9,707 matches
-
și sociologie nu cred că strică nimănui. Influența lor în viața noastră este mult prea mare. Autorul 1. Redescoperirea valorilor democrației în România postdecembristă (Întoarcerea la normalitate compromisă parțial de dl. Ion Iliescu) Încă de la începutul secolului trecut, reputatul psiholog francez Gustave Le Bon punea sub semnul întrebării anumite credințe: „socialismul amenință să paralizeze marile surse de progres ale umanității, asfixiind inițiativele individuale și deschizând popoarelor perspectiva servituții, mizeriei și dictaturii. [...] Ziua în care o mare credință este sortită pieirii este
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fetei pentru informații și un ghid chemat de ea m-a condus la hotel, unde m-am bărbierit și m-am aruncat în pat, adormind instantaneu. A doua zi am fost trezit de ghid la opt dimineața. Ghidul era un francez din Marseille pe nume Mathieu Simoni; un domn distins, trecut de cincizeci de ani dar cu părul la fel de negru ca al lui Marilyn Manson. La micul-dejun mi-a povestit ca fusese inginer la Dassault Aviation. Am mai vorbit despre una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sunt niște trădători! - Poftim? - Războiul din Irak, au fost contra lui, ne-au lăsat singuri după ce că i-am scăpat de ruși! - Poate că sunt fricoși, am sugerat eu. - Da, da! Fricoși și trădători! - Da, i-am dat eu dreptate. - Dar francezii sunt mai răi, și-a continuat el excursul în politica mondială. - Așa e, sunt și mai fricoși decât nemții, i-am ținut isonul. - Da, da, să știți că da. Nici n-au luptat în război, nu și-au apărat țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
are un punct slab, știi? - Da... - Și cred că, de exemplu, polonezii și italienii, care sunt destul de religioși, s-ar supăra destul de rău pe mine dacă aș rupe Biblia pe o scenă în Roma sau Varșovia... - Corect. - Și nemții sau francezii m-ar urî dacă aș declara că sunt de acord cu războiul contra Irakului... - Sigur. - Sau dacă aș fi pentru sex cu minori... - Da, bineînțeles... - Înțelegi ce vreau să spun, nu? Că îi șochez pe americani pentru că sunt american și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Puțin. Cum, i-ai văzut pe Zidane, Roberto Carlos și Ronaldo și ai uitat? - Ha-ha, ești gelos! Suki se amuză, dar pentru Shuoke era de neînțeles. „Așa-s femeile, își zise, nu înțeleg nimic. Pentru ea, Zidane e probabil un francez cu chelie.“ Dar cum Suki arăta minunat, Shuoke trecu peste chestia cu Zidane. De altfel, ajunseseră la stadion. Meciul se termină, cum era de așteptat, cu 1-0 pentru Verdy, gol înscris de Patrick Mboma cu capul după un corner bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se întâmplă niciodată nimic. Crimele, omorurile sunt extrem de rare. - Înțeleg. - Mai curând, poate... Știți, Suedia este o țară ciudată și deosebit de frumoasă. - Mi-am dat seama. - Mulți turiști, mai ales din țările latine, Spania, Italia, România, ba chiar și unii francezi, au un fel de șoc emoțional aici. Adeseori nu mai vor să plece, unii rămân chiar aici, în Stockholm, dar un număr surprinzător de mare se retrag în te miri ce sate din nord. Permisele de muncă se obțin foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sentința, pe un ton care nu admitea nici un fel de replică: - Dacă vă prind Împreună, am să trag la sorți, o să-l ucid mai Întîi pe unul dintre voi, iar celorlalți o să le tai degetele... Tu, de colo! Arată-le francezilor ce degete Îți lipsesc - așteptă pînă cînd Mendoza ridică mîna, arătîndu-le falangele amputate, și adăugă pe același ton: Niciodată nu ameninț fără să trec la fapte. Și niciodată nu uit să Îndeplinesc ceea ce am făgăduit... Cel care ascultă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ameninț fără să trec la fapte. Și niciodată nu uit să Îndeplinesc ceea ce am făgăduit... Cel care ascultă de mine va trăi liniștit; cel care se va socoti prea deștept o să regrete că s-a născut. Așteptă ca unul dintre francezi, care vorbea spaniola, să-i traducă colegului vorbele rostite, apoi trasă o linie imaginară care pornea de la stînca ce-i slujea drept turn de veghe și mergea pînă În centrul golfului dinspre miazănoapte: - Asta e granița pe care nu aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
