1,578 matches
-
și, încercuindu-i celuilalt capul în menghina palmelor, îi vîrî, fulgerător, limba sa lungă, pupăcioasă și scormonitoare, de-a lungul rețelei de tainițe ale urechii. - Ce-ți pasă? Frige-o normal!... Du-mă unde și-a înțărcat dracul copiii! Au fript-o normal, încă jumătate de oră, prin babilonia și prăfăria întregului centru istoric al Bucureștilor. Genel resimțea persistent cum limba solzoasă a Procletului îi linsese cornetele osoase ale cavității nazale, îi desfundase sinusurile și canalele, îi ondulase cartilagiile. Și, ieșindu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de bloc. Înghesuisem, în registrul sergentului de serviciu adrese, năvăleam peste familioanele de la toți fochiștii, le călcam în picioare puradeii și transmiteam: "Să-i zici lui tac-to că sîntem supărați foc pe el!"... Și, harști! Ca să și lămuresc, îl și frigeam cu țigarea pe puradel! Arasel! Așa că, la viața mea, am ajuns să-l cunosc mai la fix decât pe osul din ciorbă, pe București!... - Foarte bine. Pune-mă deci, întîi în strada PERONE... Undeva la numerele 224-248. La persoana cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Arăți ca un rahat... Să te vadă acuși Gabriela! îl inspectă, cu sinceritate, burtosul. Și apoi, mutîndu-și atenția asupra celui de-al șaselea rege al orașului București ce și-l aleseseră drept pradă: - E cartofor? Trăiește cu mă-sa? O frige cu farmece? L-a trișat franțuzoaica? se interesă Genel, sărind din două în două trepte, ca un greiere, către palierele inferioare, după făptura pe jumătate jigărită, pe jumătate distinsă. Uită și bijuteria lui Matei Basarab, pe cimentul pe care o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o parte, inimile mici și roșii de alta. Șiruri lungi de mate, ca o dantelă, atârnau peste marginile de beton. - Gata, nea Marine? - Gata, Chișcă! Parlagiii din prima repriză, de tăiaseră porci, făcuseră un foc mic într-o parte și fripseseră șorici proaspăt. Se auzi un fluierat ascuțit și se ridicară în picioare, ștergîndu-și buzele murdare de grăsime. Sub brâiele de lână săltară cuțitele lor lungi și ascuțite. Plecară. Făcură loc celei de-a treia echipe. Uruitul macaralelor încetă. Începea tăierea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Erau șifanteze, de cântau dezbrăcate pe o scenă mică și dărăpănată, să facă plăcerea pungașilor și să le zică la ziuă câte ceva fără perdea. Gheorghe cunoștea, mai petrecuse în tinerețe acolo. S-a bucurat. - Hai, Stăpâne, cum nu... Să ne frigă Bortoasa niște momite și niște ficătel, să-l treacă ea prin ardei și să ti-l dea cu sângele și cu gustul său, eh, ce ști(i voi, geamabetilor! Păi când am tăiat eu mahalaua aia, la Ciucea, cu Toropeală
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mereu mai la deal și acolo văzui, pe lângă focuri mari și aprinse-n lumina soarelui - focuri ce lingeau cu galbenele lor limbe lungi aerul cel senin și rece - șezând roată de jur împrejur cete de români, iar pe frigări lungi frigând berbeci și oi, chiuind, cântând, horind - într-o parte unii jucau pisând pământul pietros cu opinca cea ușoară, pe când unul șezând pe-un bolovan fluiera în fluier de soc. Chiuiturele vesele, fumul înălțîndu-se din focurile multe, fețele cele curioase cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o tulesc la fugă. Nicodim, cum deschide ochii, miroasă putoarea din antereul lui Buchilat, gândește că s-a aprins biserica, urlă groaznic și fuge. Buchilat dă peste sfeșnic, îl răstoarnă... Întuneric. - Băh! pe fereastă, Nicodim urlă, Buchilat simte cum îl frige cineva de mână ș-o rupe de fugă. Popa-și ia prin întuneric cojocirocul [c]ul și-l încalță de spaimă. N-are vreme să bage de samă, ia poalele cojocului în cap și năvăleșt [e] spre ușă, - În fereastă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mă, uite-l, repede ușa-napoi ș-o închide cu lăcata. - În fereastă: Băh! Popa scutura de ușă, oamenii țineau vârtos, ca să nu lese pe dracul să fugă... - Vezi, mă! Trăsni-l-ar crucea lui Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mânica, zice cu spaimă Buchilat. - D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc [la] biserică. - Necuratul! Putoarea iadului! - Chiu! popa-n biserică. - Țineți, mă, nu lăsați ușa. în fereasta bisericii: Beh! - Pintilie! mergi de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
