1,973 matches
-
vestmântului lui Jonathan legată de trupul lui nedemn, cu o sexualitate dubioasă, de cititor de poezie. Același gând îi bântuie simultan atât pe marcatori cât și pe cei cu bastonul; dacă un tip insistă să fie efeminat, cu cărțile lui franțuzești și prietenele lui drăguțe, ce drept mai are să poarte astfel de simboluri ale bărbăției? Nu edrept. Trebuie operată o rectificare. — Dezbrăcați-l! Oare se aude mai întâi strigătul sau îl anticipează Jonathan? Oricum ar fi, o rupe la fugă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
talentul și iubirea lor. Din prima încăpere, am pășit într-un mic hol cu un dulap în perete, având ușile pictate în nuanțe argintiu-sidefii, în vreme ce pe cealaltă ușă, către baie, erau scrise de mână, în negru, aforisme, versuri și maxime franțuzești. Până și tăblițele întrerupătoarelor erau pictate. A doua cameră, de un farmec boem, m-a surprins prin dezordinea lucrurilor puse parcă la întâmplare: uleiurile artistei, cărți, fotografii, afișe de expoziții, felicitări, afișe cu Sergiu Celibidache dirijând, o colecție de inimioare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Cu alte cuvinte, sunt ca o pasăre moartă căreia nu-i mai este teamă de apa fiartă. Am fost oarbă atunci când vederea mea era perfectă. Azi-dimineață mi-era greu să văd ce scriam, dar ochiul minții mele era limpede. Vopseaua franțuzească face o treabă excelentă din a-mi face părul să arate ca pe vremuri - negru ca noaptea de catifea. Și nu îmi pătează pielea capului, precum vopseaua chinezească pe care am folosit-o ani de zile. Nu-mi spuneți mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sfârșit este comică în absurditatea ei. În timpul ultimei audiențe nu m-am putut abține să nu țip: — Eu sunt singura care știe că părul meu este alb și subțire! Curtea a refuzat să mă audă. Miniștrii mei considerau reale vopseaua franțuzească și coafura atent aranjată. Lovindu-și capetele de pământ, ei cântau: — Mila Cerului! Zece mii de ani de sănătate! Mulți ani să trăiți, Majestatea Voastră! 1 Viața mea imperială începe cu un miros. Mirosul putred care vine din sicriul tatălui meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de înțelepciune ca un butoi. Umbla c-o pălărie spartă și își călca încălțămintea pe ștaif. Urzeala roasă a pantalonilor de velur era băgată în niște ciorapi vrîstați. Mă luase în primire nu ca pe unul ce trebuia îndopat cu franțuzească, ci mai degrabă ca un auditor al filosofiilor sale. - Păpușoiule, hohotea el cu gura largă în care, între doi dinți, i se vedea limba, am auzit că ești marxist. Păi știi tu cine a fost Marx? Și tot el răspundea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe profesor - ca boii și vacile la staul: cu capu-ntre urechi și mințile goale de orice gând. Ce-ați putea voi pricepe din tabelul lui Mendeleev, din aria laterală a unei piramide, din fotosinteză, din subordonata subiectivă, din mai-mult-ca-perfectul verbelor franțuzești ori din organizarea socială a perioadei sclavagiste? Nimic! Și nici nu vă chinuie neliniștea că n-ați Înțeles. Pe când dacă vii frumușel În vacanță la școliță, Înveți fără să vrei niște lucruri. Atunci când dai cu sapa pe lotul școlar, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care atrăgea atenția asupra protecției muncii: bocanci cu tălpi groase, ca să nu poată fi străbătute de așchii ascuțite de metal, halat albastru Încheiat cum se cuvine la toți nasturii, iar pe cap, În loc de bascul de pe afiș, Îmi pusesem o șapcă franțuzească din velur, foarte frumoasă, deși nițeluș tocită. Șapca aia - dar uite că intru În altă poveste și nu vreau - o aveam de la o mătușă a mea de la oraș, care și ea o căpătase de la o cumnată a ei, al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
