1,115 matches
-
onorifice "Gothicus Maximus" și "Germanicus Maximus". Unul dintre principiile lui era să nu permită niciodată soldaților săi să fie inactivi, și îi angaja pe timp de pace la munci comunitare, între altele la extinderea plantațiilor de viță de vie în Galia, Pannonia și alte ținuturi, cu scopul de a relansa economia în acele teritorii devastate. În 279-280, Probus era, potrivit lui Zosimus, în Rhaetia, Illyria și Licia, unde a condus bătălii cu vandalii. În aceiași ani, generalii lui Probus i-au învins
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
blemienii nubieni în provincia Egipt, Probus a dispus reconstruirea podurilor peste Nil și a canalelor de-a lungul fluviului, unde era concentrată producția de grâne a imperiului. În 280-281, Probus a doborât trei uzurpatori, Iulius Saturninus (în Siria), Proculus (în Galia) și Bonosus (în Colonia Claudia Ara Agrippinensium, astăzi Köln). Anvergura acestor revolte nu este clară, dar există indicii că nu erau doar probleme locale. În 281, împăratul era în Roma, unde și-a celebrat triumful. Probus era nerăbdător să inițieze
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
dobândea drepturile de mitropolit, avand control asupra episcopilor din toate provinciile galice (Viennensis și Narbonensis I și II)). În mod suplimentar a fost creat pentru Patroclus titlul de Vicar papal asupra întregii Galii; astfel nici un reprezentant ecletiastic, nici măcar episcopii din Galia, nu puteau merge la Roma fără să aibă asupra lor un certificat de identitate emis de Mitropolitul Patroclus. În 417, Papa Zosim a învestit un mitropolit de Arles, cu puteri peste tot episcopatul din Galia, având o poziție fermă și
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
reprezentant ecletiastic, nici măcar episcopii din Galia, nu puteau merge la Roma fără să aibă asupra lor un certificat de identitate emis de Mitropolitul Patroclus. În 417, Papa Zosim a învestit un mitropolit de Arles, cu puteri peste tot episcopatul din Galia, având o poziție fermă și implicând-se în mod activ pentru formarea acestei arhiepiscopii. Temperamentul său iritabil l-a caracterizat în controversele la care a luat parte în Galia, Africa și Italia, incluzând și Roma, unde clerul era foarte divizat
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
învestit un mitropolit de Arles, cu puteri peste tot episcopatul din Galia, având o poziție fermă și implicând-se în mod activ pentru formarea acestei arhiepiscopii. Temperamentul său iritabil l-a caracterizat în controversele la care a luat parte în Galia, Africa și Italia, incluzând și Roma, unde clerul era foarte divizat. În anul 400, Arles a înlocuit orașul Trier, ca reședință a Guvernatorului (Prefectus Praetorio Galliarum) Diocezei Civile a Galiei. Patroclus, care beneficia de ajutorul generalului Constantin, a folosit acest
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
a caracterizat în controversele la care a luat parte în Galia, Africa și Italia, incluzând și Roma, unde clerul era foarte divizat. În anul 400, Arles a înlocuit orașul Trier, ca reședință a Guvernatorului (Prefectus Praetorio Galliarum) Diocezei Civile a Galiei. Patroclus, care beneficia de ajutorul generalului Constantin, a folosit acest sprijin pentru a dobândi pentru sine titlul mai sus menționat, convingându-l pe Papa Zosim că intențiile sale sunt onorabile. Episcopii Din Viena, Narbonne și Marseille au privit această ridicare
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
în a reuși să execute ordinul papei, acela de de a-i aduce noutățile privind rezultatul conciliului. Ca și papă, Ilarie a continuat politica predecesorului său, Leon cel Mare, care în disputa cu Ilarie, Episcop de Arles în privința provinciei romane,Galia, a obținut de la împăratul Valentinian al III-lea faimosul edict (445) prin care recunoștea supremația Episcopului Romei asupra tuturor celorlalți episcopi (supremația papală). La Narbonne, Hermes, fost arhidiacon, a fost numit de predecesorul său și instalat fără aprobarea expresă a
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
Profuturus de Braga" care conținea deciziile diferitor întrebări asupra disciplinei bisericești. Episcopul "Auxanius" și succesorul său, "Aurelian de Arles", care au intrat în discuție cu papa asupra acordării palium-ului ca însemn al demnității și puterii legatului papal pentru zona Galiei, ca răspuns, papa a trimis două scrisori adecvate problemei celor doi episcopi. Între timp, o nouă dificultate dogmatică s-a dezvoltat la Constantinopol, lucru ce i-a dat papei multe ore de amărăciune. În 543 Împăratul Iustinian a dat un
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