traducă colegului vorbele rostite, apoi trasă o linie imaginară care pornea de la stînca ce-i slujea drept turn de veghe și mergea pînă În centrul golfului dinspre miazănoapte: - Asta e granița pe care nu aveți voie s-o treceți, nici francezii Într-o parte, nici voi În cealaltă. Cel care riscă Își pierde viața - și le arătă apoi clopotul de pe Madeleine, pe care-l atîrnase de creanga unui copăcel. CÎnd trag clopotul ăsta, vreau să veniți aici imediat, adăugă. Iar celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unui copăcel. CÎnd trag clopotul ăsta, vreau să veniți aici imediat, adăugă. Iar celui care ajunge ultimul Îi voi trage zece bice pe spinare... E clar? - Ceea ce faceți nu e altceva decît răpire și piraterie, Îi atrase atenția Dominique Lassa, francezul care vorbea spaniola. Iar asta, după legile de pe mare, se pedepsește cu spînzurătoarea... Răpitorul lui nu-și putu stăpîni un zîmbet: - Și cine o să mă spînzure? Tu, poate? Legile mării nu domnesc aici. Aici nu contează decît legea lui Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
e bine și orice altă opinie e rea... Vrei să-ți demonstrez asta? Interpretul aruncă o privire către cioturile lui Sebastián Mendoza și tăgădui printr-un gest, În timp ce Oberlus Încuviința, mulțumit, atitudinea lui: - Așa-i mai bine! exclamă el. Voi, francezii, aveți faimă de buni bucătari... Tu ești unul dintre ei? Lassa arătă spre colegul lui: - El e mai bun. - Bine... În cazul ăsta, spune-i că se va ocupa de bucătărie; tu o să-l aprovizionezi cu carne și pește, Sebastián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
carne și pește, Sebastián o să aibă grijă de straturile de legume și de depozitele de apă, iar tăntălăul de norvegian o să-l ajute la ce mai are nevoie și o să strîngă ce aruncă marea pe țărm... Arătă spre al doilea francez. Cum Îl cheamă? - Georges, răspunse Dominique Lassa. - Bine, spuse scurt Iguana Oberlus. Spune-i prietenului tău Georges că o să-l pun să guste tot ce-mi dă să mănînc, ca nu cumva să-i treacă prin minte să mă otrăvească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai Înțelept om de pe lume, tot aș fi avut chipul ăsta și toți m-ar fi respins la fel - Îl privi drept În ochi. La ce-ți slujește să știi să citești? - La a Înțelege ce au scris alții, răspunse francezul cu naturalețe. Uneori, cînd ne simțim singuri, triști sau aproape disperați, ceea ce ne povestesc alții ne poate liniști... Să știi cum au trecut ei prin experiențe similare și cum au reușit să le facă față e de mare folos... Iguana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fac le-am Învățat eu singur, pentru că mi le făceau alții mai Întîi mie... Dacă eu nu sînt În stare să exprim, nici măcar vorbind, ceea ce am suferit, cum ar putea cineva să o facă scriind? Nu primi nici un răspuns, căci francezul se simțea neputincios să se comporte firesc În prezența acelei ființe Înspăimîntătoare, pe care o ura deja cum nu mai urîse niciodată pe nimeni, de cînd se ținea el minte, și care Îi provoca silă ca și cum fiecare por din trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îmi e de folos... Mă Înveți să scriu? - Nu cred că știu să o fac. Amenințarea sosi, seacă și fără drept de apel: - Dacă Într-o lună nu știu să scriu, Îți tai o mînă, Îl asigură Iguana Oberlus, iar francezul avu absoluta certitudine că se va ține de cuvînt. La sfîrșitul primei săptămîni, Oberlus era deja În stare să deosebească literele și să le deseneze cu ajutorul unui bețigaș pe nisipul de pe plajă, unde valurile veneau să le șteargă imediat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
existaseră, pesemne simple caricaturi ale altora care ar fi putut exista cu adevărat, cu mulți ani În urmă. - De ce să mai povestești atunci? a Întrebat el. De ce să mai pierzi atîta vreme și energie povestind ceva care nu e adevărat? Francezul a Încercat atunci să-l facă să priceapă, punînd În acest efort Întreaga lui pricepere, că pentru un scriitor cel mai important lucru nu era, poate, faptul că personajele sale au avut sau nu o identitate autentică, ci totalitatea ideilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din afara ei mă respinge și nu-mi e de folos... Ei n-au decît să rămînă cu lumea lor, dar cel care va veni Într-a mea va trebui să accepte consecințele. - Ar trebui să-i avertizezi