58,766 matches
-
scrise de subsemnatul, înainte de a schița portretul cu lumina stinsă de la pagina 311. Citez: Dacă, între mine și Manolescu, odată, lucrurile s-ar răci (ceea ce, în definitiv, se poate întâmpla oricând în lumea literară), acest scurt citat din marele autor francez, introdus ca martor, ar aduce pe loc între noi lucrurile la temperatura normală. Portret ce i-a alarmat mai curând pe alții, cum se întâmplă. Se știe ce spunea Goethe... că, pentru un valet, nu există genii, întrucât cunoaște toate
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
Mircea Cărtărescu, în rafturile de literatură contemporană străină din mari capitale, împinge , la fel de plauzibil, creația noastră contemporană către lumea largă. Fără a omite un pitoresc "media-autor" precum Radu Anton Roman, care garantează, în felul său, o ... fermecătoare prezență în librăriile franceze, cu al său volum editat la Paris: Saveurs de Roumanie. Ce loc ocupă , într-un asemenea context, o antologie bilingvă din poezia lui Eminescu, precum volumul Revedere, apărut (în excelente condiții), la mica editură portugheză Evoramons (prezentat în România Literară
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
de diplomați. Și-a petrecut o parte din copilărie, cu părinții, la Paris. în 1970 a absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moscova. în anul 1975, și-a susținut teza de doctorat cu lucrarea Dostoievski și existențialismul francez. Este exclus din Uniunea Scriitorilor în 1979 pentru organizarea revistei "Metropol", o ediție samizdat, în care urmau să fie publicați scriitori sovietici mai puțin conformiști sau de-a dreptul dizidenți. (își va lua revanșa îngrijind și publicând, în 2001, volumul
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
victorii, vrea obstacole, nu-i plac perversiunile, iubește în stil clasic. Dar, ce-i mai important, e un ingenuu masculin, - un erou simplu, naiv, care vrea binele oamenilor, dar care plătește scump pentru faptele sale bune. în anii '60, revista franceză "Express" a publicat o scurtă biografie "prealabilă" a lui Evtușenko. îmi amintesc că apărea acolo, pentru public, ca un tânăr romantic, care supăra pe toată lumea. După mai mulți ani și-a scris o autobiografie de om ofensat. Evtușenko scria că
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
În cazul literaturii, însă, mizele puse pe unul sau altul dintre aspecte sunt de cele mai multe ori explicite. În romanul tradițional, chiar și în cazul marilor stiliști (Flaubert, să zicem), miza a stat întotdeauna pe ce se spune. La noii romancieri francezi, dimpotrivă, accentul a căzut aproape exclusiv pe cum se spune, acțiunea nefiind decît un pretext pentru punerea în valoare a tehnicilor narative. Ca orice autor hiper-lucid, Constantin Stan pune sub lupă toate nervurile textului, analizează chiar modul în care crește
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
în contextul interesului manifestat astăzi pentru tot ceea ce presupune interferență, amestec, metisaj. Pe scurt, pornind de la o analiză foarte aplicată a "împrumuturilor" din română, turcă, greacă sau arabă (de tipul "cadâna", "kémir", "félidgeanes", "barcadgis" ș.a.m.d.), prezente în versiunea franceză a Chirei Chiralina, Gisele Vanhčse ajunge la concluzia că aceste împrumuturi îndeplinesc - dincolo de aparența lor exotică și decorativă - o funcție mai precisă. "Acești termeni ne conduc spre centrul Alterității, a ceea ce am putea numi civilizația Celuilalt (...) înscriind romanele lui Panait
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
a tradus, i-a consacrat numeroase articole și o substanțială monografie (20.OOO de pagini în căutarea lui Jules Verne, 1979), publicată și în Italia. Acum, în anul comemorativ Jules Verne, avem de la Hobana o carte despre raporturile marelui scriitor francez cu lumea românească și ale acesteia cu el. Se pune întrebarea: existau destule temeiuri, destule argumente pentru a întreprinde o cercetare cu tema ? Hobana a considerat că existau și a și dovedit-o în cartea de care vorbesc. Primul argument
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
Considerând măsura abuzivă și vexatorie, decide să nu plătească cele zece parale, dar nici nu renunță la cafeaua de la Scutari. O va bea după patruzeci și cinci de zile cât durează drumul pe uscat până acolo, ocolind Marea Neagră. Un comentator francez din zilele noastre propune o lectură a cărții în cheie tematică și vede în încăpățânatul Keraban, alergic la taxele prejudiciatoare, fie ele și numai de zece parale, un erou fără voie al liberalismului economic. Din unghiul de vedere al demersului
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
Marina Constantinescu Acum zece ani, poate, Ștefania Cenean a avut o expoziție de scenografie, extrem de delicată și de rafinată, foarte modern concepută, în același timp, la Institutul francez din București. Era în timpul repetițiilor cu Danaidele de la Craiova și am venit de acolo aproape toți, cincizeci de danaide și cincizeci de egipteni, Silviu Purcărete, actorii - cei șapte zei - Paul Chiribuță. Un moment în care am simțit că ne strîngem
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
înființeze școli, numit pe rând "savant", "om de știință", "jusrist", "literat", "filosof"; apoi autorul proiectului de Imperiu elin (în locul celui turcesc), Rigas Velestinlis, un fel de Bălcescu al Greciei, creator al unei adevărate "Marseilleze" neogrecești, compusă - ca ecou al Revoluției franceze - într-o casă de pe ulița Schitu Măgureanu din București, al unor piese de teatru și al unor traduceri din iluminiștii apuseni și, nu în ultimul rând, al primelor hărți ale țărilor Române (la 1796), după încercările anterioare ale Stolnicului C.
