3,503 matches
-
La un moment dat, în încăpere intrară doi indivizi. După fețe, alură și talie, nu prea păreau oamenii care ar frecventa asemenea localuri. Se așezară chiar lângă masa Allei și începură să discute cu fetele. Elena, prietena Allei, se ridică furioasă și, luându-și geanta, încercă să se ridice de la masă în semn de protest. Unul dintre bărbați se ridică și el și, zâmbind zeflemitor, îi zise ceva. Marius adaugă câteva cuvinte în semn de apărare. În câteva clipe, Inu se
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
avem și noi Norocul tău! Și începură să se îmbulzească, să-l tragă de mână, de cămașă, încât bietul Norocel începu să țipe, plângând: - Nu mă lăsa, nene, nu mă lăsa! Ăștia sunt răi și obraznici. Primăvara rămase stupefiată și furioasă de întorsătura jocului. Mai ales că, alături, se ținea scai de ea o babă care îi tot șoptea la ureche, stropind-o printre dinții rari: - Fă, fato! Mireasa pune flori în piepturile nuntașilor. Așa-i obiceiul. Auzi, fă, fato? Primăvara
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
florilor de tei, în amărăciunea greșelilor de-o clipă. Privirea-i înecată în lumină îmi dădea aripi să zbor spre tărâmul viselor neîntinate; vocea ei duioasă și mâna sa catifelată îmi alinau durerile, când petala clipelor îmi era frântă de furioasa amăgire. Surâsu-i de albe și tainice mărgăritare îmi lăsa eternitatea, liniștea dimineților de primăvară, seninul cerului. Ochii ei blânzi, spălați de roua iertării îmi descifrau enigmele existenței, ale dragostei și morții. Referință Bibliografică: Mama-i suprem sacrificiu / Elena Lavinia Niculicea
MAMA-I SUPREM SACRIFICIU de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354299_a_355628]
-
și a spus: "Acum, copilul vostru va fi sănătos." Cineva care nu voia să creadă așa ceva, interveni: "Cum poate fi posibil ca cineva să poată fi vindecat prin câteva cuvinte repetate?" De la un blând sufit nimeni nu așteaptă un răspuns furios, dar acum el s-a întors la omul respectiv și i-a spus: ” Tu nu înțelegi nimic despre asta. Ești un prost! " Omul s-a simțit foarte jignit. Fața lui s-a înroșit pe loc, devenind foarte furios. Sufit a
ULTIMUL MEU... CUVÂNT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353852_a_355181]
-
țâșnit din ochii doamnei: -Domnule, te văd om serios! Eu nu sunt din alea care îți spun două vorbe... Și dă să mă ocolească. Dar eu, nenorocitul, scai după ea: -Care sunt cele două vorbe? Doamna se întoarce brusc, șuierând furioasă: -Hai sictir! Stupidă curiozitate!.. Laserele doamnei mi-au pătruns prin orbitele goale până-n encefal. Am mers după ea ca o oaie capie. Miorlăiam jalnic, împiedicându-mă de toți stâlpii și copacii: -Dați-mi, vă rog, ochii!..Voiam să vă duc sacoșele
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
obișnuit în Iudeea. Faptul că iudeii erau cât pe ce să se revolte se datorase în parte și procuratorului Ponțiu Pilat fiindcă acesta avusese imprudența să interpună la baza treptelor pretoriului un număr prea mic de soldați de care mulțimea furioasă ar fi trecut destul de repede și până să se sune cornul ar fi urmat o baie de sânge în care legionarii romani adunați acolo nu aveau sorți de izbândă. Cu siguranță acolo în fața pretoriului se aflau și acei zeloți care
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
se întoarse spre Pilot. - N-aveam altă soluție ca să-i îndeplinesc dorința, nu pot prevedea viitorul. Tu ce dorință ai ? întrebă, la fel de amabil. Pilotul care era, să nu uităm, o blondă lipsită de imaginație, în loc să fie speriată era mai degrabă furioasă foc. Iar când era furioasă se bâlbâia. - Auzi, ia du-te la dracu, la dracu, la dracu, la ... Omulețul își schimbă brusc culoarea, din verde smarald deveni verzui spălăcit. Cu alte cuvinte, se îngălbeni. Numele complet al nevestei sale, după
ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO de DAN NOREA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354092_a_355421]
-
aveam altă soluție ca să-i îndeplinesc dorința, nu pot prevedea viitorul. Tu ce dorință ai ? întrebă, la fel de amabil. Pilotul care era, să nu uităm, o blondă lipsită de imaginație, în loc să fie speriată era mai degrabă furioasă foc. Iar când era furioasă se bâlbâia. - Auzi, ia du-te la dracu, la dracu, la dracu, la ... Omulețul își schimbă brusc culoarea, din verde smarald deveni verzui spălăcit. Cu alte cuvinte, se îngălbeni. Numele complet al nevestei sale, după căsătorie, era Sandra Cool Brown
ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO de DAN NOREA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354092_a_355421]