Înainte, Îi aminti francezul. Să pui măcar un afiș În golf și la debarcader, pentru ca toți care ajung acolo să știe la ce se expun.... Altfel, nici nu le trece prin minte că intră Într-o lume „diferită”. Oberlus medită din nou la răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un răcnet de durere, dar cînd bucătarul se aruncă asupră-i, gata să-i dea lovitura de grație, se trezi deodată cu un pistol Încărcat Între ochi. - Un pas numai și-ți zbor capul de pe umeri! mîrÎi Oberlus furios, iar francezul rămase nemișcat, țintuit la pămînt și Îngrozit, În timp ce lăsa să-i cadă arma din mînă, cu un gest neputincios. La dangătul clopotului sosiră tovarășii lui de captivitate, care nu trebuiră să pună nici o Întrebare ca să Înțeleagă, dintr-o singură privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plumb topit sau să-l sfîșii În trei - făcu o pauză și Îi privi amenințător. Data viitoare o să mă port ca un rege adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și spre inculpatul care plîngea cu sughițuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l și lasă-mă pe mine În pace! - Un rege nu ucide niciodată cu mîna lui, Îi aminti Oberlus cu o voce foarte liniștită, aproape amuzată. Și trebuie să Încep să mă comport ca un rege. - Rege, tu? se miră francezul. „Regele Iguanelor”, asta ești... Regele focilor, al albatroșilor și al broaștelor-țestoase... Regele, poate, al tuturor dracilor din iad, al tuturor avortonilor care s-au născut vreodată; al broaștelor rîioase, viermilor și balelor... Regele... - Ți se termină cele cinci minute, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dar nu a făcut-o, ci a așteptat tăcînd mîlc, rumegîndu-și surd setea de răzbunare. CÎnd În sfîrșit se ridică În picioare, luase deja o hotărîre. Lăsă deoparte armele, păstrîndu-și numai maceta lungă și ascuțită, aceeași care Îl decapitase pe francez, și alunecă În tăcere, intrînd În apele ansei liniștite silențios ca o iguană. Înotă Încet, fără să facă spumă, uitînd de rechini și de vizitele lor sporadice În golf, știind că acolo, În Galápagos, era atît de multă viață În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a mutat la Kotor. Atunci am continuat să cânt, fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare cântam tangouri și valsuri englezești. În liceu am continuat să scriu poezii și să traduc din poeți maghiari, ruși și francezi, mai ales ca exercițiu de stil și de limbă; aspiram să devin poet și mă preocupa creația literară. Rusa ne‑o predau ofițerii albi, emigranți ai anilor douăzeci, care, În absența profesorilor de specialitate, ne Învățau cu aceeași pricepere matematica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
putea Înfățișa teribilul dezastru provocat de legislația imperială În toate domeniile administrației, care va nărui libertatea politică de sus până jos. Mi‑am zis că o astfel de carte concepută Într‑o formă rigidă n‑ar putea fi citită de francezi. Atunci am căutat o modalitate de a retopi materialul pentru a‑i da o formă afină spiritului nostru caustic care, de la Întemeierea Imperiului, a fost constrâns să‑și disimuleze atacurile... Brusc mi‑am amintit de o carte care mi‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din Europa, Asia și Africa, si mai tarziu cei din America, și-au format, puțin câte puțin, o idee despre lumea în care trăiau, raportându-se mereu la restul acesteia, care devenea astfel ceva de nestrămutat. Cand un spaniol, un francez sau un chinez este întrebat de unde se trage, el va spune întâi numele satului în care s-a născut, al provinciei căreia îi aparține satul, al țării în care se găsește provincia, si chiar - în cazuri extreme - al continentului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
invizibil atârnă deasupra fiecărei mese de Crăciun, deasupra fiecărei zile de naștere. De Paști, când împreună cu copiii lui, cu nepoții părinților lui, caută ouăle roșii ascunse prin casă, morcovul fantomă plutește deasupra tuturor. E prea scârbos să vorbească despre el. Francezii au o vorbă: „Spirit de scară”. În franceză: Esprit d’escalier. E atunci când găsești o replică, da-i prea târziu. De pildă, ești la un chef și cineva te insultă. Trebuie să zici ceva. Așa că, presat, cu toți ăia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]