85,346 matches
-
doar că mai nimic spectaculos în discuțiile leneșe ale grupului de prieteni, toate poveștile sunt banale. De aceea autorul insistă pe metaforă Peșterii din final cu "povestea despre orice poveste posibilă, o ficțiune despre Ficțiune". Metaforă care mă trimite cu gândul mai degrabă la un sofisticat român postmodernist ŕ la prozatorii târgovișteni. Inteligent, fără îndoială, cu o scriitura bună și fluenta, dar fără o practică serioasă a ficțiunii adevărate, Adrian Șchiop încearcă un roman al generației deopotrivă nonconformist și de substanță
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
cheie decât cea în care se complace lectorul grăbit; aș spune într-o cheie a calmului desăvârșit, sustras servituților curente, în care promptitudinea, reacțiile imediate și ritmul trepidant al vieții zilnice cu imperativele ei care anulează răbdarea și mimează reflexivitatea, gândul cântăritor, simplu spus contemplarea meditativă, se cer sfidate. Lumea resuscitată de Lovinescu e cu totul alta decât cea pe care o trăim, afirmație banală dar care are menirea să atragă o dată mai mult atenția asupra obligativității de a te sustrage
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
se culca seara liniștit și se trezea dimineața la Poarta Albă, Sighet sau Aiud, după principiul liric româno-maghiaro-harghitean parafrazat și adaptat situației: "Seara bine mâncat,/noaptea bine culcat,/dimineața mort sculat". Acum e altfel: aproape cu toții știm ce are de gând poliția, parchetul, comisarii sau procurorii... Descinderile și "flagranturile" se transmit în direct la televiziune, kilogramele de droguri ne sunt prezentate cu posesorii, consumatorii și cu cătușele lor cu tot... Jurnalele tv ne dau detalii în valuri de declarații docte și
Urmărirea generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12783_a_14108]
-
e inviolabilă. Subunitățile sunt întreite în batalioane, companii, plutoane, grupe. Gradații sunt ai dracului. Ofițerii sunt nepăsători. Rastelul este plin de puști. Fuga are 270 de pași pe minut. Pușca are țeavă ghintuită, serie și număr. Tinerii militari au nostalgii, gânduri sinucigașe și colete. Comandanții au de furcă. Bufetul are marfă ieftină și infectă. Serviciul de gardă are trei schimburi și mulți păduchi. Spălătorul are cinci chiuvete funcționale din doișpe. Sala de mese are bucătărese care așteaptă dragoste și de la noile
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
ce răsfrînge asupra ta propriu-ți chip. Avantajul meu este că-l am mereu lângă mine pe Omicron... Proaspăt întors de la Paris, el ascultă alături un C.D. cu Fuga pisicii a lui Domenico Scarlatti, în timp ce-și perie pe gânduri aripa dreaptă vopsită într-un albastru Giotto, ultima modă de pe malurile Senei. Așa că, auzindu-l doar, e ca și cum m-aș uita într-o oglindă; pot să spun, în acest caz, una fermecată... După cum dreapta se face stânga, în procesul oglindirii
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
al filosofiei, moralei, o imagine îngerească. Nu scosesem un sunet. Omicron însă tresărise simultan ca atunci cînd ești curentat. S-ar mai cuveni să precizez că Omicron nici nu știe românește; și chiar dacă ar ști, nu comunicăm lingvistic, ci doar gând în gând, sistemul astral, universal, deprins cu multă dificultate, și căruia unii pământeni mai avansați,- dar nu cine știe ce, - îi zic telepatie, empatie, - să te identifici mental și sentimental cu persoana. Reiese că, în ce privește portretul,... autoportretul pe care voi încerca să
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
moralei, o imagine îngerească. Nu scosesem un sunet. Omicron însă tresărise simultan ca atunci cînd ești curentat. S-ar mai cuveni să precizez că Omicron nici nu știe românește; și chiar dacă ar ști, nu comunicăm lingvistic, ci doar gând în gând, sistemul astral, universal, deprins cu multă dificultate, și căruia unii pământeni mai avansați,- dar nu cine știe ce, - îi zic telepatie, empatie, - să te identifici mental și sentimental cu persoana. Reiese că, în ce privește portretul,... autoportretul pe care voi încerca să mi-l
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
decât la Toulouse Lautrec, și gonesc porumbeii grași, agresivi, care încearcă să le alunge, să le ia locul, și când mă gândesc la soarta tuturor celor pe care natura i-a născut slabi, lăsându-i pradă ușoară ticăloșilor... și că gândul este al doilea univers al nostru...
