2,190 matches
-
verzi, întotdeauna zâmbitoare. Erau culese în câteva ore și seara i se înapoiau sub formă de șpalturi, pentru a mai face unele intervenții, scurtări sau adăugiri, după cum i se semnala din tipografie că era nevoie. Avea o mare experiență de gazetar, cal cula bine dimensiunile, dar se mai întâmpla, la așezarea în pagini, să fie nevoie de unele ajustări. M-am dus prima dată la Stancu încercat de oarecari emoții, căci îi mersese faima de om cu toane, irascibil și capabil
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Cum se poate? Se poate, pentru cine trece de aparențe. Mă atrăgea, desigur, la Fănuș Neagu și faptul că frecventa lumea literară, că avea cunoscuți pe la reviste, pe la edituri, pe la radio, foști colegi de la Școala de Literatură, acum redactori, reporteri, gazetari, tineri care se dedicau îndeletnicirii literare, dar și boemei. O povestire, o poezie, un articol, spre a nu mai vorbi de o carte, dacă îți apăreau, erau bine remunerate de statul democrat-popular, dispus să răsplătească scrisul care-i convenea ideologic
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Iorgulescu Cine a trecut pe la Uniunea Scriitorilor în primele zile după revoluție, sau chiar și în primele două-trei săptămâni, își amintește, desigur, ce atmosferă însuflețită domnea atunci în instituția noastră. Era pe holuri un necurmat du-te-vino de delegații străine, de gazetari adulmecători, de ofertanți sau de solicitanți de ajutoare, de scriitori foști exilați reveniți în patria izbăvită de dictatură, iar în sala mare de ședințe reactivatul Consiliu, acel Consiliu căruia Ceaușescu îi interzisese de câțiva ani să se întrunească, lucra cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o fi călcat vreodată pe acolo), sau lângă statuia Poetului, depunând cuviincios o floare... Nici vorbă însă de așa ceva! Fotografia îl înfățișa purtând acel imbecilizant chipiu fals proletar, oprit la marginea unui lan de grâu, înconjurat de câțiva „specialiști” și gazetari de curte, unii mai obedienți decât alții, cu nelipsitele carnețele în mâini, firește. O imagine pe care o mai văzusem, de sute și mii de ori, reiterând la nesfârșit, ni se părea uneori, în clipe de neagră disperare, monotonia unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cornea, de exemplu. Ghiță Ionescu, care m-a adus pe mine în politologie, a început prin a fi de stânga. S-a dus ca avocat stagiar în procesul Anei Pauker. V.A. : E altceva. SĂ știți că au fost mulți gazetari de stânga, unii care au suferit ani grei de pușcărie sub regimul comu‑ nist, printre ei și Leon Kalustian, care i-au luat apăra‑ rea Anei Pauker în procesul de la Craiova. Articolul lui Kalustian, evident, avea să fie cenzurat de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
morții: dacă a fost sau nu o premeditare din partea cuiva (insinuările sunt dintre cele mai stranii, ca să nu spun altfel, deși cei care au pătruns în subsolurile politice ale epocii pun în lumină adevărate campanii, nu numai de presă, împotriva gazetarului; dar, oare se dorea, într-adevăr, înmormântarea de viu a acestuia?! Mi se pare a fi o aberație). S-au scris și s-au publicat numeroase tomuri de exegeză, de cea mai bună calitate, datorate în principal tinerilor, care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aberație. Iată însă, că o prozatoare de forță, din generația tinerilor scriitori afirmați după înlăturarea totalitarismului socialist, Florina Ilis, adepta și practicanta consecventă a metodei de creație postmoderniste, ne oferă un surprinzător "roman" ce are în centrul său figura poetului/gazetarului Mihai Eminescu Viețile paralele (Editura Cartea Românească, București, 2012) o desfășurare epică pe aproape șapte sute de pagini. Ingenios conceput, mai degrabă ca un comentariu detașat al vieții acestuia, într-o reconstituire polemică și nu mai puțin sarcastică, parodică și realistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cercetări documentare de dată recentă, pe lângă cele devenite de-acum clasice, preocuparea pentru detaliile semnificative, comentariul critic succint și la obiect, pe care și-l îngăduie, ambiția (reușită în bună parte) de a acoperi aproape toate zilele vieții poetului și gazetarului Eminescu, cu informații revelatoare, contextualizarea în istoria culturală și politică a timpului în care a trăit, fac din această construcție biografică un instrument de lucru extrem de util pentru studierea la școală (și nu numai) a personalității marelui scriitor, o sinteză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în lumina acestor condiții istorice", opera eminesciană poate fi "corect înțeleasă". Punctând, în acest temei, teoria despre societate și critica realităților social-politice din articolele lui Eminescu, autoarea sintetizează totul pe direcția a două "premise fundamentale", folosindu-se chiar de cuvintele gazetarului. Cea dintâi rezultă din afirmația lui Eminescu, "precum că viața consistă în mișcare, așa și adevărul social, oglinda realității este de-a pururea în mișcare". Cea de a