4,656 matches
-
4711. Îmi plăcea să-mi lipesc obrazul de tălpile ei. Erau moi și calde ca niște cățeluși nou-născuți. Îmi cînta dimineața În pat opere Întregi, era cînd Gilda, cînd Margareta, cînd Sparafucile, cînd Mefisto... o ascultam ca-n transă și frămîntam bucățica mea de aluat și creșteam. Dar el, care doarme acum În camera alăturată, ce lapte suge, ce mîini Îl apără? Poate vorbește cu tatăl lui despre retragerea de pe Prut, poate cîntă În somn „Hai taică să ne povestești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
foarte mult. Am aflat toate astea de la prietenul lui care l-a dus și l-a adus cu mașina și că nu a scos o vorbă tot drumul. „Vedeți că totul s-a terminat cu bine, necredincioșilor, ce vă tot frământați atâta?“ - ar spune Domnul acum râzând. Creșteam cu supă de carne, cu prăjituri și cu cărți. Amália gătea supa, prăjiturile erau de la Alajos, iar cărțile nu le alegeam eu și am simțit în asta o umbră de manipulare. Nu tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lanțul de ponton, îi stingea sufletul din lampion și se culca în bucătărie. Pentru că ea nu avea vreme să se culce în cameră. Acolo își ținea numai trusoul, ca amintire din casa părintească. Mărturia orgolioasă a fecioriei sale. Vineri seara frământa aluatul, sâmbăta dimineața mâncam ultimele felii din pâinea de săptămâna trecută. Ne aveam fiecare rația, pentru că ea la brutarul ăla râios nu se ducea. Lui numai mâinile îi erau mai spurcate ca gura. — Așa e, fiindcă sunt pline de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
câteva resturi de hârtie colorată. - Nebunule, sunt ruinată, urla Rita scoasă din minți, prostule, cap sec! - M-am gândită am vrut săă - Nu mai spune nimic, mă dezguști, îmi vine să vărs! Rita s-a dus la toaletă. Feifel își frământa mâinile gândind: „Dragostea îi omoară pe oameni și căsătoria îi îngroapă de vii! Toată viața asta pare o farsă îngrozitoare!“. Rita ieșise de la toaletă, era galbenă de furie și în jurul buzelor avea ceva ca o spumă albă, buzele îi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
e mai îngrozitor: privirile celor normali. Toți se holbau la el, ca apoi să apară acel zâmbet răutăcios, mai ales când Dudu trebuia să se înalțe ca un copil, pe vârful picioarelor, ca să ajungă la clanța ușilor. Aceste gânduri îl frământau chiar în prezent, acum când se găsea în fața unei porți, încercând zadarnic să ajungă până la butonul soneriei familiei Fischer. Dudu dorea s-o vadă pe Nina. Încercase de mai multe ori fără succes, dar se încăpățânase, așteptând mereu un miracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un urs la știubeiul cu miere. Mă scuzați, domnule inspector! tresări Vasilică. Mă gândeam cu voce tare. Nu-mi dădui seama că mă auziți. Văzând că Pohoață tace, Cristian îl îndemnă din nou: Hai, dă-i drumul! Spune, ce te frământă? Domnule inspector, eu rămân la părerea mea că șoferul a plecat spre oraș, nu înapoi spre munte. Orice om cu scaun la cap așa ar fi procedat. Eu unul, dacă eram în locul lui, porneam fără nici o ezitare spre casă. Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se apucase din nou de treabă. Starostele strecurase punguța înapoi la brâu și acum stătea sprijinit într-un cot pe genunchi, pufăind din lulea. Fără să poată spune ce, ceva nu i se părea în ordine acolo, lucru care îl frământa pe Cristi. Abia după ce începură să coboare spre vale își dădu seama despre ce era vorba. Nici unul dintre copiii care fuseseră cu o seară în urmă la terasă nu se vedea pe acolo și nici nu le auzea vocile prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din nou brațele pe piept. Stătea acolo în picioare și îl privea intens pe inspector pufăind din lulea. Spune-mi, cum s-a întâmplat? întrebă Cristi. Cum și, mai ales, când ați constatat că puștiul lipsește? Grupul începu să se frământe și un cor de șoapte se auzi dinspre femeile care stăteau în spatele bărbaților. Starostele se întoarse într-acolo și rumoarea încetă imediat. No, ce să vă spun, dom' șef? începu el să vorbească. Nu putem să ne aducem căruțele până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Numai piciorul drept îi mai zvâcnea spasmodic