2,593 matches
-
este o imposibilitate de care nu încetez să mă pătrund de vreo patruzeci de ani încoace..." (DR) În felul său sucit, oblic, răsturnat, Cioran a făcut enorm pentru reconstituirea unității pierdute a ființei, tocmai confruntînd-o cu o scindare, cu această fragmentare ontologică în care omul încearcă să opereze alegeri, în vreme ce esențialul rezidă în acceptarea și integrarea tuturor acestor aspecte aparent ireconciliabile. Dacă aforismele cioraniene își ating atît de bine ținta, dacă citindu-le sau ascultîndu-le, ceva vibrează în noi chiar scandalizîndu-ne
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dificultățile decurgând mai ales din "caracterul paradoxal" al termenului, ceea ce exclude posibilitatea unei definiții cu valabilitate generală, cu atât mai puțin a unei teorii unitare. Situația favorizează apariția tot mai multor postmodernisme, "deteritorializarea accentuată, lipsa oricăror tentative de fixare, precum și fragmentarea însoțită de diseminare, care se aplică asupra fenomenului însuși". Deseori, nici măcar autorii ce ar putea fi calificați drept postmoderni nu sprijină clarificarea conceptuală, unii dintre ei refuzând pur și simplu atribuirea acestei etichete, alții situându-se pe o poziție ambiguă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conceptului de postmodern"2, care derivă din dorința de a-l explica și structura cât mai bine (de unde și numărul mare de antologii, critici, lexicoane, studii în jurul acestui subiect) și care implică ironia colaborării dintre direcțiile postmoderne de dispersare, diseminare, fragmentare și impulsul de a-i "captura sinoptic" principalele înțelesuri. Termenul de postmodernism este, în sine, unul paradoxal, contopind numeroase contradicții și determinând multiple dificultăți de interpretare. Nu se poate așadar vorbi despre o definiție unică a postmodernismului, despre o teorie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cunoscut o creștere considerabilă, aceasta nu semnifică automat și o mai coerentă conturare a lui. Apariția unei varietăți de "postmodernisme" face să treacă în practică, de altfel, noțiuni dragi teoreticienilor acestui fenomen: "deteritorializarea" accentuată, lipsa oricărei tentative de fixare, precum și fragmentarea însoțită de diseminare, care se aplică asupra fenomenului însuși. Astfel, privit ca întreg (în măsura posibilului), postmodernismul pare a-și fi însușit drept active majoritatea strategiilor pe care le teoretizează, încât, după cum au observat mulți critici, trebuie recunoscut, cel puțin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Teoretizează lipsa de putere pe care indivizii o resimt în fața tendințelor globalizatoare. 6. Consideră procesul "golirii" de sens a vieții de zi cu zi ca un rezultat al intruziunii sistemelor abstracte. 1. Identifică dezvoltările instituționale care creează un sentiment al fragmentării și al dispersiei. 2. Consideră modernitatea târzie drept un set de circumstanțe în care dispersia este legată dialectic de tendințele profunde spre integrare globală. 3. Vede sinele ca fiind mai mult decât un loc de intersectare a unor forțe; modernitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cea nostalgică 159. Paradigma schimbării postulează existența unor modificări fundamentale atât la nivelul societății, cât și la cel al discursivității, iar ele nu pot fi explicate corespunzător prin apelul la conceptele și teoriile moderne. Chiar dacă provoacă sentimente de incoerență, destabilizare, fragmentare, panică și produce discursuri apocaliptice, hiperbolice și chiar pesimiste, susținătorii acestei interpretări consideră că diferențele sunt mult prea importante pentru a rămâne într-un stadiu cultural epuizat, care nu va putea fi apt să producă răspunsuri la noile provocări. De
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