340). O mărturie în plus e a Monicăi Lovinescu care, în voluminoasa lucrare apărută în Franța și în România, post mortem, cu titlul „La apa Vavilonului”, afirma că este autorul român cel mai intraductibil în franceză, datorită multitudinii de neologisme franțuzești, voit stâlcite de personajele caragialiene. Vasile Goldiș îi mulțumește de colaborare astfel: „Scrie-ne orice, numai să fie ieșit din sufletul lui Caragiale și să fie iscălit Caragiale. Îți sărut mâinile, te salut cu stimă, iubire și devotament.” Și în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lucrul la capra podului, la ușa bisericilor sau în metrou, în subtilizarea cu deosebit profesionalism a unor bunuri de ale francezilor antrenându-i în felul acesta, în mod voluntar la mărirea vigilenței care se pare că prin acele locuri doar franțuzești, lăsa mult de dorit până la apariția bravilor noștri concetățeni. Și fiindcă în țara aceasta, nu se mișcă nimic, nici frunza, nici ramul, nici chiar bairamul, fără aprobarea lui Băsescu, înainte de apleca spre Lisabona cu teleguța lui aeriană, moștenită de la nea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vedetelor? Piscina? De fapt, era vorba de dormitorul lui. Mike m-a târât în sus, pe scări, a dat o ușă de perete și a exclamat: — Piesa de rezistență. Nici măcar nu și-a dat osteneala să-i dea un accent franțuzesc. Nu era stilul lui. Acum că furia mi se evaporase, tot ce-mi mai rămăsese era rușinea și dorința de-a fi cât mai drăguță. Așa mi se întâmpla întotdeauna. Așa că, deși aș fi avut oarecari rețineri să prestez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
starea aia și eram, m-am conformat. — Am plănuit chestia asta toată săptămâna, ne-a anunțat fericit Mike arătându-ne o poză dintr-o carte. E o tartă tatin. —Ce-i aia? l-a întrebat Peter. Un soi de tartă franțuzească cu mere. Una cu susu-n jos. Ce are dacă stă normal? a vrut Peter să știe. Nici tu n-ai ieșit dintr-un jug franțuzesc cu susu-n jos! HAHAHAHAHAHAHAHAHAHA! Betty se plimba prin cameră, dând câte-o mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
E o tartă tatin. —Ce-i aia? l-a întrebat Peter. Un soi de tartă franțuzească cu mere. Una cu susu-n jos. Ce are dacă stă normal? a vrut Peter să știe. Nici tu n-ai ieșit dintr-un jug franțuzesc cu susu-n jos! HAHAHAHAHAHAHAHAHAHA! Betty se plimba prin cameră, dând câte-o mână de ajutor și făcând tot felul de sugestii. î— E destul unt, Mike. Doar nu vrei să faci infarct! ... Nu, Fergus, îmi pare rău. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Carvela? —în nici un caz! Andrew, tipul care lucrează în publicitate, era al meu până când a apărut ea în scenă. Ea și limba aia a ei găurită! Dar o cunoaște pe Madonna. Faptul că-i faci cuiva, o dată în viață, manichiură franțuzească nu înseamnă că și cunoști persoana respectivă. Carvela nu vine, OK? Avem nevoie de niște tipi heterosexuali. Stăm extrem de prost la capitolul ăsta. —Am stat vreodată altfel? —Helenka și Jessica? Sigur. Numai să fie de acord să vină. Sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
papucii și încercam s-o înveselesc. Simțeam că plesnesc de fericire. 44tc "44" A fost o întâlnire. Una adevărată. Luke îmi spusese că o să vină să mă ia la opt și jumătate și c-o să mă ducă la un restaurant franțuzesc. Am simțit un fior de teamă când l-am auzit vorbind de restaurante franțuzești, fiindcă numai țăranii și turiștii mergeau la restaurante franțuzești. Ca să impresionezi o fată trebuia s-o duci într-un loc cu iz de Turkmenistan. Dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost o întâlnire. Una adevărată. Luke îmi spusese că o să vină să mă ia la opt și jumătate și c-o să mă ducă la un restaurant franțuzesc. Am simțit un fior de teamă când l-am auzit vorbind de restaurante franțuzești, fiindcă numai țăranii și turiștii mergeau la restaurante franțuzești. Ca să impresionezi o fată trebuia s-o duci într-un loc cu iz de Turkmenistan. Dar apoi mi-am zis: și ce-i cu asta? M-am pregătit încet și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o să vină să mă ia la opt și jumătate și c-o să mă ducă la un restaurant franțuzesc. Am simțit un fior de teamă când l-am auzit vorbind de restaurante franțuzești, fiindcă numai țăranii și turiștii mergeau la restaurante franțuzești. Ca să impresionezi o fată trebuia s-o duci într-un loc cu iz de Turkmenistan. Dar apoi mi-am zis: și ce-i cu asta? M-am pregătit încet și cu calm. Nu simțeam genul ăla de nerăbdare de nestăpânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
