1,628 matches
-
ea și cea mai frivolă. De asemenea, fiecare gest poartă pecetea morții. Pentru ceremonialul funebru cu mormânt gol și catafalc pe care nu e depus nici un cadavru real, orice privire, orice gest modelează vizibil o absență. „Aventura mea va fi funebră prin faptul că orice acțiune este, în mod categoric, trăită și gândită nu pentru a genera acțiunea următoare, ci pentru a se reflecta în ea însăși, pentru a erupe, a exploda și a se autodefini cu cea mai mare rigoare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
oglinzi. Fără îndoială, cele două metafore - a oglinzii și a mausoleului - au fost alese pentru a exprima acea alianță a materialului cu imaterialul, despre care Genet vorbește pe larg în Fragmente. El susține aici, așa cum am mai arătat, că aventura funebră în jurul unei „ceremonii închinate oricărui fel de absență” vizează „construirea unei civilizații spectrale”, dar că scopul ei nu poate fi atins „folosind alte vocabule în afara celor ce reflectă o realitate compactă și continuă”. În teatru, spectralul nu există decât dacă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
orice context al activităților umane se regăsesc două tipuri de reguli: reguli ale simțămintelor și reguli ale exteriorizării simțămintelor. 1. Regulile simțămintelor prevăd ce emoții se presupune că ar trebui să trăiască indivizii în diferitele situații: la nuntă, la ceremoniile funebre, în sălile de spectacol etc. Aceste reguli se referă nu numai la emoțiile adecvate în situațiile sociale concrete, ci și la intensitatea (de la puternic la slabă, orientarea (pozitivă sau negativăă și durata (scurtă sau îndelungatăă simțămintelor. Nu ne așteptăm ca
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
furt; ger; Ghețimani; gît; iertare; igienă; inchiziție; instrument; intersecție; iubire; înaltă; înalță; închin; închina; înger; îngrijire; înșelătorie; întoarsă; întuneric; jertfire; joc; lanț; latină; lucru sfînt; marmură; masă; mănăstire; minune; muritor; neplăcere; ortodox; părăsită; părinte; păzitor; piatră; de piatră; pierdere; pompe funebre; popă; protecție; război; rece; mă rog; roșu; scîrbă; seara; semn bisericesc; semn religios; senin; sfinți; sfințită; sfinx; ceva sfînt; slab; smerenie; sobru; stîlp; stop; supărare; talisman; teamă; temelie; tradiție; trei; sf. Treime; trist; trup; țuică; unică; veșnicie; viață; voință (1
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); veci(2); veșnicie(2); zombi (2); acoperămînt; adîncime; alb; alee; amintiri; apartament; aripă; babă; bancă; bătrîn; bătrînețe; bătrîni; boală; bunic; casa; colivă; continuare; curat; defunct; despărțire; dezamăgire; dor; dragoste; durere, lacrimi; s-a dus; Egipt; evident; fior; fobie; frig; funebru; funerar; garsonieră; gaură; gri; incinerare; inconștient; inexistent; inutil; îmbrățișare; încetare; înfricoșare; înfricoșător; îngrijit; înmormîntare; întoarcerea acasă; întristare; înțepenit; loc de nevoi; loc liniștit; loc pentru decedați; un loc unde dorm cei fără viață; macabru; mamă; marmură; meditație; Mircea cel Bătrîn
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
4); suflet (4); black (3); ca tăciunele (3); drac (3); haină (3); haine (3); liniște (3); mister (3); mort (3); obscur (3); țigan (3); umbră (3); verde (3); abanos (2); cer (2); cîine (2); durere (2); eleganță (2); frig (2); funebru (2); gol (2); mat (2); moartea (2); mormînt (2); necunoscut (2); negru (2); non-culoare (2); om (2); sacou (2); sobru (2); supărare (2); vid (2); ca abanosul; abis; adamic; african; amărăciune; american; aminoacizi; aparență; ars; Audi; back in black; ban
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
bine: „să muncesc Ă nu pot” (I, 15). Oricum, trăiește cu nostalgia spațiului paradisiac pe care munca fizică i l-ar fi făcut posibil. Munca fizică aproape ca o flagelare. Iată: „Ca să uiți de supărări și să scapi de obsesii funebre, nimic nu e mai bun decât munca manuală. Timp de mai multe luni, am meșterit prin casă, cu maximum de folos. Trebuie să-ți obosești trupul, astfel încât mintea să nu mai aibă de unde trage putere ca să funcționeze, ca să bată câmpii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care, chiar dacă mai există, nu mai e cea de altădată; sentimentele sunt într-o permanentă metamorfoză: "Nevăzute lumini vin spre tine și alte depărtări te cheamă/ și tu stai toată vremea cu spatele la fereastră". O iarnă permanentă de amintiri, o iarnă funebră, generată de sentimentul că ființa vie odinioară s-a ridicat, într-o seară, să închidă ușa și nu s-a mai întors. Alteori, pentru a face portretul unei femei, imaginează o stampă cu desene de vânătoare, cu oameni, cai, câini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
