34,387 matches
-
you and me Make uș its presence salute And its shadow adore, When the silence is no more. ȚI-AM AȘTERNUT CAPUL PE BRAZDA IMIMII MELE, TOAMNA! Ți-ai așternut capul pe brazda inimi mele, toamna! Mi-ai adus dânsul frunzelor din amintiri, Mi-ai fluturat evantaiu-ți de serenissimă doamna, Străfulgerata de două irepetabile iubiri. La glasul norilor tăi, somnambulic, am ieșit pe terasa Să respir o himera din câmpul meu cu ciulini, Să fiu iar copilul ce întârzie de fiecare
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
irepetabile iubiri. La glasul norilor tăi, somnambulic, am ieșit pe terasa Să respir o himera din câmpul meu cu ciulini, Să fiu iar copilul ce întârzie de fiecare dată la masă, Chiar dacă acum, întârzii să mănânc printre străini. De valsul frunzelor tale în ploaia rebela, mi-e dor, De săgețile-stoluri ce se-depărtează spre sud, Până și de ciorile-ți, cănd croncăne speriate sub nor, Mi-e dor, așa cum tânjesc vești mai bune s-aud! TRUDA Bătrânul toiag se ia la
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
Vor chefui de fericire, de parcă nimeni nu a plecat. Poate o să fiu plecat când mă vei chema acolo, Dar nu uita să treci și pe la mine, dacă iți face bine. Așa sunt liniștit în neîntoarsa mea călătorie. Voi duce dorul frunzelor din parc, și vântul când adie, Și câte am trăit noi doi, plângând, râzând se știe. Poate voi duce dorul anotimpurilor noastre pline, Și zilele copilăriei și frământările adolescentine. Îți scriu scrisoarea asta veselă și tristă, să nu Te sperii
TESTAMENT FĂRĂ CĂLĂTORIE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381621_a_382950]
-
caut și aflu într-un dor și-n suspine Cu mine. Cu mine pe-un drum ne visarăm odată, Să-mi fii diamant și să-ți fiu nestemată, Să-mi fii rugăciune, balsam, să-mi fii zeu, Să-ți fiu frunză-n vânturi, să-mi fii alizeu La greu. La greu tu mi-ai fost, dar eu ție nicicând, Iar visul din urmă-ți a fost doar un gând. Visat-ai, sperat-ai și vrut-ai să-mi scrii, Dar visele
CU MINE, LA GREU de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381616_a_382945]
-
Acasa > Versuri > Iubire > AȘ VREA, DRAGULE! Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Aș vrea, dragule! Pe sub frunzele de nuc Aș vrea, dragă, să te duc În culcuș de căprior Să-ți fiu leagăn pentru dor. Printre frunzele de măr Îți anin steluțe-n păr, Printre frunzele de tei Te-ntreb, dragă, de mă vrei. De mă vrei
AȘ VREA, DRAGULE! de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381644_a_382973]
-
DRAGULE! Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Aș vrea, dragule! Pe sub frunzele de nuc Aș vrea, dragă, să te duc În culcuș de căprior Să-ți fiu leagăn pentru dor. Printre frunzele de măr Îți anin steluțe-n păr, Printre frunzele de tei Te-ntreb, dragă, de mă vrei. De mă vrei, să mă iubești Iar de nu, să te topești Sub al soarelui sărut În izvor neînceput. Cine-și udă-n
AȘ VREA, DRAGULE! de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381644_a_382973]
-
din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului Aș vrea, dragule! Pe sub frunzele de nuc Aș vrea, dragă, să te duc În culcuș de căprior Să-ți fiu leagăn pentru dor. Printre frunzele de măr Îți anin steluțe-n păr, Printre frunzele de tei Te-ntreb, dragă, de mă vrei. De mă vrei, să mă iubești Iar de nu, să te topești Sub al soarelui sărut În izvor neînceput. Cine-și udă-n apă buza Să și-o frigă de la spuza Ce-
AȘ VREA, DRAGULE! de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381644_a_382973]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIȘTI Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIȘTI Mă pierd în noapte cu amețitoare șoapte Cad frunze și vise printre ramuri de gând, Prin ochii mei te-am ascuns în noapte Rătăcind cu tine în adâncul lor oftând. Ochii-mi triști se unesc cu zâmbete de Lună Cu șoapte de timp ce s-au scurs demult Flămânzi
TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIŞTI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381630_a_382959]
-
Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Floare și lut Când pelicanii pleacă-n zbor Și-și lasă cuibul din răchită De zori de lume-mi este dor Când viața nu-mi era rănită. Când frunza cade, tresăltând, Înfiorată de răcoare Și-nchipuind dantele-n gând, Mi-e dor de noi, boboci în floare. Gutui și meri îndestulează Și ”geaba-i tihnă în pridvor, Că omu-n pârg capitulează Și cată spre trecut cu dor. Chircește bruma firul
FLOARE ȘI LUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381648_a_382977]
-
blând, în ham de lumină.În zare bucurie deslușesc... VI. PĂDUREA VEȘNIC VERDE SĂ MĂ-MBIE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016. Ce tânără mi se părea pădurea, Coroanele foșnind amețitoare, Ce tânără, cum frunza, am fost și eu! Cu ochii-n vânt, îmi alegeam cărarea. Spre toamnă, mi-a fost graba cea mai mare, Aș vrea ca pasul să-mi încetinesc, Coroanele foșnind amețitoare, Cu-aceeași ochi, o dată să privesc. Cărarea cu alți ochi
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
cu alți ochi să pot alege, Pădurea veșnic verde să mă-mbie Și caii tineri sprinten să-mi alerge, Mustangii mei, cu ochii de câmpie. Citește mai mult Ce tânără mi se părea pădurea,Coroanele foșnind amețitoare,Ce tânără, cum frunza, am fost și eu! Cu ochii-n vânt, îmi alegeam cărarea.Spre toamnă, mi-a fost graba cea mai mare,Aș vrea ca pasul să-mi încetinesc,Coroanele foșnind amețitoare,Cu-aceeași ochi, o dată să privesc.Cărarea cu alți ochi
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Arzând mocnit Arzând mocnit, ca focu’-n sobă, În care-ai pus un lemn crăpat, Amarul eu îl pun în vorbă, Un plâns se iscă, fulgerat. Ca frunzele îngălbenesc Dorințe-aprinse prea târziu... Citește mai mult Singurătate Privești în gol, în înserare,Când cupa dorurilor plinăți se revarsă cu-ntristare.Privirea ta, demult, seninăSe zbate palidă, cum cearaTopindu-și trupul, dă lumină.Ești singură în înserare,Afară plâng stele
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Un cânt răzbate în surdină.În inimă se lasă searași în privirea fără vină...Arzând mocnitArzând mocnit, ca focu’-n sobă,În care-ai pus un lemn crăpat,Amarul eu îl pun în vorbă,Un plâns se iscă, fulgerat.Ca frunzele îngălbenescDorințe-aprinse prea târziu...... XIII. CÂNTEC PĂRĂSIT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2094 din 24 septembrie 2016. Cântec părăsit M-ai ocolit pân’ m-ai lovit Ca grindina în seri de vară, Azi sufletul îmi stă să moară De-
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
privi cerul,cu suflet de copil !.... XVII. ÎN BELLU, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2065 din 26 august 2016. Azi a venit toamna. O văd prin cimitir, Văd jerbe aurii cum pune pe morminte, Un Recviem răzbate , iar frunzele-n delir Mi se adună-n suflet, în ochi și în cuvinte... Nervuri și oase, cernându-și risipirea, Cuvinte-n veci de-adio sub palid trandafir, O, ce dureroasă este amintirea În toamna ca o moarte trecând prin cimitir! Citește
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de-adio sub palid trandafir, O, ce dureroasă este amintirea În toamna ca o moarte trecând prin cimitir! Citește mai mult Azi a venit toamna. O văd prin cimitir,Văd jerbe aurii cum pune pe morminte,Un Recviem răzbate , iar frunzele-n delirMi se adună-n suflet, în ochi și în cuvinte...Nervuri și oase, cernându-și risipirea,Cuvinte-n veci de-adio sub palid trandafir,O, ce dureroasă este amintireaîn toamna ca o moarte trecând prin cimitir!... XVIII. CA-NTR
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
ca o moarte trecând prin cimitir!... XVIII. CA-NTR-O CĂDERE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere, Când vântul în pădure e o sălbăticiune, Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere, Coroană-mpovărată de jar și de tăciune. Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande, Sufletul lor piere sub razele autumnale, Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade, Singurătatea zilei ascute iar pumnale. Citește mai mult Ca
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
