10,651 matches
-
infinit; el ascunde la capătul său dorința noastră nemărturisită de a deveni zei. În felul acesta el este doar un interval dintre două tipuri de religiozități. ٭ Progresul ne orientează către fuga după nou. Însă orice alergare după ceva este o fugă de sine. O caracteristică a contemporaneității o constituie distanța tot mai mare a persoanei față de sine (una din formele ei de exprimare constituind-o lipsa de timp). Gândindu-mă la locul pe care misterul îl ocupă în opera lui Blaga
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în fiecare moment într-o stare de nevoie, chiar dacă subiectul nevoii fiecăruia poate fi altul. Satisfacerea unei nevoi reprezintă deschiderea către o alta. Ceea ce înseamnă că suntem continuu orientați către un proiect fundamental (Sartre); adică esența noastră este transcendența. O fugă de sine care e de fapt fugă după sine. Din punct de vedere formal creștinul și filosoful (consider că un filosof creștin este de fapt un teolog) se apleacă asupra aceluiași obiect: cartea; diferența e dată de faptul că în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să mă dezvăluie mie însumi am nevoie să știu tot mai multe despre alții. M-am convins în felul acesta că drumul către sine trece inevitabil prin Ceilalți. Mi-a rămas de deslușit acest întreg pe care-l desemnăm în fugă cu formula "noi". A scrie presupune curajul să-ți asumi că undeva în lume aceasta altcineva a exprimat deja ideile de noutatea cărora te bucuri, fără ca tu să fi avut timpul, răbdarea, posibilitatea etc. să știi asta. Te poți salva
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
umăr, Îl lovi peste față și-i mârâi că dacă nu dă pâinea, va scoate cuțitul. -Să știi că am să te spun șeful de post! Îngâimă copilul. Hoțul rânji și-i Înșfăcă copilului pâinea din brațe, luând-o la fugă. -Să știi că nici o faptă rea nu rămâne ascunsă! Mai strigă copilul neputincios după hoțul pe care nu-l putu prinde din urmă. Lacrimile Îi curgeau pe obrajii uscați. Îi părea rău după pâinea pentru care muncise toată ziua.Ce
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe copil cu mare atenție, apoi călare și cu dulăul după el, porni În direcția unde dispăruse hoțul. Hoțul nu ajunse prea departe și când auzi vocea groasă a șefului de post și lătratul dulăului, se sperie.O luă la fugă pe câmp, căci nu vroia să ajungă la spânzurătoare pentru o pâine de secară.Își aminti Însă că șeful de post vine călare și imediat Îl poate ajunge din urmă, așa că speriat la culme, făcu repede o groapă cum putu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
i-o aruncă În fântâna lângă care se aflau. Baiatul, care ținea la sabia lui, luă globul de aur al fetei și-l aruncă sus, sus de tot, spre cer.Și globul cel strălucitor rămase pe cer! Amândoi porniră În fugă, plângând și țipând la tații lor.Aceștia ședeau la masă râzând și tocmai ciocneau o ulcică cu vin. Copii Începură să spună ce nelegiuire făcuse celălalt, vorbind amândoi deodată și crezând, fiecare că el are dreptate. Se făcu o liniște
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
țipând că plouă, ei au știut că la mijloc este mâna lui Dumnezeu.Au tăcut chitic, dar nu vroiau să se dea bătuți.Ei aveau un drum numai al lor, numit curcubeu și pe acel drum au luat-o la fugă după ploaie, s-o aducă Înapoi. Dar cine se poate pune cu puterea lui Dumnezeu cel Preabun și Milostiv? De atunci de rușinea ce au pățito, zmeii și balaurii n-au mai Îndrăznit să se arate prin lume, că doar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
era nici o putere, ci o fiertură dintr-o plantă ce crește În junglă.El, care a vrut să Înșele, fusese Înșelat.De teamă că leul se va răzbuna pentru necinstea lui și pentru gândurile lui necinstite, ghepardul o luă la fugă și fugea și fugea de teamă să nu-l ajungă leul din urmă și să se răzbune pe el pentru că a vrut să-i fure tronul.De atunci el este cel mai bun alergător. Petele de pe blană nu i s-
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