proiect care încorporează emanciparea universală prin utilizarea forței tehnologiei, științei și gândirii, radicalizând perspectivismul și relativismul care s-au format într-o fază târzie a modernismului. Imposibilitatea de a mai specifica "adevărurile universale și eterne", pluralitatea limbajelor și a alternativelor, fragmentările, preocuparea pentru nuanțări, diferențe și complexitatea culturilor și intereselor sunt resimțite drept caracteristici prin intermediul cărora postmodernismul "exercită o influență pozitivă". În schimb, respingerea unei metateorii explicative care să includă și procese politico-economice, delegitimarea oricărui tip de argumentare, lipsa oricărei posibilități
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodern, a indeterminării culturale cu imanența tehnologică a postmodernismului, tocmai pentru a putea surprinde cât mai sugestiv aceste două tendințe disparate din interiorul curentului. 1. Indeterminare (indeterminări). Această caracteristică include o multitudine de alte trimiteri la noțiuni dragi postmodernismului, ca fragmentare, deschidere, discontinuitate, descentrare, pluralism (care a fost descris de Hassan drept "iritabila condiție a discursului postmodern"208), "toate formele de ambiguități, rupturi și deplasări care afectează cunoașterea și societatea"209, ce conduc la supradeterminare. Această trăsătură este reliefată de mutațiile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
întrebării orice lucru sau de a-l reconstrui în forme diverse. Această situație nu-și impune ca scop invalidarea ideilor moderne, de pildă, ci reintroducerea incertitudinii în câmpul cunoașterii (de aici decurgând procedee precum demistificarea, delegitimarea, deconstrucția, deplasarea etc.). 2. Fragmentarea. Dacă prima caracteristică pare a ataca un principiu recunoscut: claritas, cea de a doua pune în discuție integritas 211, unitatea în genere. Hassan consideră că fragmentarea decurge din oprobriul totalizării, de unde rezultă și preferința postmodernilor pentru montaj, colaj, paradox, paralogie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în câmpul cunoașterii (de aici decurgând procedee precum demistificarea, delegitimarea, deconstrucția, deplasarea etc.). 2. Fragmentarea. Dacă prima caracteristică pare a ataca un principiu recunoscut: claritas, cea de a doua pune în discuție integritas 211, unitatea în genere. Hassan consideră că fragmentarea decurge din oprobriul totalizării, de unde rezultă și preferința postmodernilor pentru montaj, colaj, paradox, paralogie, metonimie, paracriticism etc. În ficțiunea postmodernă este utilizată constant heterotopia, lumile plurale fiind mereu fragmentare și fragmentate, iar discursul postmodern își asumă discontinuitatea și alcătuirea sa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
coerența, linearitatea, lipsa contradicțiilor. Deși Derrida consideră că o "formă primară" a discursului postmodern este colajul/montajul, David Harvey atenționează asupra faptului că reprezintă un risc considerarea lor drept indicii ale distincției dintre modernism și postmodernism, la fel cum și fragmentarea este utilizată și în alte curente, astfel încât luată separat, ea nu poate fi un criteriu distinctiv. În scrierile filosofice postmoderne se observă, de asemenea, lipsa sistemelor, a tratatelor unitare și prevalența fragmentului (în tradiție nietzscheană), a eseului, a intertextualității și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
car naval, alegoric) care ne poate duce cu gândul la ideea că postmodernismul concepe modernismul sub forma unui car alegoric care se autodenunță prin reliefarea structurilor sale idealizate și presupune ideea de purificare și renaștere. Carnavalescul culturii postmoderne îmbrățișează deci fragmentarea, indeterminarea, polifonia, jocurile de limbaj și de interpretare, care par să subîntindă ideea reevaluării trecutului și a "primenirii" sale de toate exagerările sau falsele poziționări și idealuri. 9. Performanța, participarea. Aceste două concepte surprind procesualitatea fenomenului postmodern, relația sa cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reprezintă o caracteristică distinctă a discursivității postmoderne, chiar dacă unele concepte ale curentului poststructuralist se regăsesc în lucrările postmodernilor sau alte influențe moderne sunt vizibile în țeserea noului set de discursuri. Ca strategii retorice particulare, cele mai utilizate sunt codificarea textuală, fragmentarea, colajul care conduce către practica frecventă a citatului, parodia, ironia, pluralitatea planurilor și interpretărilor, contradicția, eclectismul figurilor retorice etc. Aceste procedee discursive au conturat în postmodernism o retorică a rupturii și desființării, aproape nihilistă ("retorica negării"), o retorică a descompunerii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