inversă și alte scrieri, trad. rom. de T. Nicolescu, A. Nicolescu și Ana M. Brezuleanu, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 140. Florensky, Pavel, Stâlpul și temelia adevărului. Încercare de teodicee ortodoxă în douăsprezece scrisori, trad. rom. de E. Iordache, I. Friptu și D. Popescu, studiu introductiv de I.I. Ică jr., Editura Polirom, Iași, 1999. Florovsky, G., The Collected Works vol. 1, Bible, Church, Tradition: An Eastern Orthodox View, Büchervertriebanstalt, Vaduz, 1987. Florovsky, G., The Collected Works, vol. 6, The Eastern Fathers
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
seul, fălci, oase strînge, Aci făclia neadormită, Dospește, aprinde, cade uimită; Apoi se scoală, fuge nebună, În vas de nouă frați sînge-adună. De bătrîn cîine culcuș ia-n gheară, Îl răsfrămîntă-n turlă de ceară. De sînger bețe, d-alun nuiele Frige și fierbe pe trei ulcele. Fără zăstîmpuri toacă din gură Descîntec, hrană și băutură. GÎt de lup unuia arătase, Cocoșel negru-n sînu-i băgase, Se despuiese, se despletise, De trei ori casa Îi ocolise, De treizeci postii În depărtare Pornindu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nectar; stropitu-l-ai În unde Ca lacrimile mele ce m-ard... și lui căldura Nu pot să-i mai aducă. O, sfinte foc, divine, L-așteaptă-a tale flăcări ca mielu-n olocaust, Îmi ceri ast sacrificiu În arderea de tot; Ci ard și frig cărbunii, și dorul e prea mare, Și nu-mi lași pînă-n urmă nici dulcea lui imagine, Să nu-mi mai vază mintea decît cenușă stinsă. De ar simți oița cînd i se arde mielul, Și d-ar avea putere, nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ah, apuca-m-or cu viață, ori mai degrab-oi muri? Ce noian de cufundare, ce mormînt Întunecat Este noaptea privegherii pentr-un suflet Întristat. Toate rălele trecute să Întorc și vin la loc, Sporesc cele viitoare, arz și mă frig ca pe foc. Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i la vedere.” Conachi este primul nostru poet astenic. Conachi este primul nostru poem astenic. Romanticii vor da o mai mare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
capele”... Nu iese decît Însoțită de o gaiță și un cățeluș. Îndepărtează bucătarul țigan și angajează altul, francez. Respinge eticheta provincială, nu se atinge de păstrămuri, lapte acru, cașcaval, turtă dulce, strafide; vrea cotlete, blanmanjele, după rețeta lui Nodé, fazan fript În pene, pește În lapte etc. La țară organizează bal cu masce, jocuri d-artifiție. O rachetă (sic), aruncată de pe balcon, aprinde aria cu grîne. Dama la modă pune, În fine, să fie scoasă livada străbună și comandă tufari de Anglia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se uita la el ca la o cometă, îi mângâia creștetul pentru a-l face să-i spună tot ce avea pe suflet, și își privea buricele degetelor ca și cum ar fi vrut să controleze dacă acestea nu i s-au fript la focul sacru al miracolului. Catarinella a mers zile-n șir la San Giovanni Vecchio ca să aprindă câte-o lumânare. Își lovea pieptul, îngenunchia într-un ungher aproape întunecat al bisericii, și cerșea împlinirea unei minuni: ia-l printre păstorii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care n-aveau mai mult de treizeci de ani, fără dinți, fără păr, slabi, numai piele și os, desculți, de ani de zile mâncau doar ierburi culese ici-colo, și nu pregetau să pândească ciori ca să le prindă și să le frigă. Totul putea fi comestibil pentru a supraviețui. Asemenea oameni m-au poftit la masă, au adus usturoi și ceapă, au umplut o carafă cu apă, mi-au oferit smochine uscate surâzănd. Uneori, în case,niște simple adăposturi din crăci și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
urmă când a născut nu era nimeni în preajmă s-o ajute. M-am apropiat de casă, dar am luat-o la goană îngrozit. Apoi m-am întors și am intrat. "Ajută-mă, ajută-mă, Giandomenico, mor, mor, carnea mă frige, inima mi se despică"34. Am început să plâng, am alergat afară și am bătut la toate porțile, nimeni, toți erau la câmp. Așa că m-am întors înapoi la Giuseppa care mi-a spus să iau cuțitul din bucătărie și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Știam totul, fiul meu drag, totul. Dumnezeu însă iartă când foamea roade măruntaiele. De la amvon, don Terentio, într-o dumunică dimineața, în timpul predicii, cu bunul simț și ironia dintotdeauna recomandă: Să li să scoată viperelor dinții veninoși, înainte de a le frige, și să se bage de seamă să nu se confunde animalele cu copiii înainte de a le-njunghia, și să nu se confunde copiii cu oile36. XII În timpul procesului martorii spuseseră tot felul de bazaconii în contra lui Tommaso. Că-l văzuseră