miră.El știa că toată lumea se teme de el. -Uite, ce e, ursule, zise flăcăul. Am venit pentru că Împaratul mi-a cerut-o. I s-a făcut poftă de zmeură dintrasta. Vezi, puteam să fur și s-o iau la fugă, dar eu te-am așteptat ca să-ți cer voie să culeg. Ce rost are să ne batem, să ne umplem de sânge? Văd că zmeură ai destula și dacă-mi dai un coșuleț, Îți spun unde are Zmeul un iaz plin
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
În urma lui doi bărbați care vorbeau șoptit, fără să meargă. Negustorul mări pasul, dar Își dădu seama că și cei doi măresc pasul. Se oprea el, se opreau și cei doi. Și distanța dintre ei scădea. Negustorul o luă la fugă. Începură și cei doi să fugă. Și fugeau și fugeau. Negustorul simțea că Începe să oboseasca: gâfâia, i se Înmuiau genunchii. Era convins, cei doi erau niște tâlhari Înrăiți care Își puseseră În gând să-i fure banii și să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
hârtia semnată. Și fiecare vroia s-o ceară de nevastă. Când au văzut că au fost Înșelați, au luat-o la rost pe văduva, i-au ciufulit nițel părul roșcat. Ea, ca să scape din mâna lor, a luat-o la fugă și s-a ascuns În pădure. Nimeni n-a mai auzit de ea, căci nu s-a mai Întors În sat. Doar din când În când, venea pe furis În sat o vulpe roșcată să mai fure câte o puicuță
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
-mi puteam dezlipi ochii de la ce eram martor fără să vreau. Deodată am auzit un strigăt de spaimă și pata albă se adună la pământ. Era Magdalena! Am mugit ca un taur, m-am întors și am luat-o la fugă. Fugeam, fugeam cu disperare și nu știam încotro. Epuizat de alergătură, m-am așezat într-un parc, pe o bancă. Și atunci a trecut Adela. Probabil că eram desfigurat la față, din moment ce mă tot întreba: Ce ai, ce ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai puțin tineri, studenți, muncitori, câțiva artiști și scriitori... În celulă, ne priveau curioși "chiriașii de drept", interesați și ei de evenimente, visând la o amnistie generală. Noii veniți la Jilava ne-au adus știrea cu decesul lui Milea și fuga "Odiosului" și "Sinistrei". În afară de marea speranță a sfârșitului, mai era aceea a eliberării noastre. Cu colegii de celulă am schimbat idei și gânduri despre ce vom face mai departe, fiind hotărâți să punem umărul și să ne vedeam "afară". Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ce putea fi mai frumos! Ceva mai încolo o vede pe Ana, micuță, pitită într-un scaun cu un caiet de schițe în fața ei, ca de obicei, pe care desigur, până la Bușteni, îl va umple. Prindea instantanee de pe fereastră, din fuga trenului, ceva care-i atrăgea atenția sau figurile celor din tren. Alice și cele două prietene îl luaseră în primire pe Paul, colegul lui Radu și se pare că aveau să înceapă un joc de cărți. Petre rămăsese cu Beatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era băutor, dar se gândea că un pahar de ceva tare i-ar face bine. Intră alături, la Capșa și ceru un coniac, spunându-și, după ce a tras primul gât: Uite așa încep toți bețivii. Te apucă un of și fuga la pahar! Știa că așa ceva n-o să i se întâmple lui, dar zâmbi, amintindu-și de budana babei Floarea. Și ea "consuma", ca să-și mai uite necazurile, ca să mai uite de bătrânețe și singurătate. Nu prea erau mușterii la Capșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
figuri, aceleași probleme, aceleași discuții... Ar fi vrut ca, după atâția ani de la Revoluție, să-și poată spăla creierul la propriu, să-l aibă din nou proaspăt și frumos, așa cum era în vremea studenției. Îl trăgea ața să dea o fugă la Bucura, să vadă ce-i cu casa, să se joace cu Toni, să vadă dacă badea Ion îi terminase mobila, să mai vorbească cu Carmen despre nunta ei... Discută cu Camelia, care, după ceva proteste, îi dădu "liber". Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să vin la tine. Mă primești? Te primesc, dar să nu mai mănânci înghețată la Cireșica. Când vii? Peste două-trei zile, te anunț. Bine. O să te iau de la Văleni. Ia-ți și costumul de baie, poate tragem și noi o fugă la Mamaia, că n-am mai văzut marea de când eram student și mergeam în tabără, la Costinești. Bine, tată! Terminată convorbirea, Petre gândi: "Ana mai are un an la Liceul Lazăr, o să mă mai sperie de două-trei ori cu Cireșica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