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
are o pondere mai însemnată în poezia basarabeană decât Cicerone Theodorescu la noi, pe Dâmbovița. Dintr-o activitate literară foarte bogată și diversă (peste 20 de volume de poezie, proză, teatru, plus alte 25 de traduceri din rusă, engleză și franceză), cele mai rezistente s-au dovedit în timp romanele Singur în fața dragostei (1966) și Unchiul din Paris (1973), reeditate de mai multe ori împreună. A mai publicat volumele de proză Local ploi de scurtă durată (1986), Lătrând la lună (1997
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
Petru și Pavel. înmormântat aici la 511, împreună cu salvatoarea Parisului, Sfânta Genevieva, îngropată tot aici la 512... Liceul se întinde pe strada Clovis, colț cu strada Clotilda, regina lui, născută la 470... Liceu masiv, puternic, centrul străvechi, ilustru, al umanismului francez. Puțin mai jos, rue Descartes. Iar în spatele Panteonului și lângă biserica St. Etienne du Mont,... rue Valette, pe care se află Colegiul Barbčs, - înființat... târziu de tot în anul 1450.
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
în vol. Scrieri Partea I, colecția Părinți și Scriitori bisericești, vol. 29, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991, p. 235. 21 Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar Ia Evanghelia de la Ioan, traducere din limba franceză de Diacon Gheorghe Băbuț, Edit. Pelerinul român, Oradea, 1998, p. 36. 22 Preot Ioan C. Teșu, op. cit., p. 57. 23 Drd. Ioan Caraza, Doctrina despre învierea morților la Atenagora Atenianul și Tertulian, în Mitropolia Moldovei și Sucevei, anul XLIV, (1968
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
frumoși ai Bucureștilor".9 Bonjuriști și duelgii Ca termen și chiar ca practică, duelul pătrunde în spațiul cultural românesc pe la începutul secolului al XIX-lea, atunci cînd apar unele fisuri în stilul de viață fanariot. Duelul vine pe valul revoluției franceze, adus de refugiații în }ările Române, de ofițeri din armata țaristă, de tinerii români cu studii la Paris, Viena sau Berlin. Pe la 1810-1820, de pildă, tînărul boier moldovean Iancu Russo (tatăl lui Alecu) a învățat să se dueleze în Occident
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
1882). Cuvîntul duelgiu s-a născut printr-un mariaj ciudat între un franțuzism (duel) și un sufix turcesc (-giu). Nu era o combinație chiar neuzuală, fiind vorba de o epocă de tranziție a societății românești, în care limba și cultura franceză se înfruntau, dar și coabitau, cu limba și cultura turcă. Vasile Alecsandri a remarcat și el "denumirea cam turcită de duelgii ", dar percepția lui era favorabilă la adresa acestor "eroi civilizatori" ai societății moldovenești. În anii '30-'40 ai secolului al
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
și coabitau, cu limba și cultura turcă. Vasile Alecsandri a remarcat și el "denumirea cam turcită de duelgii ", dar percepția lui era favorabilă la adresa acestor "eroi civilizatori" ai societății moldovenești. În anii '30-'40 ai secolului al XIX-lea, "tinerii francezi și nemți, bonjuriști și duelgii - scria poetul în 1862 - erau chemați a începe și a urma fără descurageare solia lor civilizatoare". Aceste deosebite porecle erau date de către boierii reacționari studenților din Francia și Germania, și atît unii cît și alții
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
nr. 5855) se consemnează faptul că nu este vorba de o lucrare originală, ci de o "comedie-vodevil în 2 acte, prelucrată de D-nu C. Negruzzi". Avem, deci, de-a face cu o adaptare la realitățile românești a unui vodevil francez neidentificat, de pe la 1800. Unul dintre protagoniștii piesei, Pamfil Damianovici (nu întîmplător Negruzzi a ales un nume cu rezonanțe rusești), are un "caracter aprins și iute", astfel că - de la o vorbă sau o privire - provoacă des oameni la duel. În doar
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
au voie să "tragă în vînt". Se discută chiar și asupra faptului că rudele celui omorît în duel nu vor beneficia de banii de la compania de asigurări pe viață, pentru că "duelurile nu sînt coprinse șîn contractț" (preluarea dintr-un vodevil francez este în această privință evidentă). "Temîndu-se de arest", toți se grăbesc, ca să nu-i prindă "patraula" asupra faptului interzis de lege, și cîntă un lung cuplet de un umor involuntar: "Haide, haide, mai degrabă / Să sfîrșim această treabă, / Marturi sînt
