1,147 matches
-
năvălind prin ferestre. Am luat-o la fugă, țipând, pe coridoare, urmărite de cârdurile de șoareci înaripați, care acum ne izbeau cu-adevărat peste față și încercau să ne sfâșie hainele. Coridoarele se înmulțeau și nu mai găseam ieșirea. Lanterna Garoafei își alungea lumina pe pereții acoperiți de licheni. Când am deschis una din nenumăratele uși, ne-am trezit brusc afară, sub lumina feerică a lunii și-a stelelor. Fugeam pe strada neagră, urmărite încă de lilieci, care s-au rotit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai vedeau cele șapte cercuri din jurul tronului. M-am așezat pe scaunul împodobit și Puia mi-a pus pe cap coronița de poleială. M-au înfășurat în ghirlande lungi de hârtie lucioasă roșie ca focul, mi-au împletit în păr garoafe și mi-au pus pe degete inele cu pietre rubinii. Apoi mi-am primit obiectul, un ineluș care părea de aur. Nu eram în apele mele. Aveam sentimentul că nu voi fi la înălțime, că ziua mea va fi un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bilețelele, pe care urma să scriu cele șase nume ale prietenelor mele, ca să aflăm cine va fi mireasa. Aici am trișat, dar nu eram în stare să fac altfel. Am scris pe toate bilețelele "Ester". Le-am împăturit apoi, și Garoafa a tras un singur bilet din pumnul meu. Pe celelalte le-am rupt repede și le-am aruncat. Dacă mi le-ar fi cerut, aș fi rămas cu toată rușinea pe cap. Riscasem mult, dar jocul îmi ieșise. Deci Ester
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nas acvilin. Ca buchet de nuntă, fetele i-au adunat un braț de flori de cîmp: păpădii, mușețel, albăstrele... Și celelalte fete își împărțiră rolurile. Ada și Balena aveau să fie părinții băiatului, Carmina și Puia cei ai fetei, iar Garoafa - preotul care trebuia să ne cunune. Pentru asta își făcuse dintr-o cârpă neagră o barbă până la pământ. Nu te puteai uita la ea fără să te-apuce o veselie nebună. Am hotărât ca "altarul" să fie chiar în fața ușii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
termine totul. Curând ,tot ce făcea farmecul acestor zile (acestei lumi) avea să se șteargă de parcă n-ar fi fost niciodată. Brațul Esterei, pe care-l strângeam acum sub al meu, avea să dispară. Marile Jocuri luau sfârșit. Ajunse în fața Garoafei, ne-am oprit, privind doar înainte. Ușa magaziei putrezise aproape complet. Lacătul mare, ruginit, atârna pe poartă ca un sigiliu. Mi-a fulgerat prin minte că, după spusele lui Egor, acolo trebuia să fie REM-ul. Ideea mi s-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înainte. Ușa magaziei putrezise aproape complet. Lacătul mare, ruginit, atârna pe poartă ca un sigiliu. Mi-a fulgerat prin minte că, după spusele lui Egor, acolo trebuia să fie REM-ul. Ideea mi s-a părut mai absurdă ca niciodată. Garoafa mormăia repede ceva, probabil pe țigănește, tinînd palmele în chip de carte, strîmbîndu-se și trăgîndu-se de barbă. Veni și momentul solemn în care ne întrebă pe fiecare dacă vroiam să ne cununăm cu cealaltă, la care am răspuns amândouă, încet
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu o fereastră panoramică, triplă, prin care se zărea, dincolo de-o stradă lată, un șir de blocuri. Fereastra avea o perdea albă, prinsă de o galerie galbenă cu două brâuri cafenii pe margini, și draperii cu dungi verzi și garoafe galbene pe fond palid. Un fotoliu cam uscățiv, cu tapițerie buretoasă, roșie cu desene turcești, se sprijinea de peretele cu fereastra. Pe el se aflau doi puișori verzi de pernă, un pulovăr cafeniu aruncat la întîmplare și un prosop plușat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mine. Cum mă duceam cu mama la tanti Aura și cu tata la Orășelul Copiilor, cum călătoream legănîndu-ne în tramvaie, cum m-a mușcat odată Chombe de obraz, cum îi făceam fustițe lui Zizi. Era apoi despre pietenele mele, despre Garoafa și Puia și Balena și Ada și Carmina și Ester, toate înfățișate chiar așa cum erau. Scria despre Egor și doamna Bach, despre strămoșii lor, despre scoica din care emanau vise. Scria despre jocul nostru de-a Reginele și despre tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deschidea ușa: Vă rog trimiteți florile imediat, căci s-ar putea ca domnul respectiv să plece și mi-ar părea foarte rău. Vă mulțumesc, spuse ea și plecă. În drum spre casă, căutam un loc unde să arunc cele câteva garoafe pe care le-am cumpărat ca să mă aflu în treabă. Știam că am terminat-o cu Sonia pentru totdeauna. Desigur, înțelegeam perfect că între mine și Sonia încă nu s-a întâmplat nimic, că tot ce am simțit în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu m-ar lăsa să ți le pot spune. [VERONICA MICLE] [București, 7 septembrie 1879] Scumpul meu drag! Nu știu cum să încep, cum vei găsi această lettră roză! Nu mă mai recunosc după noaptea noastră întreagă. 