abundent. Asta, probabil, datorită miraculosului efect al injecției. Mama mi-a spus, pe când îi schimbam cămașa: — Cine știe, poate o fi un doctor bun. Temperatura a scăzut la treizeci și șapte de grade. Eram atât de fericită, încât am dat fuga la han și am cumpărat zece ouă. I-am fiert mamei câteva, moi. A mâncat trei și a golit pe jumătate bolul cu fiertură de orez. În ziua următoare a apărut iar „marele doctor“, încălțat cu șosetele lui albe. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
prin ușa de sticlă, am zărit ceva de un roșu aprins și am auzit un pârâit îngrozitor. Am ieșit afară prin spate, desculță. Grămada de lemne stivuită în apropierea cazanului de la baie ardea. Limbile de foc erau uriașe. Am dat fuga la vecini și am bătut în ușă cu toată puterea. — Domnule Nakai! Vă rog, sculați-vă! Incendiu! Se pare că domnul Nakai se culcase, dar a răspuns dinăuntru: — Vin imediat. Pentru că l-am rugat să se grăbească, a ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nu-ți mai faci griji din pricina farmacistului. Se va aranja într-un fel sau altul. Naoji părea încântat că l-am cunoscut pe Uehara și că mi-a plăcut. În seara aceea, de îndată ce m-a stors de bani, a dat fuga la Uehara. Viciul este probabil o boală a spiritului. L-am lăudat pe Uehara și am luat de la fratele meu câteva romane scrise de el. După ce le-am citit, i-am spus lui Naoji că-l consider un romancier minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
M-au trecut fiori. Am deschis ochii. Se lăsase amurgul pe verandă. Ploua. O ceață verzuie plutea în aer, exact ca-n vis. — Mamă! — Ce faci acolo? m-a întrebat, calmă. Am sărit în sus de bucurie și am dat fuga la ea. — Dormeam. Mă întrebam ce faci. Ai dormit cam mult... Era binedispusă. Mama mă fermeca. Eram extrem de bucuroasă că e în viață și ochii mi s-au umplut de lacrimi de recunoștință. — Ce dorește doamna mea să mănânce astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
chiar atât de umflată. Îmi era cumplit de greu să o privesc pe mama. Mi-am întors privirile spre un coș cu flori din colțul alcovului. Mă podideau lacrimile. Incapabilă să mai suport, m-am ridicat brusc și am dat fuga la bucătărie. Naoji mânca un ou fiert moale. Când i se întâmpla să mai dea și pe acasă, își petrecea noaptea la Osaki. A doua zi dimineață îl găseam în bucătărie, mâncând, ursuz, ouă fierte moi. Singura lui hrană. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mama, blând. Te rog, angajează o infirmieră. Mi-am dat seama că era mai îngrijorată de starea sănătății mele decât de a ei. Asta m-a făcut să mă simt și mai nefericită. M-am ridicat brusc și am dat fuga la baie. Am plâns pe săturate. Imediat după prânz a venit Naoji însoțit de doctorul Miyake și o asistentă. Bătrânul doctor, de obicei pus pe glume, a năvălit de data asta în camera bolnavei, fără nici o vorbă. După ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
câștigi singură existența! Femeia muncitoare! Nu mă face să râd! — Nu, nu-i asta. Vreau să mă fac revoluționară. — Ceeeeee? Naoji mă privea ciudat. Tocmai atunci ne-a strigat asistenta doctorului. — Am impresia că mama voastră vrea ceva. Am dat fuga în camera ei și m-am așezat pe marginea patului. — Ce dorești, mamă? Mama n-a răspuns, dar simțeam că vrea să spună ceva. — Apă? A clătinat ușor din cap. După câteva minute, zise cu voce stinsă: Am visat. — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
țâșnind din bucătărie cu o tavă pe care se aflau zece sticle de saké. Avea cam treizeci de ani și era îmbrăcată într-un chimono șic, cu dungi. Stai! o opri stăpâna, râzând. Lasă și aici două sticle! Dă apoi fuga până la Suzuya și adu repede două castronașe cu tăieței. M-am așezat lângă Chie. Mi-am încălzit mâinile la sobă — Așază-te mai bine. Aici, pe pernă. Ce frig s-a făcut! Nu bei nimic? Stăpâna și-a turnat niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]