6,556 matches
-
toată cantitatea de aer care pătrunde până la nivel alveolar participă la schimburile gazoase de la acest nivel. Din cantitatea de 500 ml de aer inspirată, aproximativ 150 ml rămâne în spațiul mort anatomic. Acesta cuprinde aerul care nu participă la schimburile gazoase alveolo-capilare, adică volumul de aer prezent la nivelul căilor aeriene de conducere. Acest volum depinde de înălțimea subiectului și crește în cazul inspirului profund datorită tracțiunii exercitate asupra bronhiilor de către parenchimul pulmonar înconjurător. Astfel, volumul de aer proaspăt care ajunge
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
volumul de aer proaspăt care ajunge în zona respiratorie în fiecare minut este (500 - 150) x 15 = 5250 ml/minut și poartă numele de ventilație alveolară; are o importanță deosebită deoarece reprezintă cantitatea de aer proaspăt inspirat disponibil pentru schimburile gazoase. Fluxul de aer și difuzia la nivelul căilor aeriene Sistemul de căi aeriene care participă la ventilație se bifurcă succesiv în ramuri de dimensiuni din ce în ce mai mici. Folosind datele Weibel se poate calcula aria de secțiune pentru fiecare generație de căi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
aerul se mișcă predominant prin flux global (în masă) sau convecție. Deși același volum de gaz traversează fiecare generație de căi aeriene se constată că viteza aerului inspirat scade rapid când aerul pătrunde în zona respiratorie. Acest fenomen reprezintă difuzia gazoasă datorată mișcării aleatorii a moleculelor de gaz. Rata de difuzie a moleculelor este suficient de mare, iar distanța pe care o parcurge gazul este suficient de mică (numai de câțiva mm) astfel încât diferențele de concentrație de-a lungul căilor aeriene
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
absența acestor receptori hipoxemia severă deprimă centrii respiratori prin efect direct asupra centrilor respiratori. Reacția chemoreceptorilor periferici la variațiile pCO2 este mai puțin importantă decât cea a chemoreceptorilor centrali. De exemplu, când unui subiect normal i se administrează un amestec gazos de bioxid de carbon în oxigen, mai puțin de 20 % din răspunsul ventilator poate fi atribuit chemoreceptorilor periferici. Totuși, răspunsul lor este mult mai rapid și sunt utili pentru a adapta ventilația la modificări bruște ale pCO2. La om corpusculii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
mici care se află pe lângă lobulii pulmonari și se unesc formând patru vene pulmonare mari care se varsă în atriul stâng. Funcția principală a circulației pulmonare este de a asigura curgerea sângelui spre bariera alveolo-capilară pentru a se realiza schimbul gazos, și apoi returul venos al sângelui oxigenat spre atriul stâng. Totuși circulația pulmonară mai are și alte funcții importante. Una dintre acestea este de rezervor de sânge. Volumul sanguin de la nivel pulmonar poate crește foarte mult fără creșteri presionale semnificative
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
întregul debit cardiac în același timp. Se întâmplă rar o direcționare a sângelui dintr-o regiune pulmonară către alta (hipoxia alveolară localizată); în această situație are loc o reducere a presiunii menținând în activitate inima dreaptă pentru a asigura schimbul gazos pulmonar. Presiunea în capilarele pulmonare este variabilă; ea se situează la ~ ½ din presiunea arterială și venoasă pulmonară; mai mult presiunea se reduce în patul capilar pulmonar. Cu certitudine presiunea de-a lungul circulației pulmonare este de departe mai simetrică decât
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
pentru a ridica sângele până la vârful plămânului. Ea poate să apară dacă presiunea arterială este redusă (după hemoragii severe) sau dacă presiunea alveolară este crescută (în cursul presiunii pozitive de ventilație). Această zonă ventilată dar neperfuzată este inutilă pentru schimbul gazos; spațiu mort alveolar. In zona 2 presiunea arterială pulmonară este crescută datorită efectului hidrostatic și depășeste presiunea alveolară. Totuși, presiunea venoasă este încă foarte scăzută și este mai mică decât presiunea alveolară; aceasta conduce la caracteristici importante presiune-debit. In aceste
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
capilar, lichidul interstițial și membrana celulară și constă în procese fizice de difuziune a gazelor respiratorii ca urmare a gradientelor de presiune parțială între sectoarele traversate. Factorii de care depinde rata de difuziune (D) sunt cuprinși în ecuația Fick, . Schimbul gazos al O2 depinde de viteza de transport a O2 din sânge spre țesuturi și de inensitatea proceselor de utilizare a acestuia. Gradientul mare de presiune capilar - interstițiu (55 - 60 mm Hg) determina difuziunea rapidă a O2. Schimburile gazoase se realizează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
