ardeau la anumite intervale chiar și în fort, unde soldații stăteau de veghe disperați, așteptând să înceapă lupta. Trupele atacatoare se întrebau ce se întâmpla. Dar misterul fu rezolvat curând. Acum, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sfârșea. Războinicii își legară repede la loc curelele de piele ale armurilor, își luară armele și începură să se disperseze la posturile finale, posturile unde aveau să moară. Katsuie, soția lui și cei câțiva membri ai clanului trecură împreună în interiorul fortăreței principale. Oichi ceru să i se aducă un mic birou și începu să macine cerneala pentru poemul ei de moarte. Katsuie scrise și el o poezie. Deși noaptea era aceeași peste tot, nu era aceeași și pentru toți. Zorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soldații din castel dăduseră foc podului de la poarta din față. Flăcările săreau spre turnul de deasupra porții și se răspândeau către zona cazărmilor. Apărătorii opuneau o rezistență mai furioasă decât prevăzuseră atacanții. La amiază, zidul exterior căzu. Atacatorii năvăliră în fortăreața principală, pe toate porțile. Katsuie și vasalii săi superiori se retrăseseră în fort pentru a rezista pe ultimul bastion. Puternica fortăreață era o clădire cu opt etaje, uși de fier și coloane de piatră. După două ore de lupte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zona cazărmilor. Apărătorii opuneau o rezistență mai furioasă decât prevăzuseră atacanții. La amiază, zidul exterior căzu. Atacatorii năvăliră în fortăreața principală, pe toate porțile. Katsuie și vasalii săi superiori se retrăseseră în fort pentru a rezista pe ultimul bastion. Puternica fortăreață era o clădire cu opt etaje, uși de fier și coloane de piatră. După două ore de lupte în fort, soldații atacatori pierduseră mai mulți oameni decât de-a lungul întregii dimineți. Curtea și turnul erau o mare de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
planurile sale de a construi un castel. Ați ales un loc bun, la Osaka, comentă Kazumasa. Se spune că Seniorul Nobunaga stătea cu ochii pe Osaka de mai mulți ani. — Da, dar călugării-războinici dn Honganji erau fortificați în templul lor fortăreață de-acolo, așa că, a fost nevoit să se mulțumească numai cu Azuchi. Nu peste mult, intrară în orașul Kyoto dar, tocmai când Kazumasa se pregătea să-și ia rămas bun, Hideyoshi îl opri încă o dată și spuse: N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
renunță la orice îndoieli asupra intențiilor lui Hideyoshi și începu să studieze planurile. Kazumasa știa că era improbabil ca Hideyoshi să construiască o clădire mică, dar rămase uluit de grandoarea proiectului. Când Osaka fusese cartierul general al călugărilor-războinici din Honganji, fortăreața acestora ocupase o întindere de o mie de metri pătrați. Conform planului lui Hideyoshi, aceasta acea să devină fundația fortăreței principale. Fusese luat în considerare și relieful zonei - râuri, munți și litoral. Se ținuse seamă de avantajele și dezavantajele acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să construiască o clădire mică, dar rămase uluit de grandoarea proiectului. Când Osaka fusese cartierul general al călugărilor-războinici din Honganji, fortăreața acestora ocupase o întindere de o mie de metri pătrați. Conform planului lui Hideyoshi, aceasta acea să devină fundația fortăreței principale. Fusese luat în considerare și relieful zonei - râuri, munți și litoral. Se ținuse seamă de avantajele și dezavantajele acestora, iar posibilitățile comparative ale atacului, ale apărării și ale altor probleme logistice fuseseră gândite temeinic. Fortăreața principală, precum și cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acea să devină fundația fortăreței principale. Fusese luat în considerare și relieful zonei - râuri, munți și litoral. Se ținuse seamă de avantajele și dezavantajele acestora, iar posibilitățile comparative ale atacului, ale apărării și ale altor probleme logistice fuseseră gândite temeinic. Fortăreața principală, precum și cea de-a doua și a treia, erau înconjurate toate cu ziduri de pământ. Circumferința zidurilor exterioare avea peste șase leghe lungime. Cea mai înaltă clădire din interiorul zidurilor era un fort cu patru etaje, care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timp ca să-l înving. Dar stătea în balanță soarta Japoniei, așa că, a trebuit să mă resemnez cu pierderea oamenilor mei. Am atacat castelul principal al lui Katsuie în a doua jumătate a Orei Tigrului și, până la Ora Calului, am cucerit fortăreața. Când dictase cuvintele „soarta Japoniei“, ochii i se învăpăiaseră întocmai la fel ca în momentul căderii castelului. În continuare, scrisoarea luă o întorsătură care era menită să atragă atenția clanului Mori asupra celor ce urmau. Ar fi inutil să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apară dughenele improvizate ale negustorilor. Privind spre mare, la portul Sakai și gura Râului Yasuji, se vedeau sute de corăbii aducând pietre, cu pânzele umflate aproape atingându-li-se între ele. Hideyoshi stătea pe locul unde avea să fie construită