621 {EminescuOpXVI 622} Inimă bună, garoafe sângerii, iubire și numai iubire, scumpul meu drag: Ce-ai visat? Mă vei ierta? Un eco răspunde inimilor noastre în auz de dimineață. Scumpul meu Emin, să-l ascultăm mărit în noi. Cu totul, de-acum cu totul a ta
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
salonul Mironescu pentru tânărul Ialomițeanu ! După atâtea solitare plimbări până la Flora sau la Rondul doi, cu pantofii găuriți, cu paltonul prea larg al lui Nenicu și cu franjuri la manșeta pantalonului, privind cu jind elegantele echipaje sau automobile ascunse sub garoafe și trandafiri la bătăile cu flori, să ai deodată acele chipuri admirate la doi pași ! Chiar dacă, bun înțeles, nicio șansă de a fi remarcat... Cu mâinile încrucișate la spate, peste pulpanele redingotei, junele Ialomițeanu își reîncepe plimbarea prin salon. După
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dacă ai fi adoptat un ton de profesor sau de mătușă bătrînă și le-ai fi Întrebat: spune-mi cu cine te-nsoțești și-o să-ți spun cine ești, toate florile și-ar fi Îndreptat privirile spre Susan. În schimb, nici o garoafă ofilită mi s-ar fi uitat la Celso, care mergea În spatele ei, așteptînd să-i Întindă foarfeca toledană, fiindcă trandafirul ăsta era tocmai bun pentru vasul de pe pian. De Îndată ce alegea o floare, i-o arăta lui Celso cu degetul, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să o atingă pentru ca nu cumva s-o Înțepe o albină și-i dădea foarfecă s-o taie. El tăia floarea, Îi Înapoia foarfeca și, rămînÎnd iar În urmă, mergînd În spatele ei, se deplasau spre altă tufă și ea alegea garoafa asta minunată și-i Întindea din nou foarfeca și tot așa pînă umplea cu gîndul vasul de pe pian și amîndoi se Îndreptau spre cișmeaua din micul patio de lîngă bucătărie. Acolo Susan supraveghea spălarea florilor, arătîndu-i majordomului-casier petalele care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe astea le putem suprima“, spunea, de exemplu și-i Întindea foarfeca, avînd grijă Întotdeauna s-o ia Înapoi, fiindcă avea mare nevoie de ea la tăiatul florilor data viitoare. „Divin!“ exclama Susan, contemplînd vasul plin de lasomie, trandafiri sau garoafe; „gata“, spunea pe urmă, căutînd privirea aprobatoare a lui Celso, care de fapt ar fi preferat să Împodobească salonul de pian cu floarea lui preferată: capuli. Era ora unsprezece dimineața, cînd Susan se instala pe o sofa orientală cu perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un buchet mare învelit în celofan în brațe și s-a strecurat pe lângă ea în hol. —Repede, înainte să mă vadă careva. Ar trebui să fiu la școală. Lisa privi plictisită florile. Erau numai din cele bune. Nici urmă de garoafe sau alte rahaturi ieftine, ci multe chestii ciudate - orhidee și clopoței mov, care păreau venite de pe altă planetă. De la cine erau? Mâinile îi tremurau în timp ce desfăcea plicul. Oare erau de la Oliver? Erau de la Jack. Tot ce scria în bilet era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de lup... Mi-am ridicat privirea și iată-l. Fermín Romero de Torres, geniu și figură, Îmbrăcat În costumul său cel mai bun și cu mutra aia de trabuc răsucit intra pe ușă cu un zîmbet triumfal și cu o garoafă proaspătă la butonieră. — Dar ce faci dumneata aici, nefericitule? Nu trebuia să respecți odihna prescrisă? — Odihna se respectă singură. Eu sînt un om de acțiune. Iar dacă nu sînt eu aici, domniile voastre nu vindeți nici un catehism. Nesocotind sfaturile medicului, Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
