1,501 matches
-
întoarce în cealaltă cameră. — Șterge-o, umflatule! îl îndemnă Liz. Consumi tot aerul de-aici. — Opriți-vă, fetelor, țipă Dorian la Frieda și Betty care se luptau și ale căror maiouri începuseră să se umezească de transpirație. Se înjurau și gâfâiau, trăgând de scaun în jurul camerei, trântindu-se una pe alta de pereți și de chiuvetă. — Gata, potoliți-vă! țipă Liz la prietenele ei. Oamenii aceștia or să creadă că sunteți niște necioplite. Luă și ea un scaun și se băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Terorizat, Ignatius o zbughi pe ușă afară, chiar pe sub nasul femeii care, foarte hotărâtă, flutura spre el nota de plată. — Ăău! Hei! Trecu împleticindu-se pe lângă Jones, care nu se așteptase ca sabotajul său să ia proporții atât de dramatice. Gâfâind, ținându-se de valva cimentată, Ignatius continuă să alerge pe stradă, în calea unui autobuz care tocmai venea spre el. Auzi mai întâi țipetele oamenilor de pe trotuar. Apoi auzi scrâșnetul roților și bubuitul frânelor și când ridică privirea fu orbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șopti ea. Uite ce, e păcat să-ți pierzi seara c-un individ culcat pe stradă. Nu-i decât un fel de vagabond. Nu ți-ar prinde bine să te distrezi un pic? Păși în jurul grămezii mari și albe, care gâfâia și sforăia ca un vulcan. Undeva, într-o țară imaginară, Ignatius visa o Myrna Minkoff terorizată, judecată într-un tribunal al bunului-gust și decenței și declarată vinovată. Urma să se pronunțe o sentință îngrozitoare, una care îi garanta persoanei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o vadă un judecător. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, spuse automat domnișoara Trixie. — Bineînțeles că ești, spuse domnul Levy, aplecându-se spre ea. Te vom scoate la pensie, domnișoară Trixie. Cu o mărire de salariu. Ai fost tratată prost. — Pensie? gâfâi domnișoara Trixie. Trebuie să spun că nu mă așteptam. Mulțumesc lui Dumnezeu! — Vei semna o declarație că ai scris scrisoarea, nu-i așa? Bineînțeles că semnez! strigă domnișoara Trixie. Ce prieten bun i-a fost Gloria! Gloria a știut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i aruncă din picioare. Nu cred că ai nevoie de o băutură, zise ea. Și știu că nici eu nu am. Tolman se aruncă pe ea, aterizând cu o bufnitură mică. Ea gemu și încercă să zâmbească. — Ușurel, băiete. El gâfâia, icnea. Întinse mâna spre părul ei, ca să o mângâie. — Lasă-mi părul în pace, spuse ea și se răsuci. Rămâi întins și lasă-mă să te fac fericit. — Of, la naiba! zise Vasco, holbându-se la ecranul micuț. Îți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
O lumină clipi lângă ușă. Era un lift de serviciu. Dar-ar dracii! — Unde duce? — La etajul doi. — În altă parte? — Nu, doar la etajul doi. Vasco apăsă cu mâna pe cască. — Dolly? Am auzit, spuse ea. Vasco o auzi gâfâind, în timp ce urca scările în fugă. Vasco se plasă în fața ușii liftului și așteptă. Apăsă butonul ca să aducă liftul jos. — Sunt la lift, zise Dolly. L-am văzut. A coborât din nou. — Liftul ăla e foarte mic, spuse Vasco. — Știu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Geen lichten dwaas. — E răcit? întrebă nervoasă o femei. Parcă tușește? — Nu tușește, spuse o altă voce. Hagar aruncă o privire peste umăr. Un bărbat solid, din spate, care se chinuise să țină pasul cu ceilalți, cu fața roșie și gâfâind, ținea acum un casetofon în mână, îndreptându-l spre urangutan. Avea pe față o expresie hotărâtă. — E un truc de-al tău? îl întrebă el pe Hagar. Nu, răspunse acesta. Bărbatul arătă spre urangutan. — Asta e olandeză, zise el. Sumatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ești? Femeia zâmbi calm și întinse mâna. — Bună ziua, doamnă Burnet. Sunt Casey Rogers. Îmi pare rău că a trebuit să bateți atâta drum. Era atât de liniștită și de relaxată, încât Alex se simți dezarmată. Își puse mâinile în șolduri, gâfâind și încercând să-și regleze respirația. Care este problema, Casey? — Nu este nici o problemă, doamnă Burnet. — Lucrezi la biroul meu? — Nu, Dumnezeule. Lucrez la cabinetul doctorului Hughes. Domnul doctor vrea să-l iau pe Jamie și să-l duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Alunecă pe suprafața capotei, uitându-se în interior. Billy ridică din nou arma, dar era prea zguduit și îngrozit ca să tragă. Dave coborî pe partea din dreapta a mașinii, încercă ușa, trăgând de portieră de mai multe ori. Billy îl privea, gâfâind puternic. Apoi Dave se lăsă din nou jos, dispărând total. Sirenele se apropiară. Billy realiză încet în ce situație disperată se afla. Venea poliția. El era închis în mașină, cu o armă în mână, mânjită de sângele lui și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