Fick, . Schimbul gazos al O2 depinde de viteza de transport a O2 din sânge spre țesuturi și de inensitatea proceselor de utilizare a acestuia. Gradientul mare de presiune capilar - interstițiu (55 - 60 mm Hg) determina difuziunea rapidă a O2. Schimburile gazoase se realizează extrem de rapid pentru CO2 în comparație cu oxigenul, cu toate că gradientul de presiune dintre capilar și interstițiu este de numai 5 - 6 mm Hg, datorită difuzibilității mari a bioxidului de carbon. Valoarea pCO2 depinde de debitul sanguin și de intensitatea proceselor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
50/ 1. Bila este de asemeni unica modalitate de excreție a produșilor de metabolism ai hemoglobinei. Deficitele de secreție sau eliminare a bilei produc acumularea acestor produși în țesuturi. Plămânul este organ esențial în excreția gazelor respiratorii, precum și a substanțelor gazoase și volatile, precum anestezicele gazoase, corpii cetonici sau alcoolii. Excreția salivară nu este o formă reală de excreție, pentru că de obicei substanțele eliminate prin salivă sunt înghițite. Excreția este dependentă de pH-ul salivar și de gradul de legare cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
asemeni unica modalitate de excreție a produșilor de metabolism ai hemoglobinei. Deficitele de secreție sau eliminare a bilei produc acumularea acestor produși în țesuturi. Plămânul este organ esențial în excreția gazelor respiratorii, precum și a substanțelor gazoase și volatile, precum anestezicele gazoase, corpii cetonici sau alcoolii. Excreția salivară nu este o formă reală de excreție, pentru că de obicei substanțele eliminate prin salivă sunt înghițite. Excreția este dependentă de pH-ul salivar și de gradul de legare cu proteinele plasmatice. Tubii excretori ai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
circulației. Omul și alte animale superioare preiau oxigen din aer și eliberează bioxid de carbon în vederea satisfacerii nevoilor metabolice ale țesuturilor, fenomen care se numește schimb de gaze și care reprezintă esența fiziologiei respiratorii. Se descriu următoarele procese implicate în schimbul gazos: ventilația alveolară, procesul prin care aerul alveolar este permanent împrospătat cu aer de proveniență atmosferică, permițând aducerea unor noi cantități de oxigen și îndepărtarea bioxidului de carbon produs de organism; difuzia gazelor respiratorii (oxigen și bioxid de carbon) prin peretele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
numai primele două procese, adică ventilația și schimbul de gaze la nivel alveolar. 18. Ventilația alveolară Mecanica ventilației se referă la forțele care intervin în menținerea plămânilor solidarizați de cutia toracică și mișcarea acesteia în cursul ventilației în vederea asigurării schimburilor gazoase între mediul extern și aerul alveolar. 18.1. Date de anatomie funcțională a aparatului respirator In inspir aerul pătrunde prin fosele nazale (în mod obișnuit) și faringe până la nivelul laringelui și de aici la nivelul traheei. Traheea se bifurcă în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
minut (7500 ml/minut). Acest volum este cunoscut sub numele de ventilație totală sau volum - minut. Volumul de aer care intră în plămân este puțin mai mare; nu toată cantitatea de aer care pătrunde până la nivel alveolar participă la schimburile gazoase de la acest nivel. Din cantitatea de 500 ml de aer inspirată, aproximativ 150 ml rămâne în spațiul mort anatomic. Acesta cuprinde aerul care nu participă la schimburile gazoase alveolo-capilare, adică volumul de aer prezent la nivelul căilor aeriene de conducere
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
toată cantitatea de aer care pătrunde până la nivel alveolar participă la schimburile gazoase de la acest nivel. Din cantitatea de 500 ml de aer inspirată, aproximativ 150 ml rămâne în spațiul mort anatomic. Acesta cuprinde aerul care nu participă la schimburile gazoase alveolo-capilare, adică volumul de aer prezent la nivelul căilor aeriene de conducere. Acest volum depinde de înălțimea subiectului și crește în cazul inspirului profund datorită tracțiunii exercitate asupra bronhiilor de către parenchimul pulmonar înconjurător. Astfel, volumul de aer proaspăt care ajunge
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
volumul de aer proaspăt care ajunge în zona respiratorie în fiecare minut este (500 - 150) x 15 = 5250 ml/minut și poartă numele de ventilație alveolară; are o importanță deosebită deoarece reprezintă cantitatea de aer proaspăt inspirat disponibil pentru schimburile gazoase. Fluxul de aer și difuzia la nivelul căilor aeriene Sistemul de căi aeriene care participă la ventilație se bifurcă succesiv în ramuri de dimensiuni din ce în ce mai mici. Folosind datele Weibel se poate calcula aria de secțiune pentru fiecare generație de căi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
aerul se mișcă predominant prin flux global (în masă) sau convecție. Deși același volum de gaz traversează fiecare generație de căi aeriene se constată că viteza aerului inspirat scade rapid când aerul pătrunde în zona respiratorie. Acest fenomen reprezintă difuzia gazoasă datorată mișcării aleatorii a moleculelor de gaz. Rata de difuzie a moleculelor este suficient de mare, iar distanța pe care o parcurge gazul este suficient de mică (numai de câțiva mm) astfel încât diferențele de concentrație de-a lungul căilor aeriene