voiam să merg cu el însemna că undeva exista o scânteie de înțelegere. Ajunseserăm într-un punct în care fiecare știa destul despre celălalt, inclusiv părțile negative, mai ales părțile negative și totuși voiam să continuăm. Pregătindu-mă pentru cina franțuzească, m-am îmbrăcat destul de modest. Cel puțin pe dinafară. îmi luasem ceea ce eu numeam rochia mea de femeie matură. îi spuneam așa fiindcă nu era neagră, nu era făcută din licra și nu mi se vedea linia chiloților prin ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke a făcut o pauză. —... frumoasă. Răspuns corect. Nu știam restaurantul unde m-a dus Luke. Nici măcar n-auzisem de el. Dar era minunat. Covoare groase, lumina micșorată pâna la limita întunericului și chelneri modești care murmurau cu un accent franțuzesc așa de exagerat, încât nu se înțelegeau nici între ei. Luke și cu mine n-am vorbit aproape deloc toată seara. Dar asta nu indica vreo formă de dezacord. De fapt, nu mă mai simțisem niciodată atât de aproape de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o sclipire febrilă care spunea că așteptase ani de zile să aibă șansa să facă chestia asta. Eram fericită fiindcă făcusem toate eforturile astea. Îmbrăcat într-un costum în dungi (care acum era nițel cam umed) și cu o cămașă franțuzească bleu, care-i punea în evidență bronzul perfect de Hamptons, Randall arăta ca scos din paginile GQ1. și, mai exact, arăta ca și cum ar fi trebuit să aibă întâlnire cu o fată ieșită din paginile revistei Vogue. Eu nu arătam, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
era un motiv valid ca să nu-l plătești pe autor.) Aveam să mă dezbar de imaginea feței îngâmfate a lui Lulu, în timpul coborârii cu liftul. Când am deschis ochii, o blondă meticulos dichisită - până în vârful degetelor perfect manichiurate în stil franțuzesc - își derula covorașul aderent inscripționat, în întregime, cu logo-ul Louis Vuitton. Mi-a trebuit o secundă ca s-o recunosc. Lulu. Până și numele avea o sonoritate mult prea drăgălașă. Covorașul ei era la mai puțin de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zise Wilt și-și termină paharul cu băutură. După zece minute și după alte două pahare de băutură, discuta deja despre lectura rapidă cu un omuleț rotunjor, care părea profund interesat de subiect. în bucătărie, Eva tăia felii niște baghete franțuzești, în timp ce Sally stătea în picioare, cu un pahar de băutură în mână, și discuta despre Lévi-Strauss cu un etiopian care tocmai se întorsese din Noua Guinee. — Am avut dintotdeauna impresia că Le-Se greșește complet pe frontul feminismului, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vorbele cu grijă. Acum intra în ape necunoscute. — Haideți să zicem că, în totului tot, am făcut un fel de repetiție. — O repetiție? Ce fel de repetiție? Wilt se gândi o clipă. — „Repetiție”... un cuvânt interesant, zise el. Vine din franțuzescul répétition, care provine și el din latinescul repetō, repetĕre, unde însemna... — Mă doare-n cot de unde provine! zise inspectorul. Vreau să știu unde duce. — Când faci un fel de repetiție... Dacă stai să te gândești, chestia sună și puțin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului. Nici măcar nu ridicase scăfârlia din ziarele alea nemțești franțuzești, ce-or fi fost, nici măcar nu clintise picioarele alea lungi, rășchirate, dom’ profesor. Așa că aranjase totul ușurel, ca totdeauna. Dom’ profesor nu ridicase capul din revista aia colorată, dar băgase frumușel mâna în buzunarul pantalonilor, scoase bancnota, se întinsese puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceai de care detectivul nu se atinsese și se retrase. La ora 11 noaptea, profesorul Vancea ieși din cameră, cu geanta pe umăr. — O să luăm un taxi, doamnă. S-a făcut târziu. Vă conduc acasă. Doamna Venera citea o carte franțuzească. O copertă veche, groasă, cu titlul în litere curbe, greu de descifrat. Profesoară de franceză... de matematică, cine știe. Nu ridicase privirea de pe carte decât târziu. Îl privea fix în ochi. Apoi, își mută privirea bănuitoare spre geanta de pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spune că se înșela? Ca să fiu absolut sincer, în ziua înmormântării, același lucru îmi trecuse și mie prin cap. În loc să aștepte să i se dea de pomană, Rory și-a găsist o slujbă ca ospătăriță la cel mai scump restaurant franțuzesc din oraș. Nu avea experiență, dar l-a fermecat pe proprietar cu un zâmbet, cu picioarele ei lungi și cu chipul drăgălaș și, pentru că era fată deșteaptă, a învățat repede și și-a însușit regulile în numai câteva zile. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]