casă ca să facem destul loc pentru colecția noastră. — Dar ne gândim de asemenea să donăm totul unui muzeu la un moment dat, să fie Colecția Josh și Valerie Rothschild, adăugă Josh. Când termină de desfăcut și de fixat papirusul, deja gâfâia. — Charlie, cred că e prea mare pentru camera asta. Mai bine l-am strânge din nou și l-am duce În pivniță. Când gazdele se duseră În bucătărie să pregătească cina - gătitul era cea de-a doua pasiune a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
De ce-mi vorbești În halul ăsta? Ridică din nou privirea, nervos că-l tot Întrerupea. Îți spun pentru ultima oară, zise el rar, taci ! Dar de data asta formă un număr și-i sună pe detectivi. Robinson ajunse primul, gâfâind greu după ce urcase atâtea scări. — Detectivul Fitzgerald face curat În mașină. Baia e acolo, poți merge. Fugi imediat să se curețe. Când se Întoarse, revenise și Fitzgerald. — Crezi că o să te poți stăpâni de-acum Încolo? o Întrebă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-i postura de contemplator al vanităților lumii care-și pierde timpul, sau crede că-l câștigă, punând întrebări furnicilor, scarabeilor și șopârlelor. Cipriano Algor îl mângâie pe cap și puse altă întrebare, Ce vrei, dar Găsit n-a răspuns, doar gâfâia și căsca botul de parcă ar fi zâmbit la nerozia întrebării. Atunci auzi glasul lui Marçal chemându-l, Tată, vino, micul dejun e gata. Ginerele făcea pentru prima dată așa ceva, ceva neobișnuit trebuie că se întâmplă în casa și în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în acele momente că nu mai iubea decât câinii. Dacă ar fi stat în puterea lui, ar fi lăsat numai câini pe pământ. O lume ca o imensă haită. — Ucide-l! răsună din nou ordinul. Buldogul a țâșnit. Îl auzeam gâfâind și am închis ochii din nou. Încă două salturi, un salt și colții lui aveau să se înfigă în beregata mea. Am întins mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat buzele ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eu care nu pusesem niciodată preț pe adevăr și râsesem spunându-i într-o seară lui Dinu: „Adevărul are un defect grav, nu poate fi schimbat, e ca un bolovan care, dus în spinare, îți stingherește mișcările, te face să gâfâi, pe când minciuna, oho, poate fi modelată cum vrei. Dacă te pricepi, bineînțeles”. Poate că unii sunt atât de lași încât n-au încredere decât în cămașa de forță, au impresia că numai ea îi apără, i-am spus, înfuriat, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
câinelui și a celor de față și nu mai apunea odată. Belbo avea impresia că ieșise din casă În chiloți, dar nu reușea să se trezească, doamna nu se dădea Învinsă, sergentul era de negăsit, câinele continua să sângereze și gâfâia cu scâncete slabe. Chelăiăie, zisese Belbo, academic, și doamna zicea sigur că da, chelălăie, suferă, dragul de el, și dumneata nu puteai să fii mai atent? Satul Începea treptat să sufere un adevărat boom demografic, Belbo, Lorenza și câinele deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Însoțeau piruetele, lărgindu-se În formă de clopote, și păreau niște flori bătute de un uragan. În același timp, medium-ii parcă se chirciseră, cu fețele contractate și desfigurate, ca și cum ar fi Încercat să-și facă nevoile și nu reușeau, respirau gâfâind. Lumina vasului cu jăratic se atenuase, iar acoliții lui Madame Olcott stinseseră toate felinarele puse pe jos. Biserica era luminată doar de raza felinarelor din naos. Și Încet-Încet, minunea se realiză. De pe buzele lui Theo Fox Începea să iasă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am Încercat bravura și m-am găsit Într-o pivniță ticsită cu sticle goale, care dădea Într-un coridor cu două closete, având pe uși un bărbat și o femeie În miniatură. Eram În lumea celor vii. M-am