1,009 matches
-
În ziua aia și tanchiștii care se Întorceau de pe cîmp, ivindu-și căștile de piele prin turelele deschise acum, cînd erau adăpostiți de creastă, aveau acea privire fixă pe care o au fotbaliștii cînd sînt scoși de pe teren pentru că-s fricoși. Cei doi bărbați cu haine de piele și chipuri teșite stăteau lîngă noi ca să facă loc tancurilor. — L-ați găsit pe tovarășul pe care-l căutați? Îl Întrebai În franceză pe tipul mai Înalt. — Da, tovarășe, mulțumesc, Îmi răspunse cercetîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
înapoi să mănânce, apoi revenea, zăbovind acolo până seara, când sosea schimbul de noapte, tata sau fratele mai mare. Într-o seară, întorcându-se spre casă, se speriase strașnic! Mergea printre grădini, pe un drum mărginit de garduri. Nu era fricos, însă în acea seară umbrele parcă erau mai lungi, crengile copacilor parcă se mișcau ciudat spre el. Luna se ascunsese după nori, era liniște și orice foșnet de frunze îl îngrijora. Ezitând, voi să se întoarcă să rămână cu tata
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Cartea n-a plăcut multora: cenzorilor, nostalgicilor, dar și anticomuniștilor de fațadă, mediocrilor, celor cu respect față de Instituție ("cu ce drept se ia aia de Universitate?"), coloneilor secu/sie cu grade didactice și profilor univi cu grade de colonei, ipocriților, fricoșilor, limitaților, surzilor, puritanilor. Așadar, cartea ei n-a plăcut multora. Un mai-mult-activist decît profesor n-a gustat limbajul slobod. "Vorbele proaste", cum le zicea tata. Dar cum să nu le folosești? Nu trăim "la vie en rose", ci la vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
drum". Lui Genosse, Politica îi era ibovnică. Șeful peste Tineret TV se însurase pe viață cu ea. I-a acceptat și favorurile, și capriciile. Și mierea, și fierea. Indicațiile le transmitea folosind repede-repede butoanele: apasă-cere-comandă, apasă-cere-comandă. Ei, Politicii, îi aducea fricos tava și gunoiul. Prin '88, cred, am citit într-un ziar că fostul prim secretar de Craiova a fost demis și exclus din partid, în urma unui accident de vînătoare. S-a sinucis. Și nu pentru că omorîse, din greșeală, pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fie o pernă supărată. Iar omul s-a trezit, le-a spus celorlalți oameni din casă că a visat ca i-a fugit perna, și unul dintre ei a râs de a căzut pe jos și a scos perna cea fricoasă de sub pat. Și de-atunci s-au înțeles toți. „Perna cea înțeleaptă“ să-i spunem. 3 ani și 6 luni Pe cuvânt de copil ...am visat că mă urmărea un covor care voia să mă împuște; până la urmă m-a
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
fi supărată pe ei. Îmi place să aud critici la adresa mea, ele mă motiviază și mai mult și mă ajută să mă formez, să-mi clădesc unele viziuni și îmi arată ce trebuie să schimb la mine. Dar sunt foarte fricoasă și-mi este foarte greu să iau o decizie. Îmi este frică să nu dezamăgesc, să nu mă vorbească lumea, să nu le fie rușine rudelor mele. Mereu, am făcut toate aceste lucruri pentru ei și pentru mine, dar, mai
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ci doar tavanul sălii de spectacol, dar nu, stați așa, a fost doar o privire superficială, nu e vorba despre tavan, e mâna magicianului fără nume, mâna care coboară centimetru cu centimetru, nu are niciun rost să te ascunzi, iepure fricos, nu te opune, urechile îți sunt înșfăcate - chiar gândește n-am simțit când mi-au crescut aceste urechi, până ieri eram scriitor, e drept că unul ratat, dar scriitor, totuși -, iată-te ridicat în aer, iepure fricos, lumea aplaudă extaziată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
te ascunzi, iepure fricos, nu te opune, urechile îți sunt înșfăcate - chiar gândește n-am simțit când mi-au crescut aceste urechi, până ieri eram scriitor, e drept că unul ratat, dar scriitor, totuși -, iată-te ridicat în aer, iepure fricos, lumea aplaudă extaziată, copiii țipă, te dor urechile și ochii, îți curg lacrimi, ești un iepure care plânge, ha, ha, apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