doua este dedusă din formularea eminesciană asupra fenomenului social ca "un rezultat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Important rămâne însă faptul că Eminescu vede în muncă temeiul oricărei societăți. "Întemeierea societății pe munca productivă a claselor sociale specifică Geta Deleanu reprezintă punctul central al explicației filosofice eminesciene". Sub semnul acestui deziderat, autoarea se oprește asupra susținerii de către gazetarul de la Timpul a sistemului de măsuri protecționiste pe care îl cerea pentru industria autohtonă, criticând faptul că lipsește, de fapt, o industrie națională proprie și că "țăranul muncește pentru toți", prima cauză a disfuncționalităților românești constând în "introducerea instituțiilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dezlegarea enigmelor). Sunt luate în considerare apoi comentariile unor Petre Grădișteanu, Duiliu Zamfirescu, ale canonicului blăjan Alexandru Grama, firește scandalul provocat de atitudinea, mai mult decât de epigrama, lui Al. Macedonski în tocmai momentul declanșării primei crize și a internării gazetarului de la Timpul, în 1883, într-un ospiciu de boli mintale. Interesantă și bine nuanțată mi se pare a fi tratată competiția, cum pare la o primă vedere în epocă, dintre Eminescu și Alecsandri, precum și studiul lui C. Dobrogeanu-Gherea, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
greoi" și "rudimentar", îl află "de-a dreptul modern" prin "afirmațiile referitoare la influențele suferite de poezia eminesciană", precumpănitor din literatura germană. Mult mai mult decât alți cercetători, doamna Ioana Vasiloiu, stăruie asupra formulelor de apreciere a personalității scriitorului și gazetarului, din necroloagele publicate la decesul acestuia, în 1889. E un bun prilej de a reține "imaginea publică eminesciană" și lansarea primelor sugestii privind "genialitatea", mai mult, mitul Eminescu, ce se va instala în conștiința critică interbelică mai ales datorită lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
completă a operelor lui Eminescu, scoțând la lumină încă și mai multe din paginile de manuscris, instituie, în același timp, "principiul cronologic" al editării. Ediția de publicistică a lui Gr. Păucescu, din 1891, este cea dintâi care înfățișează publicului dimensiunea gazetarului de la Timpul, pe care îl consideră ca pe un militant de seamă al conservatorismului la noi: Niciodată zice editorul în prefața sa aceste idei n-au fost susținute cu mai mult talent, cu mai multă căldură, cu mai multă convingere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
președintelui" său, Octavian Moisescu, îi solicitase colaborarea la un "Almanach", destinat strângerii de fonduri în vederea ridicării unui "monument" în memoria "marelui nostru poet". Solicitarea era cât se poate de îndreptățită și plină de speranțe, aducătoare de cititori, căci scriitorul, fostul gazetar de la Brăila, aflat acum la Masevaux Alsacia, de unde și expediază textul, era autorul de mare succes al momentului în Franța, chiar în Europa, după ce Romain Rolland îl lansase ca pe un "Gorki al Balcanilor", girând pentru el la marile edituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
abandona pe scriitor, ca fiind de-acum depășit, în consecință neinteresant pentru orizontul de așteptare cosmopolit al acestora care, subjugați unor teorii internaționaliste cată a se debarasa de tot ceea ce poate însemna tradiție națională, idee națională, ființă națională. "Cum inflexibilul gazetar care era Eminescu atrage atenția Adrian Dinu Rachieru denunțase cauzele răului din societatea noastră prin acel "consum necompensat" al păturii superpuse, conducând în limbajul actual la o "depotențare ontologică" și cum actualitatea ideilor poetului național se dovedește dramatică, putem descoperi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
postdecembrist, oligarhia politică (noua pătură superpusă) nu face decât să confirme teoria eminesciană. Teorie pe care, de fapt, își clădise și C. Rădulescu-Motru demonstrația furibundă împotriva politicianismului". E unghiul din care trebuie judecat și înțeles, în contextul timpului său, naționalismul gazetarului de la Timpul: "în epocă, xenofobia nu căpătase un temei rasist, iar antisemitismul avea evidente cauze economice, iar publicistul Eminescu nu este "deloc politically correct"". În acest sens trebuie disociate lucrurile până la capăt. Căci, dacă unora de pe la noi, naționalismul lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai fi retipărită" proza politică a poetului, sau pe Andrei Pleșu, venind cu soluția de a se crea o "tăcere purificatoare" în jurul operei acestuia, deranjându-l monstruoasele inadecvări ale zeloșilor idolatri, oprindu-se și la Ruxandra Cesereanu, agresiv pornită împotriva gazetarului Eminescu, pe care îl consideră drept un "pamfletar pătimaș și naționalist furibund", cu "accente colerice", evident nepotrivite azi, sau la Ioana Bot care, în eseul Eminescu explicat fratelui meu, propune o "tentativă ipocrită" de a descoperi opera