-
de grea și periculoasă. Nu odată câte un plutaș rămase fără degetele de la picioare, ba după spusele unuia din ei-a lui Vlad, a cărui părinte a fost toată viața plutaș, s-au betegit pe viață. Se întâmpla ca apele furioase să nu de-a voie pe la vreun cot, să treacă dihania de plută...atunci Zărnoiu-că așa s-a numit bietul om, s-a dat jos de pe plută și tot încercând ,contra valurilor să le înfrunte puterea ajutat de alți plutași
CROAZIERĂ PE BISTRIŢA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354545_a_355874]
-
înghițit lacomă. Înoți ... înoți, nimic nu te poate opri, să ajungi la marginea oceanului de iluzii deșarte, să evadezi în lumea speranțelor, a viselor realizabile sau a fanteziilor si dorințelor. Stropii cad reci, nepăsători la zbuciumul tău, scăldând împrejurimile. Valurile furioase te aruncă pe nisipul ud ... un naufragiat pe insula vieții.. Camelia Constantin iulie 2012 Referință Bibliografică: Naufragiu / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 553, Anul II, 06 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Camelia Constantin : Toate Drepturile
NAUFRAGIU de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354649_a_355978]
-
la el cu un fel de evlavie și schimbau între ei tot felul de lătrături ca și cum ar fi avut ceva important de comunicat. Nu săriră, cum făceau de obicei, dând din coadă ca să fie luați în seamă, nici nu lătrau furioși la vreun necunoscut rătăcit prin zonă. În mod firesc deci, oamenii, fiind foarte contrariați de acest eveniment au chemat hingherii și, spre bucuria tuturor, captura extrem de bogată a fost imediat transportată spre centrele de eutanasiere. Omenirea răsuflă acum ușurată și
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
mesei , mirosul copilariei lui; universuri se nășteau și piereau “în tot atâtea clipe”, se frângeau zboruri și explodau planete, în spatele frunții albite de nesomn alergau herghelii și zvonuri de lupte, câteodată, cuprins de frică și febră ștergea tot, cu mișcări furioase, în jurul lui mormanul de coli creștea , un munte de păsări care traversaseră oceanul în zbor, moarte în clipa atingerii țărmului . “Nemuritor și rece”, Hypherion de sus asista impasibil la zbuciumul acestui alter-ego al său, știind că oamenii, ca și imperiile
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
nu aveau cum să primească marea schimbare astfel, pentru că ei au acceptat și aplaudat sechestrul respectiv cu mulțumire de sine. Comuniștii, căci ei intră în categoria celor „complicați”, s-au simțit doar pentru o clipă amenințați cu moartea de lumea furioasă pe această ideologie marxistă a lor. Dar lucru acesta le-a servit drept un mare avantaj, căci i-a obligat să-și uite pentru o vreme îndeletnicirile și să se unească puternic în jurul noului lor lider, Ion Iliescu. El însă
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
au furat țiganii fata!” Mamaia s-a repezit spre mine, dar eu știind ce-mi așteaptă fundul, am început să dau târcoale după gluga de coceni, să nu mă prindă. -Dar-ar praful în sămânța ta de buzoiancă nebună! îmi striga furioasă. -Las-o fa, Susano! Bine că nu am pierdut-o, că nu ne rămânea decât să ne aruncăm în gârlă! îi striga tataie cu vocea sufocată de emoție și oboseală. Profitând de slăbiciunea lui, am început să țip și mai tare
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
iar acum, ca un fel de celebritate a zilei ce era, Baraba putea fi reactivat și folosit în scopurile lor josnice. Baraba era deci liber. Între zidurile Ierusalimului însă, adică într-o colivie mai mare. Procuratorul era de-a dreptul furios pe șansa tâlharului însă își spuse în sine că aceasta fusese doar voința zeilor și nimic mai mult. În fond, Baraba nu a participat cu nimic la propria sa eliberare”, realiză Pilat. ,, Își așteptase moartea cu resemnare în temniță, dar
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
Toate fetele stăteau deja drepte în fața paturilor, numai eu nu mi-l terminam pe al meu. Pe Alina o ajuta o fată mai mare, dar cea de lângă mine îmi rânjea fericită, pentru că aveam să fiu pedepsită de comisia de control. Furioasă mi-am aruncat privirea pe furiș la celelalte paturi cum erau făcute și ca o minune dumnezeiască, în clipa în care comisia intra în dormitorul nostrum eu aranjam ultimul pliu. Am respirat ușurată și i-am întors rânjetul vecinei. Eram
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
