1,415 matches
-
nu se amestece în problemele religioase. Toate acestea erau principiile de baza ale unei republici libere și drepturile fundamentale ale cetățeanului. Elaborarea constituțiilor a dus însă la lupte aprige între forțele democratice și cele conservatoire. Liderii radicali democrați că Benjamin Franklin, Thomas Paine și Samuel Adams miltau pentru dreptul de vot tot mai larg, reprezentarea egală a tuturor districtelor în raport cu numărul populației, pentru supremația Camerei Inferioare a legislaturii asupra Camerei superioare, asupta puterii executive și juridice. Liderii moderați democrați ca Thomas
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
și Georgia au adoptat constituții fundamental democratice, iar constituțiile statelor Virginia, Carolina de Sud, New York, Massachusetts, New Jersey, Maryland și New Hampshire predominau influența conservatoare. Pennsylvania a elaborat cea mai democratică constituție din aceea vreme, iar autorii constituției ca Benjamin Franklin și Thomas Jefferson au prevăzut o legislatura unicamerală, aleasă anual de toți plătitorii de taxe, dreptul de a fi ales îl avea orice persoană care își avea domiciliul de cel puțin doi ani în orașul sau comitatul respectiv , nimeni nu
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
răspândi științele și artele. Averile confiscate de la loialiști au finanțat învățământul din New York, Connecticut, Virginia, Caroline și Georgia. În Pennsylvania, legile penale puteau fi revizuite, pedepsele nemaifiind atât de crude, ci mai corespunzătoare cu gravitatea delictelor. La cererea lui Benjamin Franklin, a luat ființă Societatea pentru ajutorarea deținuților nevoiași ce își propunea să militeze și pentru reforma regimului penitenciar în vederea reeducării deținuților prin muncă, școală, oferindu-i un climat corespunzător. În Virginia, la inițiativa lui Jefferson, codul penal a fost revizuit
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
la inițiativa lui Jefferson, codul penal a fost revizuit, fiind aplicată pedeapsa capitală numai pentru crimă și trădare. Constituțiile Pennsylvaniei și Carolinei de Nord au desființat întemnițarea pentru datorii neplătite atunci când nu existau dovezi de înșelăciune. În iulie 1775, Benjamin Franklin a supus Congresului planul unirii coloniilor într-o singură confederație numită “Coloniile Unite ale Americii de Nord”. Forță coloniilor rezidă în unitatea acestora și numai o alianța trainică poate asigura succesul împotriva Angliei. Thomas Jefferson și ceilalți radicali l-au sfătuit însă
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
poate asigura succesul împotriva Angliei. Thomas Jefferson și ceilalți radicali l-au sfătuit însă să nu prezinte planul, ideea fiind prematură, mult prea îndrăzneață pentru membrii timizi majoritari ai Congresului care se temeau de ruptură de Londra. În ianuarie 1776, Franklin a încercat din nou să-l supună dezbaterii, dar nu a reușit. După proclamarea independenței, situația s-a schimbat radical. Statele trebuiau să coopereze în desfășurarea războiului, existând problem comune economice, comerciale și teritoriale. În iunie 1776, Congresul a mandatat
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
Americii era pătrunsă de profunde concepții rasiste. Liderii radicali erau pe deplin conștienți de rasism și de practicarea sclaviei. James Otis condamnă sclavia și afirmă dreptul negrilor la libertate în pamfletul “Rights of the British Colonies” publicat în 1764. Benjamin Franklin, Dr. Benjamin Rush, Abigail Adams, soția lui John Adams și Thomas Paine susțineau abolirea sclaviei. În 1771, legislative din Connecticut a dezbătut memoriile înaintate pentru a pune capăt sclaviei, legiferând interzicerea comerțului cu sclavi. În Massachusetts, Legislativă a adoptat în
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
americani în secret. Vergennes a trimis un agent secret, Achard de Bonvouloir, la Philadelphia pentru a afla dacă coloniile voiau să obțină independența și să promită bunăvoința Franței. Ajuns la Philadelphia în decembrie 1776, Bonvouloir l-a contactat pe Benjamin Franklin cu Comitetul de Corespondență secretă al Congresului, reușind să concluzioneze că obiectivul principal al Americii era obținerea independenței. Vergennes a convenit cu Spania să ofere câte un milion de livre pentru a furniza muniție și armament americanilor. Beaumarchais a primit
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
Beaumarchais a primit milionul francez și a lansat firma fictivă Rodrigue Hortalez & Company pentru comerțul cu America. În martie 1776, Congresul l-a mandatat pe Silas Deane să reprezinte Congresul în Franța. În septembrie, Congresul i-a numit pe Benjamin Franklin și pe Thomas Jefferson să negocieze tratate cu puterile europene alături de Silas Deane pentru a contracara un împrumut de 2 milioane lire sterline. Jefferson și-a înclinat numirea și în locul lui a fost ales Arthur Lee, care se afla în
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