fără însă "explicarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un brand, cu care ne fălim ori, dimpotrivă, pe care îl contestăm aprig. Bibliografia eminesciană se îmbogățește vertiginos, campaniile de resemnificare (de pe baricade adverse) nu fac decât să mențină treaz interesul pentru operă și om". Cât despre publicistica tăioasă a gazetarului, care nu a făcut politica nici unui partid, Adrian Dinu Rachieru avertizează în deplină cunoștință de cauză: "Textele eminesciene, justificate în epoca lor, solicită pentru o corectă evaluare chiar imersiuni în hățișul problematic al epocii; ele nu trebuie citite prin lentila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fost citită în sine, ci invocată pentru a sluji unor demonstrații (divergente chiar). Posteritatea ideilor politice indică mortificarea unor judecăți, inerția clișeelor și etichetelor, solicitând, așadar, întoarcerea la text și context". Adrian Dinu Rachieru nu agreează ideea despărțirii poetului de gazetar, considerând că opera acestuia trebuie evaluată în întregimea ei, rotundă și unitară ("nu îmbrățișăm ideea sciziunii, poetul și gazetarul locuind în aceeași ființă pasională, bolnavă de romantism"), pentru că, oricum am lua-o, Eminescu "invită la o pluralitate a lecturilor", apreciind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
judecăți, inerția clișeelor și etichetelor, solicitând, așadar, întoarcerea la text și context". Adrian Dinu Rachieru nu agreează ideea despărțirii poetului de gazetar, considerând că opera acestuia trebuie evaluată în întregimea ei, rotundă și unitară ("nu îmbrățișăm ideea sciziunii, poetul și gazetarul locuind în aceeași ființă pasională, bolnavă de romantism"), pentru că, oricum am lua-o, Eminescu "invită la o pluralitate a lecturilor", apreciind astfel că "noile rute exegetice" pot dezvălui destule sensuri ascunse încă ale acestei opere. În consecință, este partizanul lecturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
i-a hrănit îmbelșugat opera ziaristică") și tocmai de acea, scrierile sale trebuie citite cu un ochi critic, având oarecare înțelegere față de zelul celor care, răscolind arhive și colecții de jurnale din epocă, încearcă a impune o altă imagine a gazetarului. Totuși, "e puțin probabil că pe această linie exegetică, viitorul ne va oferi documente noi (precum șocul epistolar din 2000), mobilizând condeie și influențând judecata urmașilor, destrămând, adică, supoziții, risipind colecția imaginilor prefabricate și a reflexelor "leneșe", recalibrând opinii etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
George Ene) Încă de la primele ediții din publicistica eminesciană, discuțiile asupra acestei producții s-au declanșat în contradictoriu, nu puțini fiind aceia care au considerat-o neinteresantă, legată prea strâns de diversele aspecte ale vieții și societății momentului pe care gazetarul de la Curierul de Iași, iar mai apoi de la Timpul din București, le-a comentat și în consecință ea ar fi trebuit lăsată pentru totdeauna acolo, în paginile gazetelor de durată efemeră. Proza politică, după cum o numesc unii, la o primă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe care ne-a lăsat-o autorul Luceafărului. Numai că, puse cap la cap articolele scrise în febra momentului istoric al acelui timp, produc surpriza de a putea descoperi în ele o concepție de filosofie politică, economică, socială etc., a gazetarului, solid argumentată și consecvent susținută de-a lungul întregii sale activități, de tot interesul și în prezent. Așa se face că specialiștii de azi (și cei de ieri, dacă e să luăm în considerare cercetările interbelice, pe care, de ce le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lui C. Noica, impunându-l în rândul marilor conștiințe morale ale umanității. Una dintre aceste cercetări, de o impresionantă amploare a studiului, este datorată lui George Ene, Eminescu. Securitatea și siguranța națională a României 4, consacrată strategului politic, doctrinarului Eminescu, gazetarului care "ține sub observație întreaga realitate românească, sub aspectul unor elemente relevante pentru securitatea și siguranța națională", făcând o "evaluare critică a întregului sistem social, relevându-i vulnerabilitățile, cauzele și efectele acestora, sugerând ori propunând măsuri concrete de prevenire și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la evenimente, la fapte și situații, la contextul unor împrejurări, ce vizează "riscuri și amenințări reale" la siguranța statului, sugerând și "oportunități de promovare a intereselor românești" în plan internațional, conținând deopotrivă "indicii sau informații de interes documentar în domeniu", gazetarul având capacitatea de a surprinde "raportul de cauzalitate" al acestora, "consecințele" în dinamica evoluției lor, luând poziții nuanțate, "de la sesizarea prudentă și combaterea calmă, până la replici violent-demascatoare", publicistica sa conturând cu destulă precizie "un tablou aproape complet al factorilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]