a Alpilor Elvețieni s-au stabilit vânători încă din perioada de sfârșit a paleoliticului. În perioada neolitică zona a fost relativ dens populată. În anul 58 î.Hr. elveții au încercat să se sustragă presiunii triburilor migratoare germanice prin mutarea în Galia, dar au fost învinși la Lawrenceburg de către armatele lui Iulius Cezar și trimiși înapoi. Regiunea alpină a fost integrată în Imperiul Roman și a fost larg romanizată în cursul secolelor următoare. Centrul administrației romane a fost la Aventicum. Primii episcopi
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
al francilor salieni din aprox.447 până în 457, și capătă importanță odată cu victoriile fiului său Childeric I (a domnit aprox.457 - 481) împotriva vizigoților, saxonilor și alemannilor. Fiul lui Childeric Clovis I a unificat apoi cea mai mare parte a Galiei la nord de râul Loara în jurul anului 486, când l-a învins pe Syagrius, conducătorul roman al acestei regiuni. A câștigat bătălia de la Tolbiac împotriva alemannilor în 496, ocazie cu care a adoptat religia creștină a soției sale, și a
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
a armatei, sarcini administrative, și de mediere a disputelor. Acest lucru a fost necesar după prăbușirea sistemelor birocratice și de încasare a taxelor ale romanilor, odată cu preluarea de către franci a administrației, pe măsură ce intrau în vestul și sudul puternic romanizate ale Galiei. Conții trebuiau să asigure armate, înrolând "milites" și răsplătindu-i în schimb cu pământ. Aceste armate erau la dispoziția regelui pentru sprijin militar. Se desfășurau adunări anuale ale nobililor din regat și ale căpeteniilor militare, unde se discutau principii generale
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
vreun cod civil de legi necesar unei societăți urbanizate, așa cum Iustinian a elaborat și promulgat în Imperiul Bizantin. Cele câteva edicte merovingiene rămase privesc în general împărțirea proprietăților între moștenitori. Regatul merovingian, care includea, cel mai târziu din 509, toată Galia cu excepția Burgundiei, și reunea toate triburile francilor, s-a aflat într-o stare aproape continuă de război, de obicei civil. Fiii lui Clovis și-au păstrat legăturile de rudenie în războaiele cu burgunzii, dar au demonstrat dorință nemăsurată de mărire
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
a reușit clarificarea faptului dacă cimbrii i-au urmat pe teutoni peste tot. Bătălia de la Noreia din anul 113 î.H. este descrisă de istoricii antici în mod diferit. Teutonii traversează Rinul și după relatările lui Gaius Iulius Caesar pustiesc Galia, după care vor suferi o înfrăngere în fața celților de pe teritoriul Belgiei. Germanicii (teutoni, cimbri, în plus și ambri, tiguri) pornesc contra așezărilor galezo-romane și vor înfrânge o armată romană în bătălia de la Arausio, (105 î.H.) loc în sudul Galiei
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
Galia, după care vor suferi o înfrăngere în fața celților de pe teritoriul Belgiei. Germanicii (teutoni, cimbri, în plus și ambri, tiguri) pornesc contra așezărilor galezo-romane și vor înfrânge o armată romană în bătălia de la Arausio, (105 î.H.) loc în sudul Galiei. Aici triburile teutonice se vor despărți de cimbri care pornesc spre Spania pe când teutonii rămân în Galia. După doi ani se vor uni iarăși sub conducerea lui Teutobod împotriva romanilor. Armata romană fusese între timp (după Arausio, 105) total restructurată
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
și ambri, tiguri) pornesc contra așezărilor galezo-romane și vor înfrânge o armată romană în bătălia de la Arausio, (105 î.H.) loc în sudul Galiei. Aici triburile teutonice se vor despărți de cimbri care pornesc spre Spania pe când teutonii rămân în Galia. După doi ani se vor uni iarăși sub conducerea lui Teutobod împotriva romanilor. Armata romană fusese între timp (după Arausio, 105) total restructurată într-o armată de soldneri (soldați plătiți) de către consulul Gaius Marius. Conduși de acesta, romanii vor înfrânge
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
Război Punic debutează în 149 î.Hr.. Din nou romanii obțin victoria iar Cartagina este complet distrusă în 146 î.Hr.. După încă trei ani, Macedonia devine provincie. Spania este subjugată, iar romanii preiau controlul asupra nordului Africii și Siriei. Dobândește și Galia în 118 î.Hr. și Egiptul în 31 î.Hr.. Asistăm la cea mai mare extindere a unui imperiu din istoria lumii. Clasa mijlocie (în special negustorii și bancherii) continuă să se extindă. Schimbările economice, sociale și culturale au fost rapide. Tensiunile
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
cunoscut sub numele de Primul triumvirat. Această alianță începe să decadă când Crassus moare în 53 î.Hr., iar Pompei a fost învestit cu puteri extraordinare de către Senat. În 49 î.Hr., Cezar, nemulțumit, pornește cu trupele sale trecând râul Rubicon din Galia către Roma și îl invinge pe Pompei. Cezar profită de victorie și continuă anexarea de noi teritorii în favoarea Romei. În 46 î.Hr., senatul îl proclamă dictator pentru zece ani. Doi ani mai târziu, este numit dictator pe viață. Ambiția lui