încărcate în porturile franceze pentru America de către întreprinderea lui Beaumarchais sau de către comercianții francezi ce făceau afaceri cu reprezentanții americani aflați la Paris. Corăbiile americane se foloseau de porturile franceze și vasele corsar americane pentru a-și desface prăzile. Benjamin Franklin a devenit ambasadorul Americii pe lângă poporul francez în așteptarea momentului când avea să fie recunoscut la curte. A preluat conducerea misiunii americane în Franța și reședința lui de la Passy devenise sediul reprezentanței. Franklin și cu Vergennes s-au consultat în
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
americane pentru a-și desface prăzile. Benjamin Franklin a devenit ambasadorul Americii pe lângă poporul francez în așteptarea momentului când avea să fie recunoscut la curte. A preluat conducerea misiunii americane în Franța și reședința lui de la Passy devenise sediul reprezentanței. Franklin și cu Vergennes s-au consultat în secret. Spionii Angliei i-au supravegheat, furnizând informații vicontelui Stormont, ambasadorul britanic la Versailles, pentru protestele pe care le înainta guvernului francez. Franklin nu a pierdut nici un prilej pentru a câștigă opinia publică
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
în Franța și reședința lui de la Passy devenise sediul reprezentanței. Franklin și cu Vergennes s-au consultat în secret. Spionii Angliei i-au supravegheat, furnizând informații vicontelui Stormont, ambasadorul britanic la Versailles, pentru protestele pe care le înainta guvernului francez. Franklin nu a pierdut nici un prilej pentru a câștigă opinia publică pentru cauza americană, iar pamfletele, articolele și conferințele, precum și prezența sa, au adus Americii numeroase prietenii și influență. În decembrie 1777, Parisul a aflat de capitularea lui Burgoyne. Vergennes a
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
1778, ambasadorul francez de la Londra incunostiinta guvernul britanic despre încheierea tratatelor. Ambasadorii au fost rechemați. Franța a declarat război Angliei, iar operațiile militare aveau să înceapă în câteva luni. Pe 28 martie 1778, Ludovic XVI l-ar primit oficial pe Franklin, Deane și Lee. În Parlamentul britanic, Charles James Fox, ducele de Richmond și grupul lui Rockingham și-au întețit atacurile, cerând urgent recunoașterea independenței americane și pentru evitarea unui război cu Franța. North nu a vrut să recunoască pericolul unui
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
și să capituleze. A retras forțele britanice din America, iar lordul Shelburne, noul secretar de stat, a fost trimis la Paris să înceapă negocierile de pace. În iunie 1781, congresul american a ales o comisie pentru negocierile de pace: Benjamin Franklin, John Jay, Henry Laurens, Thomas Jefferson și John Adams. La 12 aprilie 1782, Richard Oswald, reprezentantul britanic, a sosit la Paris, găsindu-l doar pe Benjamin Franklin, în timp ce ceilalți erau în celelalte capitale europene și au început negocierile. La 23
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
iunie 1781, congresul american a ales o comisie pentru negocierile de pace: Benjamin Franklin, John Jay, Henry Laurens, Thomas Jefferson și John Adams. La 12 aprilie 1782, Richard Oswald, reprezentantul britanic, a sosit la Paris, găsindu-l doar pe Benjamin Franklin, în timp ce ceilalți erau în celelalte capitale europene și au început negocierile. La 23 iunie, a sosit și Jay ce a cerut recunoașterea independenței înainte de încheierea tratatelor de pace. La 26 octombrie, a sosit și John Adams. Între timp, Rockingham a
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
recunoașterea independenței înainte de încheierea tratatelor de pace. La 26 octombrie, a sosit și John Adams. Între timp, Rockingham a decedat și noul premier i-a mandatat pe Oswald și Henry Strachey să negocieze. Jay și Adams l-au convins pe Franklin să se acționeze fără Franța. În noiembrie 1782, britanicii și americanii se întâlneau zilnic, discutând chestiuni în privința datoriilor, pescuitului și loialiștilor. La 5 noiembrie proiectul de tratat ea în drum spre Londra. Erau emise următoarele prevederi: recunoașterea independenței SUA de către
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
devenit fondatorul unei importante familii de , și istorici. Reputația sa ca unul dintre cele mai importante personalități din a crescut constant în ultimii ani. Astfel, istoricul conclude despre "Părinții Fondatori": ""Madison a fost un mare intelectual ... Jefferson irevocabilul idealist and Franklin cel mai încântător și versatil geniu ... dar Adams a fost cel mai captivant părinte fondator din majoritatea punctelor de vedere."" [Ellis p 230]. John Adams s-a născut în satul Braintree (Quincy), statul Massachussetts la 30 octombrie (conform stilului vechi
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