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu-ți mai trebuie metru de croitorie ca să măsori cu cât s-a înrăit lumea. Dar Coltuc nu-i spuse nimic despre toate astea Melaniei. Merse tăcut și drept, proptit pe căruțul lui, închizând ochii la fiecare hurducătură care-i frigea șalele. Înțelese durerea ei, când s-a ostenit pe drumul mai lung și mai anevoios al trotuarelor pătrățoase și al bordurilor mai înalte de pe strada Viitorului, ca pe o strădanie de a ocoli strada Eminescu, de teamă să nu se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Un mort fără b. o mână nu putea să capete mână pe lumea cealaltă. Ca și vechii greci, madam Ioanide condiționa integritatea umbrei de colectarea exactă și după toate datinile a părților trupului. Cremațiunea îi făcea rău. Ideea de a frige un "mort" (nu zicea niciodată "cadavru"), cu fum și miros de combustie, îi dădea dezgusturi, cenușa reprezenta pentru ea o substanță înjosită. Să ții un om într-un borcan era pentru ea culmea profanării. Mormântul bine organizat făcea cu putință
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
incendiul. Dar izbutirea lor au avut s-o mulțămească timpului {EminescuOpIX 384} foarte priincios și liniștit, fără nici un pic de vânt. S-au distins cu această ocazie serjentul major Avrămescu și soldatul pompier șapira; dintre soldații ruși unul ș-au fript mâinile ș-au fost transportat la spital. Magazia de fierării era asigurată, celelalte dugheni nu. Pagubele sunt foarte însemnate și în flăcări au murit și doi copii izraeliți. Incendiul s-au iscat se zice prin spargerea unei lampe cu petrol
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
curtea bisericei au fost întîmpinați de venerabilul egumen, care și de astă dată le-a adresat cuvinte pline de învățătură și de sfătuiri adevărat părintești. Încât pentru ospăț pentru popor comitetul s-a îngrijit de un bou, care s-a fript întreg și s-a împărțit pe movila de lângă portic în regula cea mai bună. Astfeli se fini acea serbare, a căreia amintire va rămânea neștearsă din inimile române și de la care, credem, fiecare s-a întors cu mai multă tărie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un om în viață cu sânge iute, și ea (arată spre cântăreață) este sângele cel roșu deschis. COMPOZITORUL: Da, și suntem de mult, fără să ne fi mișcat din loc în drum spre tejgheaua din natura subșteiermarkului, unde tocmai se frige în sânge un cârnat însângerat, o pastă hulpavă din sânge, făină, ouă și rahat. Restul de sânge este ceea ce face renumele cârnatului însângerat. CÂNTĂREAȚA: Sângeretele e un deliciu. MECENA: Sângeretele trebuie să fie o hrană bună, că e aliment pregătit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
satisfăcut până la crăpare al lui Mariedl are un caracter legat de poliția judiciară. MAMA LUI MARIEDL (trezindu-se): Păi trebuie pe bune s-o ucidem fără să se bage de seamă, pe prost-crescuta de Mariedl, s-o omorâm, s-o frigem și să facem din carnea corpului și din măruntaie un cârnat veșnic, asta ar trebui să funcționeze în vreun fel. Habar nu aveți ce fel de bucate se pot face din Mariedl, și ce fel de rețete or să vă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca rod al mândriei, al nesupunerii, al lăcomiei, al poftei carnale sau al vorbirii. Unul dintre pelerinii lui Chaucer, duhovnicul de maici, o condamnă pe Eva pentru cuvintele rostite: „Rău pați dacă te iei după femei!/ Povața lor ne-a fript întâia oară/ și pe Adam l-a scos din rai afară,/ Când o ducea-n huzur așa de bine...” 62, făcând astfel din femeie cauza, iar din bărbat victima căderii. și angelica eroină chauceriană Constanța pune căderea omenirii pe seama intervenției
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
afumat, obținându-se toba care se consuma la Paști. Din grăsimea de pe mațe și din osânza burții se prepara săpunul de casă care era foarte apreciat de către gospodine. O bună parte din carne se conserva pentru timp de vreme, fiind friptă bine și pusă în chiupul de ceramică sau în borcanul de sticlă peste care se turna grăsimea topită. În bășica porcului, umflată și uscată, se păstra grăsime ce se turna cu ajutorul pâlniei. Din picioarele afumate se pregăteau răciturile pentru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]