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
amenințătoare? încă le repugnă copiilor din lumea satelor tentația drogurilor, a sexualității și pornografiei, a violențelor de tot felul... Cât îi mai poate apăra lectura, literatura, mă gândeam, stârnindu-i la discuții, încercând a le afla, dincolo de sfieli și inhibiții, gândurile despre presă, despre istorie, despre cărți citite. Există în mai toate școlile biblioteci, dar multe cărți sunt vechi, sau sunt venite otova, din ce mai donează câte unul când își triază biblioteca personală. Sunt computere, multe computere în școli. Dar
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
aceste două capitole finale. Cum spuneam, romanului îi urmează patru povestiri abia acestea extravagante prin varietatea și insolitul subiectelor. Modelele sunt vizibile. Cea mai bună dintre povestiri, Planeta Do diez (o posibilă și foarte frumoasă ars poetica), te trimite cu gândul la Arhitectul lui Cărtărescu. Un pianist de geniu descoperă o infinitate de semitonuri între Do și Do diez și atunci, erijat în acordor, strecoară în toate pianele ce-i cad în mână câte un astfel de sunet imperceptibil pentru timpanul
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
cărții), dar, la fel de bine, și în zilele noastre. Este un amestec bizar de desuet și modern, în care clasicismul balzacian se împletește cu tehnicile cinematografice și analiza psihologică pentru a configura superbul fundal al peregrinărilor (propriu-zise, dar mai ales cu gîndul) protagonistului, într-un spațiu mitic al Capitalei. Într-un fel, tema a fost reluată în Fetița, cel mai recent roman al lui Mihai Zamfir. Celălalt roman, Acasă, este o carte a decrepitudinii, a agoniei mamei personajului, în paralel cu dispariția
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
fi aflat, ca să fiu cinstit ! Dar nici un moment nu m-am gîndit să mă stabilesc în străinătate ! Păi, dovadă, știți că eu m-am naturalizat francez în 1989 ! Am stat din "47 în "89 cu un pașaport de refugiat.Nici gînd nu era să rămîn în străinătate. La un moment dat am cam pierdut speranța, văzînd ce se întîmplă, că se permanentizează această Europă comunistă de dincolo de Cortina de Fier, dar n-am pierdut complet speranța niciodată. Niciodată. Și de îndată ce s-
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
numeroase sondaje de opinie ori ar fi studiat listele de vînzare ale cărților lui Cărtărescu din toată țara. Mai mult, căzînd în boala numită "scenarită" face tot soiul de speculații cu privire la inițiativa cărții de publicistică a lui M.C., turbează la gîndul că un mare autor și-a găsit un editor sigur, că i se scot cărțile încontinuu, simultan în ediții de lux și de buzunar și tare ar vrea ca mașinăria să se strice și Cărtărescu să devină un oarecare, ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
marginalelor posturi de radio și televiziune sau ziarelor ce n-au intrat în hora preamăririi regimului pesedist sunt doar preludiul la o tragedie națională de care mulți români nu par deloc conștienți. Naivi și creduli până la prostie, se amăgesc cu gândul că salvarea țării stă în unirea cu Moldova, fără să vadă cadoul otrăvit ce stă în acest gest care, oricum, ar veni prea târziu.
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
Iulia Argint In acest volum de poezii al lui Ion Horea se înșiruie melodios cuvinte cu iz patriarhal, sunt legate unul de altul gânduri care par vechi. Concepute formal și tematic în spirit pur tradiționalist, cu urme din Psalmii lui Tudor Arghezi și din lirica lui Ion Pillat, poeziile lui Ion Horea construiesc imagini picturale înnegurate, parcă ieșite toate dintr-un amurg veșnic. Li
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
să poată fi creată iluzia (poetică) a recunoașterii neștiutului; de fapt este un dialog purtat numai cu sine însuși, construit după bineștiutul model al cercului hermeneutic; nu are loc decât re-cunoașterea unei copii a copiei. Pentru a putea trăi cu gândul acestei absențe, cu această tăcere, este nevoie de uitare și de imaginație. Discursul poetic întâlnit în Mărturisiri și rugăciuni este unul trufaș locvace, dar în spatele cuvintelor se ghicește o tristă și adâncă tăcere.