fortăreața principală și, întorcând capul spre uscat, văzu miile de muncitori și meșteșugari din toate breslele. Oamenii aceia lucrau zi și noapte în schimburi, pentru ca munca să nu înceteze nici un moment. Erau recrutați lucrători din toate clanurile; când un senior neglija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avea doar patru ani. Câțiva seniori provinciali veniseră să întâmpine Anul Nou, să-i aducă omagiile și să se roage pentru sănătatea lui. — Scuze, Senior Shonyu? — E, Senior Gamo, ce întâmplare. Cei doi se întâlniseră întâmplător în fața sălii mari din fortăreața principală. Unul dintre ei era Ikeda Shonyu, care fusese transferat de la Osaka, la Castelul Ogaki, pentru a-i face loc lui Hideyoshi. Celălalt era Gamo Ujisato. — Pari mereu tot mai sănătos, comentă Gamo. Mai mult nici nu ți-ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mișelie, cu atâta cinism și repeziciune. „Nu se poate spune că nu-l știam pe Shonyu ca pe un vulpoi bătrân și viclean ce e,“ reflectă Ieyasu. Nu era nevoie să se gândească de două ori la importanța strategică a fortăreței din Inuyama. Cum se afla, aproape de Kiyosu, însemnătatea ei în războiul contra armatei lui Hideyoshi nu făcea decât să crească. Inuyama controla cursul superior al Râului Kiso, granița dintre Mino și Owari și mult importanta cale de trecere în Unuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vină și să plece din Sakamoto fără a atrage atenția în mod deosebit. La suprafață, cele două sfere de influență păreau să fie trasate distinct: Ieyasu de la est la nord-est, iar Hideyoshi din capitală, până în vest. Dar chiar și în fortăreața lui Hideyoshi de la Osaka, existau oameni fără număr de partea clanului Tokugawa. Și nu s-ar fi putut spune nici că la curte nu era nimeni care să-l sprijine pe Ieyasu, așteptând ca Hideyoshi să facă un pas greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsă jos penelul, trimise scrisoarea la Ogaki. Peste două zile, însă, în seara de cincisprezece, de la Ogaki sosi un nou mesaj. Castelul Inuyama căzuse. În același moment în care luaseră hotărârea definitivă, Shonyu și fiul lui capturaseră cea mai importantă fortăreață din punct de vedere strategic de pe Râul Kiso și i-o dăruiau lui Hideyoshi, ca un simbol al sprijinului lor. Era o veste bună. Hideyoshi era mulțumit. Dar și tulburat. A doua zi, Hideyoshi se afla în Castelul Osaka. Pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timp de patruzeci și opt de ani o viață de războinic, acea rușine trebuia să fi fost cel puțin neașteptată. — Yukisuke, vino-aici. Terumasa, vino și tu. Să se apropie și vasalii superiori. Așezându-se cu picioarele încrucișate în sala fortăreței principale, își chemase laolaltă fiii, Yukisuke și Terumasa, precum și pe vasalii superiori. — Vreau să vă aud părerile, fără rețineri. Mai întâi, aruncați aici o privire, spuse el, scoțând o hartă din kimono. În timp ce-și treceau harta de la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucru despre care aș dori sincer să vorbesc cu tine. Hideyoshi se aplecă să-l asculte, dând din cap. Apoi, le ordonă tuturor celorlalți să se retragă. Toți ieșiră din încăpere, mai puțin Shonyu și Hideyoshi. Se aflau în sala fortăreței principale și, întrucât nu se afla nimeni în joc, nu era necesar să stea în gardă. — Despre ce e vorba, Shonyu? — Azi ai făcut inspecția și-mi închipui că ai luat unele hotărâri. Nu crezi că pregătirile lui Ieyasu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ne grăbim, spuse el, după care se mai relaxă puțin. Până mâine am să mă hotărăsc. Vino de dimineață la tabăra principală. Vasalii personali ai lui Hideyoshi așteptaseră pe coridor, iar acum veniră lângă el. Când ajunseră la intrarea în fortăreața principală, văzură un samurai cu straie ciudate, care stătea ghemuit într-o poziție de supunere, lângă locul unde erau priponiți caii. Avea capul și un braț bandajate, iar mantia de peste armură îi era din brocart auriu pe fond alb. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nevoie, am și primit angajamentul Seniorului Hideyoshi, aseară. Auzind răspunsul lui Gonemon, Shonyu fu surprins, încă o dată, de vigilența și promptitudinea lui Hideyoshi. Acum, armata se împărți în trei coloane și porni spre câmpia de la Nagakute. Mai trecu pe la o fortăreață, Castelul Iwasaki, care era apărat doar de două sute treizeci de soldați. — Lăsați-l în pace. Un castel mic ca ăsta nici nu merită să fie cucerit. Să nu ne jucăm pe drum. Privind pieziș spre castel, Shonyu și Nagayoshi călăriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Întâi: — Lichidați-mi imediat castelul ăsta! Prima acțiune de luptă a trupelor fusese aprobată. Își dezlănțuiră toată energia ce li se acumulase. Cei doi comandanți, în fruntea a câte o mie de oameni, luară castelul cu asalt. Nici chiar o fortăreață mult mai puternică n-ar fi putut rezista în fața unor luptători cu o însuflețire ca a lor, iar acel castel era apărat de puțini oameni. Cât ai clipi din ochi, zidurile sale de piatră fură escaladate, șanțul fu astupat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]