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
realizat divizarea definitivă a Imperiului Român. Valentinian I a dăruit fratelui său prefectura bogată din Est, de la Dunărea de Jos până la granițele cu Persia; în același timp, el și-a rezervat guvernării sale imediate prefecturile războinice ale Illyricului, Italia și Galia, de la extremitatea Greciei până la meterezele Caledoniene, si de la meterezele Caledoniene până la poalele Muntelui Atlas. "(Edward Gibbon, "Declinul și căderea Imperiului Român" Vol. 2. Capitolul XXV)" Bazilica creștină din sec al IV-lea din Nis, este una din cele mai vechi
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
Iulius Cezar, Cneus Pompeius Magnus și Marcus Licinius Crassus își împart puterea printr-un prim Triumvirat, iar constituția republicii este anulată, marcând declinul republicii. Pompei cucerește Siria, Palestina și Iudeea și ocupă Imperiul Seleucid, iar Cezar conduce o campanie în Galia și o transformă în provincie romană. Traversează Rubiconul, fără să predea trupele și pornește o luptă cu Pompei (sprijinit de Senat) pentru putere. Îl învinge pe Pompei la Bătălia de la Pharsalus. Cezar este ales consul pe viață, ulterior dictator în
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
în lucrarea sa „Viața lui Constantin” povestește despre apariția pe cer la miezul zilei, deasupra soarelui, a unei cruci luminoase împreună cu inscripția "prin aceast semn vei învinge". Crucea ar fi apărut lui Constantin dar și armatei sale pe când erau în Galia în drum spre Peninsula Italică. În ziua următoare, poruncind însemnarea fiecărui scut cu monograma lui Hristos, cele două armate s-au ciocnit,Maxentius este ucis, iar Constantin a câștigat o victorie decisivă. mediat ce a venit la putere, Constantin a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
împăratului Teodosiu I, a fost împărțit între cei doi fii ai săi, Honorius (partea de apus) si Arcadius (partea de răsărit). Rând pe rând, teritoriile Imperiului Roman de Apus sunt cucerite. În 410, Britania este cucerită de Anglo-saxoni. În 486, Galia este prădată de Franci. Vizigoții cuceresc Spania după 455, iar Vandalii au năvălit în Africa de Nord. Pe 24 august 410, vizigoții au jefuit Roma timp de trei zile. Multe dintre clădirile mari ale orașului au fost devastate, inclusiv mausoleele lui Augustus
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
mulți dintre ei cautând refugiu în Africa. În 451, după ce hoardele de huni sub conducerea lui Attila au format un imperiu ce cuprindea teritorii vaste în Europa Centrală și de Est și năvălind deseori în Imperiul Bizantin, aceștia au devastat Galia. Dar au fost respinși în Bătălia de la Câmpiile Catalaunice, în apropiere de Châlons, de catre generalul roman, Flavius Aetius . În Roma anului 455, Genseric, regele vandalilor, asediază, devastează și jefuieste orașul, luând-o pe însăși împărăteasa Licinia Eudoxia ca ostatică . Roma
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
construirea castelelor din blocuri mari bine îmbinate. Coloanele și arcadele cu vârf ascuțit susțineau greutatea catedralelor mari, iar pilonii erau mai zvelți și ferestrel mai înalte cu vitralii.Catedralele erau concepute în stil gotic. După ce francii s-au stabilit în Galia, în secolul V, conducatorul lor, Clovis, a unit triburile francilor, i-a învins pe gali și pe vizigoți și a creat regatul franc. S-a creștinat și a beneficiat de susținerea Romei. În 732, Carol Martel, i-a condus pe
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Acesta nu cuprindea provinciile actuale Brabantul Flamand, Anvers și Limburg. Pe lângă aceasta diverse teritorii actualmente în Franța și Olanda au aparținut la diverse momente de comitat. Teritoriile acestuia erau: În anul 54 î.Hr. Cezar cucerește regiunea în timpul campaniei sale din Galia și o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o populație formată din triburi celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența
Comitatul Flandra () [Corola-website/Science/314971_a_316300]
-
acestora). Mai târziu, edictele vizau clerul creștin și impuneau sacrificii universale, prin care toți locuitorii imperiului urmau să facă sacrificii zeilor "oficiali". Persecuția a variat în intensitate pe cuprinsul teritoriului imperiului - cea mai indulgentă formă de persecuție a fost în Galia și Britannia, unde doar prima parte a edictului a fost aplicată. Cea mai acerbă persecuție a fost în provinciile orientale. Atitudinea autorităților romane din timpul unor persecuții asemănătoare este redată în următorul citat: Creștinii au fost întotdeauna obiectul unor discriminări
Persecuția lui Dioclețian () [Corola-website/Science/318466_a_319795]