părinții Galeriu și Bordașiu au venit să-l spele și să-l îmbrace în odăjdii, fața fiindu-i acoperită cu perimanul (bucată de postav, purtată de călugări sub rasă, pe care este brodată o frază religioasă). Așa cerea rânduiala: liturghia funebră s-a ținut în Biserica Patriarhiei, oficiată fiind de Preasfințitul Nifon și părintele Drăgușin, iar înmormântarea a avut loc la Mânăstirea Cernica. Declinându-și din capul locului orice intenție de a se substitui specialiștilor în materie de dogmatică sau teologie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Răzlețe evocă figura, moartea (aprilie 1994) și funerariile lui Eugène Ionescu, dramaturgul de faimă mondială pe care îl întâlnise în câteva rânduri: "șansa de a-l fi cunoscut rămâne unul din evenimentele capitale ale vieții". Prozatorul nu uită detaliile ceremoniei funebre, acasă, la biserica românească, la cimitirul Montparnasse, oferindu-ne un ferpar aproape monden, chiar dacă mâhnit. Decorațiile și însemnele academicianului, jerbele cu numele expeditorilor (președintele Franței, al Germaniei, ministerele culturii francez și român, Academia Franceză, actori de la Théâtre de la Huchette, Societatea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care, nici el, nu urma să sfîrșească în sicriu, ci în cuptorul celeilalte familii). De altfel, toate au o explicație pe lume: sicriul era în mașină fiindcă, am aflat abia atunci, Sorin era băgat și-ntr-o afacere cu pompe funebre! Iar lighioanele fuseseră cîștigate la tombolă de cei cu care împărțisem emoțiile drumului. Morala: farsa atrage farsă. Iar ce e comic și ce e tragic, vorba lui S.J. Lec, se va dovedi, în timp... O aniversare și o premieră Era
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
sensibilă pentru tema romanului Concert din muzică de Bach ale episodului morții Gramatulei (Țața Gramatula). O nouă amînare ("trei luni de doliu strict") a evenimentului muzical de salon întreține continuitatea istoriei care-l are drept pretext și conferă un precedent funebru împrejurărilor care vor transforma concertul în requiem la moartea Siei. Dincolo de aceasta, Elena Drăgănescu acordă "binefăcătoarei", a cărei unică succesoare se găsește, tributul recunoscător pentru a o fi făcut să simtă o mai mare "independență", în fapt o libertate materială
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
s-a împușcat, delirul are efecte fatale: Pe drumuri delirând/ Pe vreme de toamnă,/ Mă urmărește-un gând/ Ce mă îndeamnă/ Dispari cât mai curând". În orașul de provincie, cu ploi reci, sentimentul dominant e de incomunicare, monotonia și urâtul funebru devin amenințătoare, atmosfera cețoasă înăbușă totul, în față apar priveliști fantomatice și poetul pare strivit sub apăsarea unei lumi egoiste, mercantile. În unele poeme răbufnesc ploile dătătoare de nervi, în altele căldurile toride descompun cadavrele. Noaptea este neagră și udă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu mască de împrumut, cu gesturi rigide, ritualice, coboară în cavou, rătăcește în oraș, plânge și râde isteric, preferă o poză teatrală vecină cu demența lirică, vede într-o noapte o brună care cântă la clavir marșul lui Chopin (Marșul funebru). Culoarea bacoviană devine obsesivă, materială ca la expresioniști, vopselele sunt halucinante, nevroza este expresia unei alienări. Poetul se înstrăinează de lume, de sine însuși, până la impresia de vid existențial, de care este legată teatralitatea poeziei bacoviene. Unii exegeți au privit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
muzeu al figurilor de ceară: "Și singur priveam prin ocheane/ Pierdut în muzeul pustiu" (Panoramă) ; 2. Nevrozele se produc în odaia obscură, înecată în fum și-n aburii cafelei, în orașul provincial cu ploi târâitoare, umbre negre, tristeți autumnale, muzică funebră; 3. Moartea este o obsesie, o stare de disperare, de degradare senzația de funebru este permanentă în lirica bacoviană: "Sunt câțiva morți în oraș iubito/ Chiar pentru asta am venit să-ți spun" (Cuptor); 4. Singurătatea a. Camera poetului este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Panoramă) ; 2. Nevrozele se produc în odaia obscură, înecată în fum și-n aburii cafelei, în orașul provincial cu ploi târâitoare, umbre negre, tristeți autumnale, muzică funebră; 3. Moartea este o obsesie, o stare de disperare, de degradare senzația de funebru este permanentă în lirica bacoviană: "Sunt câțiva morți în oraș iubito/ Chiar pentru asta am venit să-ți spun" (Cuptor); 4. Singurătatea a. Camera poetului este un loc înspăimântător: "Eu trec din odaie-n odaie/ Când bate satanica oră" (Miezul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pline de disperați (Seară tristă), cu parcuri în descompunere (Decor), singurătate și copii bolnavi (Moină); 8. Iubirea este un sentiment profund și plăcut: a. Iubita este o fecioară palidă, despletită, care cântă la clavir muzică funerară: "Iubita cânta un marș funebru/ Iar eu nedumerit mă mir,/ De ce să cânte un marș funebru..." (Nevroză); b. Iubita este descrisă cu accente pamfletare: "Femeie, masă de culori,/ Cocotă plină de rafinării" (Contrast); 9. Masca Poetul își pune o mască, joacă un rol, chiar și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și copii bolnavi (Moină); 8. Iubirea este un sentiment profund și plăcut: a. Iubita este o fecioară palidă, despletită, care cântă la clavir muzică funerară: "Iubita cânta un marș funebru/ Iar eu nedumerit mă mir,/ De ce să cânte un marș funebru..." (Nevroză); b. Iubita este descrisă cu accente pamfletare: "Femeie, masă de culori,/ Cocotă plină de rafinării" (Contrast); 9. Masca Poetul își pune o mască, joacă un rol, chiar și acela de bufon, când existența sa capătă note grotești, lumea e