am consolat repede pentru că îl aveam și pe tataie Gogu, căruia puțin îi păsa de Ciobănel. Pe cât era de iubit în curte Cartuș pe atât era de urât pe stradă. Nimeni nu îndrăznea să treacă pe trotuarul nostru din cauza lătratului furios al lui Cartuș, iar de intrat în curte, nici vorbă! De cele mai multe ori vecinii noștri își înjurau câinii, care nu se oboseau nici măcar să latre, dacă cineva striga la poarta lor. -Nu sunt iubiți, le spunea tata-mare, ”să se obosească
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
era în fața porții și fericit că avea motiv să alerge pe stradă, i-a pus pe fugă, dar nu înainte de a mușca doi dintre ei și de a sfâșia paltonul prea lung purtat de un al treilea. Era așa de furios Cartuș, că nici vocea lui tata-mare care îl striga cu disperare nu l-a adus înapoi la poartă, decât după ce a reușit să vină în gură cu o bucată destul de mare din stofă. Vecinii, atrași de lătratul furios al lui
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
așa de furios Cartuș, că nici vocea lui tata-mare care îl striga cu disperare nu l-a adus înapoi la poartă, decât după ce a reușit să vină în gură cu o bucată destul de mare din stofă. Vecinii, atrași de lătratul furios al lui Cartuș și de țipetele victimelor, au ieșit în stradă. -De ce nu închideți poarta cu cheia, vecine? au început să strige cu toții supărați. -O să omoare pe cineva, într-o zi, fiara asta sălbatică! țipa o altă vecină
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
prins asupra faptului. -Cum să-mi bat băiatul! mi-a răspuns mirat de întrebarea mea. Și, vesel de scena la care fusese martor, tata-mare a început să-i povestească lui mami cum au plecat cei trei “trubaduri” jerpeliți, cât de furioși erau și cum îl amenințau cu moartea pe bietul Cartuș. -Înjurăturile nu prea erau românești! i-a spus ca și cum mami trebuia să tragă concluzia singură. -Săracii copiii! a spus tanti Oala, necăjită pe Cartuș. -Ce copii?! am sărit și eu
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
drumului. O ascultam pe mamaie cu ochii măriți de curiozitate iar gândurile mi se învălmășeau. Deodată o săgeată mi-a plecat din minte cu direcția tataie. Îmi împuia capul cu „măiculița lui” și nu-mi spusese nimic despre mami. Eram furioasă și geloasă pentru tăticu, așa că, fără nicio jenă, am întrebat-o: -Și ea ce vroia? -Dumnezeu știe? Noi i-am spus că ea nu se putea mărita la țară, cum fusese la un pas de moarte, mi-a răspuns mamaie
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
ochii, dinții albi îi simt în barbă musti cu poftă a mele buze, vrei să mă retrag în grabă, te ascunzi printre-asternuturi, îmi aluneci că un șarpe tu nu știi că razvratire-ți mă stârnește peste poate; n-ai astâmpăr, furioasă vrei să mă atragi în cursa și te lași în așternuturi obosită și cam planșa... Eu, mă las învins, o clipă, ești acum doar capricioasa o să-mi cazi în mreje iarăși, cât te știu de pătimașa... Nu mă-nșel! Tu
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
în Alpi. Bine, nu pe pârtie, ci la restaurant, îndopându-se cu varză călită, dar în Alpi nu la Maglavit, unde nu sunt nici măcar dealuri. - Săru-mâna dadă-mare spuse rapid Costel, dar nu mai apucă să dea întreg raportul. Mătușa rupea furioasă un copan și n-avea timp de conversație. - Ia zî, bă, mușcă dovleacu’ dă-n planu’ mio!? Cum ieși? Ieși bine, păi, cum să iasă altfel, că doar io-l gândii! Cumpărași toate ziarili? S-apucară țâganii dă făcut cornete
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
mod aproape miraculos prin cuvânt transfer de imagine și din culori imaginează povești pline de subtile înțelesuri cu mult dincolo de ceea ce vezi pe pânză. Pare cumva dificil să accepți că Liana, împotriva tuturor evidențelor, este încă aceeași tânără rebelă și furioasă a anilor șaizeci când picta, ea o ființă de esență solară, în culori sumbre și se lupta cu dogmele unui sistem absurd dar și cu stupiditatea slugilor acestuia. Ea care respira desen și pictură era respinsă la admiterea într-un
ISPITA ARDERII ÎNĂLŢĂTOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358274_a_359603]
-
care era îndrăgostită cu toate celulele ființei ei de femeie și nu avusese norocul să-l fi descoperit, ca Lavinia, într-o grădină sălbatecă încă din copilărie și să-l iubească dincolo de imaginație și dincolo de rațiune toată viața. Uneori era furioasă pentru toată acea ură care se adunase în sufletul ei împotriva bărbaților în atîția ani încă din adolescență, pentru că nu primise nici un fel de educație de acasă, doamne, cît n-ar fi dat să fi avut o mamă îngrijorată pentru
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]