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
de o foarte subtilă pătrundere psihologică, de o finețe și o scormonire de adîncuri care-ți evocă ecouri din Proust și din Virginia Woolf, de o mare plasticitate descriptivă, de un umor amar și o ironie care te duce cu gîndul la Bellow. Să poți cunoaște o femeie este drama lui Yoel, un agent de rang înalt al Serviciilor Secrete Israeliene, căruia deformațiile profesionale, reticențele, secretivitatea, rezerva autoimpusă, suspiciunile, frecventele călătorii de serviciu i-au modificat viața personală de soț și
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
readuce în slujbă și rămîne singur între trei femei: mama, soacra și fiica lui adolescentă. în această ambianță de feminitate oarecum conflictuală, Yoel se concentrează pe înțelegerea, pe cunoașterea postumă a soției sale: încearcă să o reconstituie din amintiri, din gînduri tardive, să-i descifreze enigmele și să se cunoască pe sine, în lumina unei vieți conjugale mai mult sau mai puțin ratate. Și să-și izbăvească, să-și răscumpere prin fiica sa, neîmplinirile, cunoașterea blocată. Romanul este în curs de
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
țin cu ardoare să-i fascineze sau să-i farmece pe ceilalți, pentru ca astfel să umple un anumit vid din ei înșiși. Un vid universal, pe care Yoel, în sinea lui, îl denumea lipsa de iubire. Nu dezvăluise nimănui aceste gînduri, decît o singură dată, soției sale. Și Ivria îi răspunsese, lipsită de interes: - Ăsta-i un clișeu răsuflat. Yoel a fost de acord cu ea. Poate că de aceea renunțase la ideea de a scrie cartea. înțelepciunea acumulată în anii
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
idiș. La nevoie, o rupea și în germană și în arabă. Purta aproape întotdeauna un costum gri, convențional. Se deprinsese să călătorească în lumea întreagă cu o valiză ușoară și un bagaj de mînă. își omora timpul stînd singur cu gîndurile lui. învățase să se mențină în formă cu ajutorul cîtorva exerciții ușoare de gimnastică matinală, al unei alimentații supravegheate cu grijă, și al unor doze regulate de vitamine și minerale. Distrugea toate facturile, dar păstra o înregistrare mentală a fiecărui bănuț
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
Călătorie până la capătul nopții, care se bucurase de succes. Ca și André Gide , stângist, și Panait Istrati al nostru, Celine se întorsese dezamăgit. Cât timp a durat iluzia, înainte de război, nici un scriitor important nu s-a întors de la Moscova cu gânduri bune. Afară doar dacă nu era plătit, acceptând. Pentru că și pe Gide voiseră să-l cumpere, dar nu se lăsase - de unde scandalul iscat. Nu era cine știe ce merit să vezi... Se vedea de la o poștă. Meritul era să nu minți. (Cu
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
păcate, la un șir destul de anost de rezumate ale povestirilor (p. 194-211), uitând cu desăvârșire parabolele religioase, pentru că rămâne uneori cu informația, în mod curios, la nivelul începutului anilor ´80, când acestea încă nu fuseseră editate semnificativ, nici în volumul Gânduri albe (1986), nici în Toiagul minunilor (1991). Admirația pentru proza voiculesciană se exprimă mai mult adjectival, prin superlative, decât prin analize: astfel, în Sezon mort efectul cumulativ e "extraordinar" (p. 203), Pescarul Amin are "o formidabilă deschidere simbolică" (p. 205
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
al lui Lucian Raicu, de fapt o "scenă din romanul literaturii". Sună actual considerațiile din 1985 ale criticului, sărbătorit în același număr al Adevărului literar și artistic la împlinirea celor 70 de ani. Poate că îi vor pune puțin pe gânduri, aceste reflecții ale lui Raicu, pe cei care îndeamnă (asmut?) necontenit la "luptă", pe cei care socotesc că fără "luptă" între generații viața literară nu e normală. Iată ce scria L. Raicu despre lupta generațiilor acum două decenii, deci nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
să-mi las limbajul ca pe vremea când aveam 25 de ani. Dacă voi mai scrie, vreodată, inefabil, o voi face nu atunci când distanța de care vorbeam nu va mai exista, ci atunci când m-ar putea copleși, cu adevărat, inefabilul gândului dispariției mele și al absenței, în general. Abia moartea dă sens tuturor lucrurilor. Dar, în același timp, fiindcă ești viu și gândești, te cam înspăimântă posibilitatea neviului și a tăcerii totale. "Scrisul s-a întors, oarecum, împotriva mea" - Absențele sunt
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
s-a mai potolit, permițându-mi să nu mă mai cred un quasi impostor. Se întâmpla, pe neașteptate dar destul de frecvent, ca vorba să se lege și ideile să se închege. Participam atunci la un fenomen unic în existența mea. Gândurile își răspundeau și înaintau împreună într-o explorare aproape primejdioasă. Descopeream resurse neștiute și străbăteam teritorii neumblate până ce atingeam o limită de nedepășit. Rămânea nedezvăluită numai o ultimă esență, nedivulgat numai un ultim secret. Când, foarte târziu, ne duceam să
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]