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sa capătă note grotești, lumea e un bâlci, alienarea reifică universul: 10. Muzica este un element important, poetul percepând lumea la nivel auditiv. În poezia bacoviană întâlnim instrumente muzicale (clavir, vioară, țambal, flașnetă, flaut, fluier, liră), compoziții muzicale (simfonia, marșul funebru, valsul), zgomote (foșnete, gemete, plânsete, suspine, oftaturi), verbe auditive care exprimă spaima (strig, plângând, scârțâie), muzicalitatea interioară realizată prin alternarea vocalelor cu consoanele și prin repetiție; 11. Cromatica are anumite sensuri în definirea stărilor sufletești: verdele crud, rozul și albastrul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poet al esențialului, Blaga, înzestrat cu sensibilitate filosofică, a reușit să pătrundă în intimitatea lucrurilor. Poezia lui este o lamentație, un țipăt tragic al ființei amenințate de moarte (George Gană), al fantomelor (Fiorul); un semn al liniștii (Liniște), o meditație funebră (Gorunul). Pentru Blaga, moartea nu înseamnă transcendere, ci dispariție, timpul este un "devorator al vieții", existența devine "o mare trecere". Meditația asupra "marii treceri" e un reper important în creația lui Blaga. Meditația e o jelanie, obiectele nu au un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sunt de origine folclorică și sunt dezvoltate pe un fond melancolic. Amintind de Miorița și Mai am un singur dor, Gorunul se apropie de semnificația tragică a asimilării ființei individuale în "ființa naturii". Motivul vitalității în cazul Gorunului devine motiv funebru. Unii exegeți îl consideră un "poem testamentar". Gorunul este o reprezentare a arborelui cosmic, a Centrului sau Axei Lumii (Eugen Todoran). În poezia lui Blaga, gorunul simbolizează stabilitatea și echilibrul în reprezentarea "coloanei cerului", cu funcții magice și mitologice. În afară de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de mașini ar putea semnifică o încercare de purificare; o inițiere în moarte a tuturor acelora care și-au ales ca loc de popas acest Babilon, în care, cum spunea chiar Milos la începutul filmului, "este loc pentru toată lumea". Dimensiunea funebra a momentului se amplifică dacă interpretăm praful în cheia pe care ne-o oferă alchimia. Astfel, Léon Ginește observa: ""Tu es poussière et tu retourneras à la poussière" dit la Bible. Passage qui montre combien la pulvérisation poussée est nécessaire
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de exemplu, este trăită ca un sentiment maladiv, lipsit de afect și condamnat eșecului. Amorul este ,,întors" de la această realitate, având aripile ,,de plumb'', în poezia Plumb, ori este ,,carbonizat", abia mai ,,fumegă", în Negru sau cântă ,,la clavir" marșuri funebre, în Cuptor. Imaginea personajului feminin blecherian amintește de ipostaza femeii din sonetele eminesciene, iubita cu ,,mâini subțiri și reci"288 sau ,,minune cu ochi mari și mână rece"289. Solange, cu parfumul ei proaspăt de mandarină și lavandă, sau Isa
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ex nihilo, ci un vast recipient al întregii biobibliografii pasoliniene, al tuturor ipostazelor sale umane, politice, artistice. În 1947 Pasolini s-a înscris în Partidul Comunist Italian, nu fără să fi defășurat o activitate de militant, parțial reflectată în versurile funebre și baroce din "L'usignolo della chiesa cattolica" (1958) sau în romanul "Sognando una cosa" (1962), o idilică evocare a luptelor țăranilor friulani (mama autorului având această obârșie). Tot din acești ani sunt povestirile autobiografice "Acte impure" și "Amado mio
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pre)vestiri, profeții, explozii ontologice într-o cromatică adesea violentă. Eul liric are, în general, conștiința alunecării ființei înspre un gol ce atrage magnetic (Bușteanul) și tentația asumării unui ton întunecat profetic: Ne-a ajuns toamna,/ suntem reci, suntem schelete funebre/ și suntem goi,/ va veni și iarna,/ și ne va ucide gheața" ( Cred). Suferința uriașă de sine își caută frecvent un aliat în natura devastată de cataclisme ori însemnată, identic, cu instinctul distrugerii. Contrar așteptărilor, ea reușește, proiectându-se pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]