din genunchi, după care și acesta încremeni. Deasupra, negura se strângea cu repezi ciune în jurul trupului nemișcat. O spirală de ceață îl învăluia din toate părțile, prăbușindu-se peste el. 15 Întrebările îl frământau pe inspectorul Toma. Găsise niște răspunsuri, însă problema principală nu avea încă soluție. Nu se apropiase nici măcar cu un pas de criminal. Frustrarea era și mai mare deoarece era obligat să facă cercetările pe ascuns, ferindu-se de comandantul Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el aminte ce anume, mai târziu. Pe gât, sub urechea la care îi șoptise Ileana, încă mai simțea atingerea tinerei. Oare i se păruse sau chiar îl sărutase înainte de a pleca? De ce ar fi făcut asta? Ciudat ce întrebări îl frământau acum! Pașii îl purtau mai departe fără să-și dea seama. Mergea din reflex, urcând panta domoală spre vârf. Se afla la mijlocul pajiștii alpine. Se miră și el cât de departe ajunsese, ajunsese lângă pârâul care împărțea coasta în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu îl descoperim mai repede, de acum încolo crimele se vor înmulți peste măsură. Ți-am spus că e polițist! interveni Ileana. Da, spuse Calistrat plictisit, mi-ai spus. No, băiete, lucrurile nu sunt atât de simple. Văd că te frămânți peste poate să afli cine-i criminalul. Nu te mai zbuciuma, știm cine îi. Incredibil! exclamă Toma. Cine e? No, îți mai spun odată că nu asta este important. Trebuie să facem în așa fel ca să nu se mai întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
văzu chipul Ilenei, pe mână încă simțea atingerea ei plăcută și lumina aceea neobișnuită din privirea ei. Îi spusese ceva înainte de a pleca la drum. Îl rugase să fie ascultător și să aibă răbdare cu Moș Calistrat. Gândurile care îl frământaseră până mai adineauri dispă ruseră ca prin farmec. Mintea i se golise, acum încerca să rețină tot ce-i spunea bătrânul. Se apropiară de puntea improvizată și Calistrat păși pe ea. Trunchiul gros se arcuia sub greutatea bătrânului, dar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acasă. Ileana nu dormea, îl aștepta în bucătărie. Cum îl auzise că intră se repezise la ușă privindu-l îngrijorată. I se aruncase la piept îmbrățișându-l și strângându-se toată lângă el. Se vedea pe fața ei că o frământau o mulțime de întrebări dar se mulțumise doar să-l invite la masă. Inspectorului numai de mâncare nu-i ardea, nu voia decât să se arunce în pat și să doarmă. Abia la micul dejun apucaseră să schimbe câteva vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cum procedase bătrânul când îl protejase noaptea trecută? Ridicase toiagul deasupra capului și numai așa bestia nu reușise să treacă de el. Din păcate, acum el era deasupra vâlvei și nu putea să o alunge de acolo. Bestia părea că frământă trupul moșneagului, apăsându-i cu forță abdomenul și coșul pieptului. Îi vedea fața deformată într-o grimasă de durere și gura larg căscată în încercarea de a trage aer în piept. Nu mai era timp de pierdut, lovi cu sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și asta în numai două zile. No, vezi ce înseamnă să fii un dascăl priceput? Dacă nu v-ați mai certa, ar fi foarte bine! interveni Toma. Cred că sunt o mulțime de alte lucruri care ar trebui să ne frământe acum. Că bine zici, dragul meu Cristi, îl aprobă Calistrat, domniței îi place să râdă de un paznic bătrân și obosit pe deasupra. Spunând acestea, se apropie de masă de unde mai pescui o bucată de slănină pe care începu să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cum stau lucrurile. Ba am trecut, am și dormit vreo câteva ore, numai că tu nu erai acolo. A trebuit să plec înainte să te întorci. Oricum aveam de gând să te caut astăzi, am nevoie de ajutorul tău. Mă frământă un lucru, am văzut ceva acolo care sunt convins că ne-ar putea ajuta. Din păcate nu reușesc să-mi aduc aminte. No, și cum crezi tu că te-ar putea ajuta domnița? întrebă Calistrat cu limba împleticită. Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i-ar fi fost descoperit plutind în apele Nevei, ori nu l-ar mai fi găsit deloc pentru că mafioții ruși împrumutaseră de la colegii lor americani obiceiul de a scăpa de cadavre înglobându-le în betonul de la fundațiile noilor construcții. Se frământase îndelung unde să-și deschidă cazinoul. Nu se gândise nici o secundă să renunțe ori să caute altceva. Odată ce îi intrase în cap că trebuie să intre în lumea jocurilor de noroc, rămăsese cuplat pe această idee. Bomba venise peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să găsesc o explicație pe înțelesul tău. De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, nici eu nu cunosc cu adevărat răspunsul la această întrebare. Nu te cred. Te cunosc foarte bine și sunt convins că acest lucru te-a frământat de multe ori. Desigur, dar asta a fost demult. Și, la ce concluzie ai ajuns? La nici una. Așa cum ți-am spus, ei pur și simplu există. Asta am înțeles, spuse Cristian privind-o insistent. Eu am întrebat ce fac zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
profit de faptul că nevastă-mea e ocupată cu cel mic, ca să pot vorbi cu tine în liniște. Dacă te deranjează, putem amâna pe altă dată. Cristian Toma n-avea chef de conversații cu socrul său. Era obosit și îl frământau alte probleme. Dacă ar fi fost după el, s-ar fi dus întins la culcare, nu înainte de a sfârși discuția cu soția sa. Însă nu-l putea refuza pe Simion Pop, în definitiv, era în casa lui și trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiar mă bucur că ai venit. Lucrurile s-au mai schimbat pe aici de când ați plecat, spuse stingherit bărbatul mai în vârstă, dar ușurat că ginerele său nu-l refuză. Se vedea că își căuta cuvintele. Era clar că e frământat de problema pe care o avea și se gândise mult la această discuție, însă acum nu reușea să găsească o formă în care să o prezinte inspectorului. Să nu-mi spui că au început să dispară din nou oameni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să sfârșească răpus de un glonț, în timp ce se afla în slujba cine știe cărui mafiot ori om de afaceri dubios. Boris nu era un om care să-și sugă de sub unghii, cheltuia destul de mult însă, de la o vreme încoace, începuse să fie frământat de gândul că tinerețea trecuse. În meseria lui nu era loc pentru bărbați bătrâni. Știa că, nu peste mult timp, va trebui să se retragă din activitate, iar pentru asta, era absolut necesar să pună ceva de o parte. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai e acum? întrebă el plictisit, ridicându-și agasat privirea spre el. Care parte din "dă-i drumul la treabă" n-ai înțeles-o? Dacă era un animal, unde a stat până acum? întrebă el încet. Ei, poftim! Asta te frământă pe tine? În pădure, unde ai vrea să stea? Eu am dat peste el în peșteră. O fi intrat și el întâmplător acolo. S-a refugiat înăuntru, ca într-un bârlog, iar când ai apărut tu, s-a simțit încolțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
solstiții. Lăsa un buchet de flori și aprindea o lumânare, rostind în gând o rugăciune pentru sufletul bătrânului. Viața pe care o dusese până atunci, rămăsese departe, în urmă. Acum era paznicul vâlvei și nu își dorea nimic altceva. Îl frământa însă întrebarea la care nu reușise să găsească răspuns. Cum ieșise afară din capcana în care fusese închis de mercenarul Godunov? Încercase să stea de vorbă cu nevastă-sa dar de fiecare dată când se hotăra să deschidă discuția, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două amintiri, din lutul a două făpturi, din care visul sorbise doar un suflet, pe al ei. Iar cele două chipuri i se Învîrtoșau În cuget, În Închipuire, frămîntînd lutul din care ele fuseseră zămislite, Încît aproape nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Unii luncași au fost împroprietăriți în satul Tarnița din comuna Oncești: familiile Călin, Vraciu, Tabarcea, Crețu și alții. Au mai fost împroprietărite la Viforeni familia Pușcuță 35 și la Gloduri familia Vasilaș. La începutul secolului al XX-lea, „problema agrară” frământa întreaga societate românească. Nerezolvarea acestei probleme a dus la răscoala țăranilor din 1907. Într-un timp și s-a dat răscoalei o amploare mult prea mare și a fost interpretată preponderent politic. Se pare că și numărul celor omorâți - 11
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]