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
absența acestor receptori hipoxemia severă deprimă centrii respiratori prin efect direct asupra centrilor respiratori. Reacția chemoreceptorilor periferici la variațiile pCO2 este mai puțin importantă decât cea a chemoreceptorilor centrali. De exemplu, când unui subiect normal i se administrează un amestec gazos de bioxid de carbon în oxigen, mai puțin de 20 % din răspunsul ventilator poate fi atribuit chemoreceptorilor periferici. Totuși, răspunsul lor este mult mai rapid și sunt utili pentru a adapta ventilația la modificări bruște ale pCO2. La om corpusculii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
mici care se află pe lângă lobulii pulmonari și se unesc formând patru vene pulmonare mari care se varsă în atriul stâng. Funcția principală a circulației pulmonare este de a asigura curgerea sângelui spre bariera alveolo-capilară pentru a se realiza schimbul gazos, și apoi returul venos al sângelui oxigenat spre atriul stâng. Totuși circulația pulmonară mai are și alte funcții importante. Una dintre acestea este de rezervor de sânge. Volumul sanguin de la nivel pulmonar poate crește foarte mult fără creșteri presionale semnificative
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
întregul debit cardiac în același timp. Se întâmplă rar o direcționare a sângelui dintr-o regiune pulmonară către alta (hipoxia alveolară localizată); în această situație are loc o reducere a presiunii menținând în activitate inima dreaptă pentru a asigura schimbul gazos pulmonar. Presiunea în capilarele pulmonare este variabilă; ea se situează la ~ ½ din presiunea arterială și venoasă pulmonară; mai mult presiunea se reduce în patul capilar pulmonar. Cu certitudine presiunea de-a lungul circulației pulmonare este de departe mai simetrică decât
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
pentru a ridica sângele până la vârful plămânului. Ea poate să apară dacă presiunea arterială este redusă (după hemoragii severe) sau dacă presiunea alveolară este crescută (în cursul presiunii pozitive de ventilație). Această zonă ventilată dar neperfuzată este inutilă pentru schimbul gazos; spațiu mort alveolar. In zona 2 presiunea arterială pulmonară este crescută datorită efectului hidrostatic și depășeste presiunea alveolară. Totuși, presiunea venoasă este încă foarte scăzută și este mai mică decât presiunea alveolară; aceasta conduce la caracteristici importante presiune-debit. In aceste
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
capilar, lichidul interstițial și membrana celulară și constă în procese fizice de difuziune a gazelor respiratorii ca urmare a gradientelor de presiune parțială între sectoarele traversate. Factorii de care depinde rata de difuziune (D) sunt cuprinși în ecuația Fick, . Schimbul gazos al O2 depinde de viteza de transport a O2 din sânge spre țesuturi și de inensitatea proceselor de utilizare a acestuia. Gradientul mare de presiune capilar - interstițiu (55 - 60 mm Hg) determina difuziunea rapidă a O2. Schimburile gazoase se realizează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
Fick, . Schimbul gazos al O2 depinde de viteza de transport a O2 din sânge spre țesuturi și de inensitatea proceselor de utilizare a acestuia. Gradientul mare de presiune capilar - interstițiu (55 - 60 mm Hg) determina difuziunea rapidă a O2. Schimburile gazoase se realizează extrem de rapid pentru CO2 în comparație cu oxigenul, cu toate că gradientul de presiune dintre capilar și interstițiu este de numai 5 - 6 mm Hg, datorită difuzibilității mari a bioxidului de carbon. Valoarea pCO2 depinde de debitul sanguin și de intensitatea proceselor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
50/ 1. Bila este de asemeni unica modalitate de excreție a produșilor de metabolism ai hemoglobinei. Deficitele de secreție sau eliminare a bilei produc acumularea acestor produși în țesuturi. Plămânul este organ esențial în excreția gazelor respiratorii, precum și a substanțelor gazoase și volatile, precum anestezicele gazoase, corpii cetonici sau alcoolii. Excreția salivară nu este o formă reală de excreție, pentru că de obicei substanțele eliminate prin salivă sunt înghițite. Excreția este dependentă de pH-ul salivar și de gradul de legare cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
asemeni unica modalitate de excreție a produșilor de metabolism ai hemoglobinei. Deficitele de secreție sau eliminare a bilei produc acumularea acestor produși în țesuturi. Plămânul este organ esențial în excreția gazelor respiratorii, precum și a substanțelor gazoase și volatile, precum anestezicele gazoase, corpii cetonici sau alcoolii. Excreția salivară nu este o formă reală de excreție, pentru că de obicei substanțele eliminate prin salivă sunt înghițite. Excreția este dependentă de pH-ul salivar și de gradul de legare cu proteinele plasmatice. Tubii excretori ai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]