făcut o listă cu aceste locuri și ne-am Început periplul. Vila de pe bulevardul Tibidabo nu mai era decît o proprietate pustie, eșuată Îndărătul unor lanțuri și văluri de iederă. Un florar ambulant care vindea buchete de trandafiri și de garoafe peste drum, la colțul străzii, ne-a zis că Își amintea de o singură persoană care se apropiase de casă recent, Însă era vorba de un bărbat În puterea vîrstei, aproape bătrîn și nițel șchiop. — Tare era parșiv, adevăru-i. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ne-a zis că Își amintea de o singură persoană care se apropiase de casă recent, Însă era vorba de un bărbat În puterea vîrstei, aproape bătrîn și nițel șchiop. — Tare era parșiv, adevăru-i. Am vrut să-i vînd o garoafă pentru butonieră și m-a trimis la naiba, zicînd că e război și că nu-i momentul pentru flori. Nu mai văzuse pe nimeni. Miquel a cumpărat de la el cîțiva trandafiri veștejiți și, pentru orice eventualitate, i-a lăsat numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un asemenea tărăboi, Încît avea să fie surghiunit În cel mai bun caz pe stînca Gibraltar, să evanghelizeze maimuțele, de meschin și mizerabil ce era. Mai mulți trecători au aplaudat, iar florarul din piață i-a oferit lui Fermín o garoafă albă pe care acesta și-a etalat-o numaidecît la butonieră, păstrînd-o pînă cînd petalele i-au devenit de culoarea gulerului de la cămașă. Totul fiind gata și lipsind numai preotul, Fermín s-a deplasat la colegiul San Gabriel, unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unde locuiesc, naratorii privesc pe geam și se desfată cu luminoasa priveliște. La parterul școlii de vizavi se văd într-o sală busturile sobre ale pensionarilor reuniți într-o pașnică ședință de bloc. Alături de școală, în piață, s-au adus garoafe și tineri veseli cumpără buchet după buchet. Pe alei se aud strigătele prelungi ale celor care printr-o salutară inițiativă ajută gospodinele să se debaraseze, economisind timp, de sticlele și borcanele goale prisosind prin debarale. Din bucătăria naratorilor vine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
il respire, humblement tapi parmi la mousse. Din buzunarul interior Karp scoase obiectul metalic, pe care Îl așeză Între pagini de-a lungul cotorului cărții. Închizând volumul, ne explică conținutul poemului. — O scenă de sodomie. „Întunecat și zbârcit, ca o garoafă mov / respiră, ghemuit umil pe mușchi“. Nici un german n-ar fi În stare să scrie așa. Nici măcar Blei. Și vreo femeie, nici atât. Totuși, poezia Încearcă măcar să Înfățiseze lucrurile dintr-o perspectivă mai puțin militantă. Obscur et froncé: asta e ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atât de nervos, și atât de groaznic de excitat, că abia se mai controla. Dar până la urmă a făcut ce i-am spus. Știam că e o chestiune de secunde să-și lipească râtul de oglindă. Urma arăta ca o garoafă, Închisă la culoare și cutată, de parcă ar fi fost lăsată de un porc. Dora zâmbi. L-am Întrebat ce-a văzut. La Început, n-a zis nimic. ‘Vrei să-ți spun eu?’ m-am Întrebat. Nici atunci n-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de păr din aur încrustate cu pietre prețioase. te-ai lipit de arbori, i-ai înlănțuit cu brațele, i-ai strîns tare în brațe, i-ai îmbrățișat. te-ai tăvălit prin ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit printre crizanteme și printre garoafe. Le-ai strivit. te-ai spălat apoi îndelung la fîntîna arteziană din centrul orașului. ai intrat în marile magazine de modă și ai dezbrăcat toate manechinele din vitrine. Le-ai pipăit, le-ai mîngîiat. ai îmbrățișat cîteva manechine-femei. ai rîs
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zile, doar două: — Două zile. Nici un minut, nici o zi, nici un an mai mult. Poimâine, la nouășpe și cinzeșcinci trecute fix, În cabina telefonică număru doi dân Constituție, vii cu mălaiu-n plic. Io o să port un parpalac dă cauciuc și-o garoafă roșie la botoneră. — Catanga, a protestat Cárdenas, da dă ce să ne obosim până acolo, că doar stai la doi pași. I-am Înțeles punctu dă vedere, da lozinca mea ie să nu dau napoi. În Constituție, am zis, poimâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu, și bietu boxer a priceput tare greu: — Poimâine... nouășpe și cinzeșcinci... drept În buricu la Peața Cañuelas... ultima amânare, două bătrâne juma dă naționali distribuiți În plic unic, nu mai da așa pregnant... am să viu cu parpalac și garoafă... nu-l mai lovi așa tare pe pretenaru lu bătrânu tău... mi-ai scos ciucolata pă nas, fă o pauză... știi că io sunt inegzorabil... spectacolu n-o să să suspende dân cauză dă motiv dă vreme rea, du-te cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]