insensibil, numai că simți umezeală, plouă de ore bune, e mocirlă până și în gânduri și vrei să fugi, dar nu poți, încerci din nou, o iei la sănătoasa, te lovești de ceva, surpriză!, un geamantan. În vizuina unui iepure fricos care... Care se îndreaptă către același punct al casei, frigiderul. Inevitabilele bilețele zboară - sentimentul de déjà-vu este profund -, ușa se deschide, mâna (dar nu mâna magicianului, evident, sper că ați înțeles asta) apucă o altă doză și scriitorul revine cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu simt nicidecum nevoia să o iau de la capăt. Pătrunse în sufragerie și observă imediat laptopul, iar amintirile ieșiră din cutele memoriei, făcându-i gura pungă. Dinții i se strepeziră instantaneu, ca și cum ar fi ronțăit kilograme de lămâi. Un iepure fricos, cu urechile pleoștite, scos din jobenul uriaș, aruncat către cupola circului, în rostogolire amețitoare, un magician - de unde naiba a mai apărut și ăsta, cu prostiile lui și cu insistența aceea agasantă? -, care dorea să-i transmită ceva important, mesaje disparate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bat tot timpul la cap cu nevoia de mișcare, jos cu sedentarismul care aduce enervantele kilograme suplimentare, la dracu`, chiar am nevoie de o alergare strașnică, mulți kilometri, cât mai mulți, eu și gândurile mele... Iepure. Asta ești, un iepure fricos. Știuse de la bun început că monologul infiltrat în mintea sa avea să se încheie astfel. Nu avea cum să-l oprească. Numai uneori (arareori) se făcea liniște - atunci i se părea că plutește și se ruga la Dumnezeu ca starea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
soluție în acele momente, putea aduce dezmeticirea necesară de care avea atâta nevoie. Sau, cel puțin, așa spera... Puse mâna pe clanță, deschise poarta și chiar atunci îi bubui din nou în creier vocea insinuantă a Magicianului: Mda, un iepure fricos. Bine, bine, s-ar putea spune că iepurii sunt, în general, fricoși, n-am auzit - în pofida vastei mele experiențe de viață pe care nu ai cum să o pui sub semnul întrebării - de un iepure erou. Există un iepure cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nevoie. Sau, cel puțin, așa spera... Puse mâna pe clanță, deschise poarta și chiar atunci îi bubui din nou în creier vocea insinuantă a Magicianului: Mda, un iepure fricos. Bine, bine, s-ar putea spune că iepurii sunt, în general, fricoși, n-am auzit - în pofida vastei mele experiențe de viață pe care nu ai cum să o pui sub semnul întrebării - de un iepure erou. Există un iepure cu tupeu, e adevărat, dar îl poți găsi numai prin desenele animate, Bugs
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bomboane care afectează dantura, copiii stau prea mult prin povești, aș putea să zic, iar părinții lor sunt direct responsabili fiindcă nu îi pregătesc mai repede pentru viața infectă și dezordonată pe care o vor duce. Pe când tu... Un iepure fricos, asta este concluzia. Începu să alerge pe partea dreaptă a drumului, controlându-și respirația, îndreptându-se către ieșirea din orășel, aflată la vreo trei kilometri distanță, imediat după ce treceai de benzinărie. Regretă că nu luase căștile cu el și telefonul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nicăieri. Chiar se poate spune asta, știi foarte bine. Un iepure care a dorit ca un stâlp de telegraf să se prăbușească exact atunci când era nevoie, totul pentru ca banii din geamantan (nici n-ai avut curaj să intri în debara, fricosule!) să nu poată fi recuperați de proprietarul lor. Un iepure care face jogging prin ploaia torențială pentru că nu mai are - recunoaște! - puterea de a deschide laptopul-minune. Un iepure care simte cum se încolăcește în jurul propriului gât cobra cu coif á
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mâini, iată-te scos din casă, polițiști în spatele tău, fețe zâmbitoare, blițuri care crestează dupăamiaza ploioasă, l-am prins, acesta este infractorul, criminalul în serie, admirați-l din față și din profil, nici nu ar merita un avocet, un iepure fricos trebuie dus direct la răcoare, în celulă. Sau, poate, jupuit de viu, pe un eșafod ridicat în mijlocul intersecției. Da, aceasta ar fi o soluție de urgență, iar oamenii ar putea să aplaude spectacolul fără să fie nevoiți să mai plătească
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