viața privată, socială, științifică este de o reală importanță pentru redimensionarea conceptului de raționalitate, pentru extensia noțiunii de logos. 3.3.2. Postmodernism și stil Dacă unul dintre cele mai frapante aspecte legate de postmodernism este "acceptarea necondiționată a efemerității, fragmentării, discontinuității și haosului, care alcătuiau jumătate din concepția lui Baudelaire cu privire la modernitate"306, atunci este important să ne întrebăm dacă postmodernismul nu reprezintă doar un stil întâlnit în literatură, artă, filosofie. La această interogație se poate răspunde prin plasarea în interiorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nesfârșit, ambivalența există în orice cuvânt, vidul apare în orice construcție, coerența structurii se năruie definitiv"327. Pierderea realului, teoretizată de Jean Baudrillard, se traduce la nivelul scriiturii prin adoptarea unor procedee care creează permanent senzația de mișcare, reașezare, rearanjare, fragmentare. Ideile-forță ale unui text sau certitudinile personale nu au dispărut, dar sunt înțelese acum ca fiind derivate dintr-o rețea de situații contingente, locale, poziționale. Garanția unui sens central, absolut sau al unui traseu univoc de lectură este exclusă, astfel încât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
același timp, concepte critice care pot asigura o mai bună înțelegere a categoriilor postmoderne ale socialului și ale discursului, dar ȘI concepte care sunt în ele însele postmoderne, și în acest din urmă sens sunt "contaminate" de trăsături ale postmodernismului (fragmentare, pluralitatea sensurilor, indeterminare etc.). Tocmai în această dublă funcție a conceptelor baudrillardiene identific dificultatea lecturii și a interpretării lucrărilor sale Baudrillard vrea să explice lumea postmodernă utilizând concepte postmoderne. În acest sens, scrierile sale fac parte din postmodernism, deși intenționează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sub forma metonimiei a reprezentat un alt moment al analizei. Aceste investigații discursive s-au conturat și într-o schiță a celor mai importante trăsături ale postmodernismului, relevante fiind în acest sens cele 11 definiens-uri dezvoltate de Hassan (precum indeterminare, fragmentare, decanonizare, ironie, hibridizare etc.), deși ele nu pot forma în mod exhaustiv imaginea unui fenomen aflat încă în mișcare și pentru care încadrările stabile reprezintă în general un nonsens. În urma acestei analize, am extras o altă direcție importantă pe care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din cavitatea bucală prin esofag în stomac se numește deglutiție. Transformările mecanice sunt reprezentate de masticație și declanșarea deglutiției. 2.1. Masticația Masticația este ansamblul mișcărilor coordonate, voluntare și reflexe, ale mandibulei, limbii, buzelor și obrajilor, care au ca rezultat fragmentarea alimentelor și amestecul acestora cu saliva. Astfel sunt favorizate: contactul alimentelor cu enzimele salivare; stimularea receptorilor gustativi de către substanțe dizolvate în salivă; înmuierea alimentelor, în special cele care conțin celuloza și nu pot fi atacate enzimatic. Fragmentarea alimentelor se realizează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
au ca rezultat fragmentarea alimentelor și amestecul acestora cu saliva. Astfel sunt favorizate: contactul alimentelor cu enzimele salivare; stimularea receptorilor gustativi de către substanțe dizolvate în salivă; înmuierea alimentelor, în special cele care conțin celuloza și nu pot fi atacate enzimatic. Fragmentarea alimentelor se realizează în principal de către dinți prin mișcările mandibulei asociate cu ale limbii. Predominant incisivii intervin în tăierea alimentelor, caninii în sfâșierea acestora, iar molarii în zdrobirea lor. In procesul de triturare a alimentelor deplasarea verticală a mandibulei realizează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