oprit gâfâind. Abia În momentul acela m-am gândit la Lorenza. Acum era rândul meu să plâng. Dar ea luneca din venele mele, ca și cum n-ar fi existat vreodată. Nu reușeam nici măcar să-mi amintesc fața ei. Din lumea aceea de morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și, Dumnezeule, chiar la intrarea în parc era parcată o mașină de poliție. Simți că i se întoarce stomacul la gândul că se întâmplase ceva rău. Străbătu în fugă terenul de joacă și aleea de pe malul lacului, în timp ce maică-sa gâfâia la câțiva metri în urma ei, încercând să țină pasul. Scena pe care o văzu îi confirmă cele mai mari temeri. O femeie tinerică și destul de drăguță cu o voce ascuțită, vorbea cu un polițist și arăta înspre mașina de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lăsa impresia de generozitate, fața îi era suptă și răutăcioasă. — Pentru că e un boșorog pervers, de-aia. Fran o antipatiză instantaneu. Domnule polițist, ce s-a întâmplat mai exact? Polițistul, tânăr, crud și stânjenit la culme, șovăi. Phyllis se ivi gâfâind, în spatele lui Fran. — Domnișoara spune că domnul s-a expus în mod indecent în fața ei. — Era în tufișurile de acolo, insistă duduia cea dotată. Arătă înspre un pâlc de copaci care coborau spre lac. — Oh, Doamne, Ralph, se isteriză Phyllis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
comă și s-a dus la spital. Zece zile-a stat în comă și-a murit. Eu eram sigur c-a murit. Eram sigur din prima clipă c-a murit. Când am plecat, m-am uitat la ea și ea gâfâia. Asta până dimineață nu mai trăiește! Deci ceea ce vă spun am aflat de la anchetator. Că zece zile-a stat în comă și n-a mai avut ce să-i facă și-a murit. Și n-au aflat... A patra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
A mai înaintat puțin, dar când a ridicat capul și a încercat să-l strige pe Endō, și-a pierdut echilibrul și s-a afundat și mai adânc. Între timp, pe mal, Endō și Kobayashi se uitau unul la altul, gâfâind. Când Endō a făcut o mișcare rapidă ca să-și recupereze pistolul, Kobayashi s-a repezit la el cu cazmaua ridicată. Încercările lui disperate au dat greș, pentru că Endō a reușit să pareze loviturile. Cazmaua lovea cu zgomot pământul de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cerul albastru și aer proaspăt de munte. I se păreau atât de aproape, încât avea senzația că dacă întinde mâna ajunge la ei. Pe munte urca anevoie Gaston. Se ținea de stânci și de copaci și înainta pas cu pas, gâfâind, spre vârf. Din când în când îi mai scăpa câte un picior și aluneca îndărăt. Era tare amărât când se dădea cu fundul de pământ, dar se ridica și pornea mai departe. Lui Takamori i se părea caraghios și râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
avea un schimb simultan, care urmează a fi definitivat la două săptămîni după ce ne Întoarcem din luna de miere. Deci, mai e oare de mirare că oamenii și lucrurile mă calcă pe nervi? 9 — Hai, Ellie, inspiră mai adînc. Linda gîfÎie enervată În timp ce strînge mai tare șireturile de la corsetul rochiei mele de nuntă, Înjurînd că marginile refuză să se unească. — Of, pentru numele Domnului! În cele din urmă se lasă păgubașă, Îngrozită că transpirația care stă s-o podidească Îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se aude este acela al muzicii salsa date foarte tare, venind dinspre combina din grădină. Se aude la fel de tare În baie ca și afară. — Dan! urlu eu Încă o dată, printre țîrÎiturile soneriei. În cele din urmă, suflînd din greu și gîfÎind, Îmi salt corpul din cadă, mă Înfășor În halatul lui Dan (singurul care Încă Îmi mai vine) și-o pornesc, picurînd toată, spre ușa de la intrare. Chiar nu aștept pe nimeni Încă un ceas de acum Încolo, poate chiar două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
i-a aranjat. Dau din cap În semn că da, În vreme ce ochii lui Dan se luminează. — Aranjat? Întreabă el. Vrei să zici că și-a făcut operație estetică? — Da. Și i-a ridicat și și-a făcut implanturi. Nu mai gîfÎi așa, dragă, sînt sigură că o să-i vezi. Mă surprinde că nu e topless În avion, spune Trish, iar eu rîd, pentru că lipsa de inhibiții a Lisei nu contenește să mă uimească. Și-a făcut operația acum vreo două luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]