de asteptat să fie calm și insipid, rol nepotrivit cu temperamentul lui nervos și pasional. Deși sfătuit fără ocolișuri de toată lumea, Adams i-a enervat pe oficialii francezi amestecăndu-se în probleme de politică și l-a mâniat și pe Benjamin Franklin prin comentarii la adresa comportamentului sau. În final, dând frâu liber ostilităților el s-a retras în Olanda unde s-a asigurat de recunoașterea independenței Americii și a negociat un împrumut și tratatul de amiciție și comerț. Întorcându-se la Paris
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
a retras în Olanda unde s-a asigurat de recunoașterea independenței Americii și a negociat un împrumut și tratatul de amiciție și comerț. Întorcându-se la Paris în octombrie 1782, Adams s-a alăturat lui John Jay și lui Benjamin Franklin în discuțiile pentru pace. La aceste întruniri Adams a insistat pentru extinderea teritoriului american cât mai mult posibil. Tratatul de la Paris care a pus capăt Războiului de Independență s-a semnat pe 3 septembrie 1783. În vreme ce tratatul de pace era
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
în 1961, respectiv 2001), negociatorul ONU Ralph Bunche (1950), inițiatorul Declarației Universale a Drepturilor Omului René Cassin (1968) și Secretarul de Stat SUA Cordell Hull (1945), pentru rolul său de „tată al Națiunilor Unite”, după cum a fost numit de către președintele Franklin Delano Roosevelt. Deși dorința României de a face parte din ONU a fost exprimată oficial încă din 1946, aderarea acesteia a fost blocată până în 1955. La 14 decembrie 1955, Adunarea generală a decis, prin rezoluția nr. 995 (X), primirea României
Organizația Națiunilor Unite () [Corola-website/Science/296753_a_298082]
-
parțial de "tensiunile din litosfera elastică" și parțial de "anomaliile în flotabilitat"e generate de deformarea litosferei ce acoperă o astenosferă fluidă ( Gunn, Ross , 1943 „"A quantitative evaluation of the inuence of the lithosphere on the anomalies of gravity. J. Franklin. Inst., 236, 47/65"”). O grosime elastică [ T ] "mare" corespunde la o litosferă "tare" în care eforturile elastice susțin o fracțiune semnificativă din încărcare și litosfera rezistă la încovoiere rezultând o flexură de dimensiuni mici, pe când o grosime elastică "mică
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
Congresul a desființat biroul lui Sheperd în favoarea regulii directe. Proiectele suplimentare de renovare a orașului nu au fost executate până la apariția Planului McMillan în 1901. Populația din District a rămas relativ stabilă până la Marea Criză din anii 1930, când președintele Franklin D. Roosevelt a extins birocrația de la Washington. Al doilea război mondial a crescut în continuare activitatea guvernului, crescând numărul de angajați federali din capitală; prin 1950, populația din District a ajuns la un vârf de 802,178 de locuitori. Amendamentul
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
a condus negocieri cu Anglia și mai târziu cu Statele Unite pentru formarea unei alianțe. În acest scop a călătorit la Londra, în 1941, și la Washington, în 1942. În 1942 a semnat Tratatul de alianță anglo-sovietic. A primit asigurările lui Franklin D. Roosevelt și Winston Churchill cu privire la crearea unui "al doilea front în Europa". Molotov l-a însoțit pe Stalin la Conferința de la Teheran din 1943, la Conferința de la Yalta din 1945 și la Conferința de la Potsdam, care a urmat înfrângerii
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
amenințe alianța vitală cu Uniunea Sovietică într-un moment în care importanța polonezilor pentru aliați, esențială la începutul războiului, începea să scadă din cauza intrării în război a giganților militaro-industriali, SUA și URSS. Primul ministru britanic Winston Churchill și președintele Statelor Unite ale Americii Franklin D. Roosevelt erau din ce în ce mai mult sfâșiați pe de-o parte între angajamentele față de aliatul polonez și poziția intransigentă a lui Sikorski, iar pe de alta de pretențiile - de multe ori aflate la limita șantajului politic - lui Stalin și ale diplomaților
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
diferite sisteme de gândire. La început, economia politică a fost cultivată de filozofi ca Thomas Hobbes, John Locke, Joseph Hume, oameni de afaceri și oameni politici ca: Thomas Morus, John Temple, Duc de Sully, Johan de Witt, Richard Cantillon, Benjamin Franklin și de medici ca Nicholas Barbon și François Quesnay. Economia politică a fost termenul original pentru studiul producției, acțiunilor de vânzare și cumpărare și a relațiilor acestora cu legile, vămile și guvernul. Aceasta s-a dezvoltat în secolul al XVIII
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]
-
generalizate ale superproducției punctul de plecare și rezultatul asupra crizei generale a sistemului capitalist în economia politică, iar soluția propusă de el era capitalul de stat provenit din naționalizarea mijloacelor de producție. John Maynard Keynes a făcut economie politică împreună cu Franklin Delano Roosevelt în momentul în care economia Statelor Unite trecea de la un «capitalism sălbatic» la un «capitalism moderat» de intervenția statului care avea un rol de control.
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]