alimentelor care pot fi ingerate la o singură masă; segmentul responsabil este porțiunea proximală a stomacului (fundus și corp gastric); rolul de rezervor se explică prin relaxarea musculară a acestei porțiuni, ce permite creșterea de volum fără creșterea presiunii gastrice; fragmentarea alimentelor în particule mici și amestecarea lor cu sucul gastric, rezultând chimul gastric, proces ce are loc la nivelul porțiunii distale a stomacului (antrum); absorbția de apă și substanțe liposolubile; acțiunea antibacteriană, prin lizozimul salivar și mai ales prin aciditatea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
acționează lipaza linguală (secretată de glandele Ebner din cavitatea bucală; devine activă numai în stomac la un pH de 5,5) care scindează lipidele din lapte, eliberând AG cu lanț mediu și gliceride parțiale. Primul pas în digestia lipidelor este fragmentarea globulelor de grăsime în picături mici, pentru ca lipazele să poată acționa asupra acestora. Acest proces se numește emulsionare și se produce sub acțiunea sărurilor biliare (fig. 14, 22). Suprafața mucoasei intestinale este acoperită de un strat apos; pentru a-l
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
disputele sociale de frontieră, activități ale grupărilor teroriste din alte state, valuri de refugiați veniți din țări vecine, acțiunea unor grupări din opoziție aflate În exil Riscurile de natură politică. Climatul politic internațional este caracterizat printr-un nivel ridicat de fragmentare: fiecare țară are propria sa configurație politică, caracterizată de un anumit grad de stabilitate sau instabilitate. Nu există un sistem politic mondial, ci mai multe sisteme naționale. Astfel grupul de factori politici ce pot influența decizia investițională sunt (anexa 4
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
tat e de esență a produ selor, proceselor și instituțiilor financiare ( de exemplu: viața marilor centre financiare și birouri organizaționale), ea poate însemna, de asemenea, că gener țalul trebuie să fie asimilat, inându se cont de specificul localului. integrare versus fragmentare Globalizarea creează noi forme de comunități globale, regionale și transnaționale care unesc persoane dincolo de granițele teritoriale (de exemplu: întreprinderi multinaționale, sindicat e i nternaționale etc.). Totuși, fenomenul globalizării are extraordinara capacitate de a împărți și a fragmenta comunitățile (de exemplu
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
com panie), deține o importanță covârșitoare. Evolu ția macroindicatorilor sau microindicatorilor oferă semnale deosebit de pu ter nice pentru deținăto rul de capital, creșterea acestora fiind asocia tă cu dezvoltarea mediului res pectiv și, implicit, cu rentabilități ridicate ale titlurilor emise. Fragmentarea economiei/industriei respective, existența a numeroși competitori mici și lipsiți r de resurse ca e oferă posibilitatea creșterii prin achiziții viitoare reprezintă criterii de analiză înainte de a inv est i în economia în cauză. O foarte mare importanță este acordată
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
europeană. În plus, toate condițiile sînt reunite pentru "depolitizarea" mizelor importante, adică pentru transformarea raporturilor de forță dintre grupurile sociale în "chestiuni tehnice" sau "probleme juridice". Clivajul stînga-dreapta, opunînd adepții economiei de piață partizanilor puterii publice, este constant dezamorsat prin fragmentarea și proceduralizarea chestiunilor politice. La această imagine se adaugă și alte probleme de natură generală, ca de exemplu pluringvismul, distanța geografică și culturală... Instituțiile comunitare fac într-adevăr eforturi meritorii pentru a încuraja "participarea" cetățenilor. Comisia europeană își multiplică audițiile
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]