este vinovatul. Țipă din nou: - Magicianule, cât va mai ține ploaia asta? Ai grijă, nu cumva să inunzi apartamentele celeste, sunt sigur că în fața lui Dumnezeu nu poți să faci față cu bagheta aia de trei parale! Uite că iepurele fricos îți dă cu tifla. Și voi merge către Lucia, farsele acestea de prost gust pe care le pui în scenă nu mă pot convinge să fac cale întoarsă. Ușa cafenelei de peste drum se deschise, iar Magicianul apăru în prag și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pot eu să anticipez, pot eu să nu las câteva rânduri pentru cei ce, poate, nu mă vor mai vedea niciodată vie? * În orice caz, dacă mă Întorc, voi fi cu siguranță alt om. Când eram mică, eram o mare fricoasă, dar pe stânci și În pomi mă suiam fără șovăială. Am fost un copil neliniștit, cu multe visuri irealizabile, cu multe utopii În gândire. Poate și ce gândesc acum e o utopie. Dar vreau să mor, de va fi nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca pe o inferioară, care vede totul din prisma patinajului. Pe Șerban l-am pocnit În fața clasei, și după 2 zile m-am certat cu el. Tuturora le sunt indiferentă, o oarecare... Pentru toate acestea eu spun: Oameni, bestii ordinare, fricoși, lași, răi, meschini etc. disprețuiesc oamenii, pentru că ei mă urăsc pe mine. Vreau ca fantoma Arthur să-mi mai stăpânească mult inima, pentru că atunci când se va transforma În materie, va fi un om pentru care mi-aș da viața, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așteptasem pe amândouă și dragostea aceea, și gândul spre Albastră. Fiecare Îmi cerea renunțarea la cealaltă. În fața traseelor grele, trebuie să apari tu și numai tu. Gândul că există cineva care te așteaptă și tremură pentru viața ta te face fricos, te face slab, te face dornic de căldură, atunci când mintea ți se pierde din cauza extenuării. Nimic În fața traseelor mari, decât voință. Nimic lăsat În urmă, nici cea mai mică părere de rău, dar nici cea mai mică bucurie. Când Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-ți gura, Iacobe, și lasă-l pe dumnealui să vorbească! îl opri primarul, grav. ― Cum zic, nu știu ce e și ce nu e, continuă Titu, dar atâta știu bine: că de obicei dracul nu-i așa de negru cum spun cei fricoși. Câțiva țărani râseră, iar unul observă: ― Așa, așa... Să nu-i năpăstuiască degeaba pe bieții oameni, că-i păcat! Profitând de reaprinderea mai aprigă a discuției, Dragoș cu Herdelea își urmară calea cotind pe ulicioara dinspre Vaideei unde, aproape peste
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu, vei face tu cum vei crede. Până atunci însă te rog, puiule! Te rog! Era atâta fermitate în tonul lui, că Grigore se simți întocmai ca odinioară când, copil nepriceput, îi primea dojenile fără crâcnire, și cu o supunere fricoasă. Răspunse ca și atunci: ― Da, tată. De abia după o pauză îndrăzni să adauge, tot ca un copil: ― Am crezut că sunt în vederile dumitale când am încercat să împiedic asuprirea celor nevinovați. ― Nu! zise bătrânul scurt, parc-ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nevoie și cu nădejdea să agonisească ceva, să-și mai cumpere câteva pogoane bune și să se facă om adevărat. Luca Talabă, un bărbat cât muntele, fost primar odinioară, îi adunase pe oameni la sfat. Țăranii însă erau neîncrezători și fricoși. Se gândeau fiecare că poate să se supere boierii, că umblă să cumpere moșia cucoanei și nici pământ de muncă n-o să le mai dea, să rămâie muritori de foame. Lupu Chirițoiu, cel mai bătrân dintre toți, cu pletele crescute
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am trăit... ― Vreme mai este destulă, făcu Bumbu mai șovăitor, că pământul încă nici nu s-a spălat bine de rugina zăpezii. Bătrânul Iuga nu voia să se arate impresionat, deși cele auzite nu-i plăceau deloc. Firește că arendașul, fricos și plângăreț cum i-e firea, mai umflă realitatea. În orice caz prevederea nu strică. Porunci logofătului să înceapă de mâine chiar încheierea învoielilor și într-o săptămână să isprăvească cu toți. Renunță la modificările meditate. Dacă oamenii sunt învrăjbiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Oamenii aceștia sunt morți de frică de acuma. Îi convocase, în realitate, ca să se controleze pe sine însuși. El, după câte aflase, credea că zvonurile despre intențiile de răzvrătire ale țăranilor lui sunt în bună parte exagerări de ale celor fricoși. Credința și-a găsit-o deplin confirmată de lamentațiile arendașilor, încît acuma era lămurit. Mai multă încredere avea în primarul satului și în șeful postului de jandarmi, cu care stătu mai lung de vorbă în aceeași seară, după ce se retraseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]