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
mînă n-au încetat, ci s-au "disciplinat". Spiritul cazon și mai ales influența ofițerilor ruși a dat duelului un impuls în }ările Române. Știm că, de-a lungul secolului al XVIII-lea, Rusia a beneficiat de o substanțială influență franceză. În 1839, fiind la Petersburg, marchizul de Custine scria următoarele: "În Rusia, duelul este un lucru grav, cu atît mai grav cu cît în loc să se potrivească, ca la noi șîn Franțaț, cu moravurile împotriva legilor, nu face decît să rănească
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
devenit scumpe închipuirii mele, despre malurile Bîcului, despre Ebreia... etc.".21 Cum era de așteptat, pînă la urmă, Pușkin a murit în urma unui duel cu motivații cețoase (Petersburg, 1837). Adversarul său a fost Georges Charles d'Antčs, un tînăr ofițer francez monarhist, care s-a refugiat în Rusia țarului Nicolae I. Peste doar doi ani de la eveniment, vizitînd Petersburgul, marchizul de Custine va scrie: "Dl d'Antčs a făcut tot ce a putut pentru a evita scandalul", dar, pînă la urmă
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
atunci când îi descrie pe aborigeni, Ioana Bot e preocupată mai mult de particular decât de "specific"; fără a eluda reflecția, ea evită generalizările. Iată de ce, spre deosebire de alți diariști - Eugen Simion își încheia Jurnalul parizian cu un consistent capitol despre "spiritul francez" -, autoarea nu caută un "sentiment helvet al ființei", ci eterogenitatea umanului. Astfel, sunt de reținut, în această comédie a limbajelor și mentalităților, paginile despre bulgarul fascist, despre Kim și "legitimitatea" comunismului, despre Fan și chineza ca limbă motivată, despre Karim
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
Elena, pe corabia La belle poule, cu pânze albe probabil, înfoiată sub vânt ca o găină superbă, rămășițele pământești ale împăratului... Totul era ca mormântul lui să nu fi contrazis simplitatea măreață a lui Ludovic XIV...Precum și a părintelui arhitecturii franceze și monumentalității, François Mansart, care se naște în 1598 și încetează de a fi la 1666. Cifră apocaliptică... Arhitect, printre altele, și al Domului Invalizilor, unde ne și aflăm, în acest moment. Imperiul însă, după două secole și ceva, deviase
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
Marius Chivu Trebuie să recunosc că de la Lucian Boia m-aș fi așteptat la orice carte numai la una închinată lui Jules Verne nu. Istoricul nu-și motivează în mod direct interesul pentru scriitorul francez. Nu aflăm dacă a fost una dintre lecturile de căpătâi ale copilăriei sau demersul său exegetic se motivează exclusiv prin interesul, arătat și în alte cărți, pentru personajele pe care istoria le-a transformat în mit. Pentru mine, fan declarat
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
români. Așa se face că, exceptând cărțile citite, știm foarte puțin despre acest mare scriitor. Fără a-i scrie biografia, ocupându-se, practic, de critica receptării, Lucian Boia ne spune cam tot ce trebuie știut despre viața și opera scriitorului francez. Confruntat încă din epocă cu prejudecățile minoratului romanului popular pentru adolescenți, posteritatea lui Verne s-a arătat surprinzătoare, nu însă și inexplicabilă: "Romanele lui sunt basme ale epocii moderne, care fac modernității concesiile necesare pentru a-și asigura credibilitatea". În
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
iritarea lui Lucian Boia - un spirit echilibrat, atent la nuanțe, tratându-și subiectele prudent și responsabil - la forțările și exagerările teoriilor care l-au abordat pe Verne ideologic. Unele interpretări citate de Lucian Boia sunt de-a dreptul stupide. Scriitorul francez devine astfel un caz deosebit de interesant pentru istoricul specialist în deconstrucția imaginarului istoric. Prejudecăților despre Verne ca pionier al tehnologiei moderne și al literaturii SF, idei care au circulat dintotdeauna, li s-au adăugat în ultimele decenii noi interpretări discutabile
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]