tainică tăcere, Când vântul în pădure e o sălbăticiune, Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere, Coroană-mpovărată de jar și de tăciune. Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande, Sufletul lor piere sub razele autumnale, Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade, Singurătatea zilei ascute iar pumnale. Citește mai mult Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere,Când vântul în pădure e o sălbăticiune,Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere,Coroană-mpovărată de jar și de tăciune.Pământu’-și
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
ofrande, Sufletul lor piere sub razele autumnale, Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade, Singurătatea zilei ascute iar pumnale. Citește mai mult Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere,Când vântul în pădure e o sălbăticiune,Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere,Coroană-mpovărată de jar și de tăciune.Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande,Sufletul lor piere sub razele autumnale,Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade,Singurătatea zilei ascute iar pumnale.... XIX. AMURG, de Cristina
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
tainică tăcere,Când vântul în pădure e o sălbăticiune,Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere,Coroană-mpovărată de jar și de tăciune.Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande,Sufletul lor piere sub razele autumnale,Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade,Singurătatea zilei ascute iar pumnale.... XIX. AMURG, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2053 din 14 august 2016. Amurgul ca o mantie din cer se așază Pe trupul obosit, ascuns de ierbi flămânde, Simt dincolo de mine o
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
răsare luna cu oasele subțiri,Sângele în valuri spre ceruri parcă urcă,Cu toamnă, cu ruine, cu doruri de iubiri...... XXI. ÎN AURIUL ASFINȚIT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016. În auriul asfințit al frunzei Băjenia începe să rodească Și toamna rece ca sărutul Iudei Va face aripile morții iar să crească. Voi aștepta din nou, amar, ca vântul, c-un Recviem, să-i cearnă risipirea, în trupul său va suspina pământul și-n mine
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
1990 din 12 iunie 2016. Și fericirea mea s-a dus, De parcă a fost din zăpadă, Un soare rece în apus, Pete de sânge pe o spadă. Nucul bătrân, doar el, o știe, În vremurile când stăteam la masă, Sub frunza lui de patimi vie, Eram cu toții, eram acasă. Și fericirea mea a fost frunză De nuc ce a cântat în vânt Un cânt amar cu amară buză, Făptura ei de sevă plină S-a rupt din lume, e-n lumină
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
din zăpadă, Un soare rece în apus, Pete de sânge pe o spadă. Nucul bătrân, doar el, o știe, În vremurile când stăteam la masă, Sub frunza lui de patimi vie, Eram cu toții, eram acasă. Și fericirea mea a fost frunză De nuc ce a cântat în vânt Un cânt amar cu amară buză, Făptura ei de sevă plină S-a rupt din lume, e-n lumină Și doarme frumos în pământ. Citește mai mult Și fericirea mea s-a dus
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
în pământ. Citește mai mult Și fericirea mea s-a dus,De parcă a fost din zăpadă,Un soare rece în apus,Pete de sânge pe o spadă.Nucul bătrân, doar el, o știe,În vremurile când stăteam la masă,Sub frunza lui de patimi vie,Eram cu toții, eram acasă.Și fericirea mea a fost frunzăDe nuc ce a cântat în vântUn cânt amar cu amară buză,Făptura ei de sevă plinăS-a rupt din lume, e-n luminăși doarme frumos în
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Fântână din frunze și lacrimi În geamătul de frunză ce tremură bolnavă Și-n urma ce o lasă în locu-i de pe ram Eu
FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381656_a_382985]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Fântână din frunze și lacrimi În geamătul de frunză ce tremură bolnavă Și-n urma ce o lasă în locu-i de pe ram Eu o să pun, iubite, cu buza mea suavă, Pecete că ai fost și-acum nu te mai am. În urmele lăsate
FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381656_a_382985]