3,294 matches
-
perpetuează la infinit. În clipa în care s-ar trezi într-o lume fără sens omul ar înnebuni pur și simplu. Ar țipa! (își duce palmele la gură ca atunci când strigi peste o prăpastie) Țipătul ăla... ( cuprins parcă de spaimă, geme de durere) Eu am văzut țipătul ăla, și atunci am sculptat Coloana infinitului, și le-am arătat oamenilor țipătul ăla al omului în fața lumii, și a unui univers fără sens. Și ideea că acest țipăt, omul îl dă tot timpul
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
după câteva clipe ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (țipetele pescărușilor se aud foarte aproape, dureros) La început prea gâlgâia totul în mine. Raza vederii era gâlgâire. Așa cum lumina unei lumânări ar arde prea puternic, și ar topi prea repede biata lumânare. (respiră adânc, geme, ca și cum ar plânge ) Pământul ăla, pământul ăla care e cultură, nu e piatră, ori substanță geologică. (geme) Doamne, când ară plugul pe plai românesc ară prin sufletul dens care s-a tot depus cu fiecare mort, și s-a bătătorit
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
mult pentru omenire, pentru binele ei...(după un timp) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (cu chipul iluminat, ca un copil) O, ce fericite trebuie să fiți voi.... Toate mamele de la începutul lumii care ați dat fii grozavi, ce au dus lumea mai departe... (gemând de durere ) Ce ființe trebuie să fiți voi...Vă văd în lumea cealălaltă, pe niște plaiuri line și luminate, cum mergeți fericite, cu chipurile luminând de bucurie. De bucuria de a fi dat în istorie mari creatori, cum mergeți pe
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
pe pat. Respirația îi e grea, îi sclipește fruntea, galbenă și îmbătrânită, de sudoare. Se pare că sunt ultimele clipe ale artistului. Valurile mării se aud pustii, lovindu-se de stânci. Când și când țipetele pescărușilor sfâșie văzduhul. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (gemând) Mamăă, răspunde-mi tu...(brusc îl îneacă tusea. După ce s-a mai liniștit) E ca și cum ar fi același lucru de aș muri, ori de n-aș muri. Ce ciudat... Să fie același lucru? Nu credeam să ajung aici, și totuși
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
să mă răsplătești. Eu cred în opera mea și în truda mea, și mă și îndoiesc de ea, și tu vii și zici că nu am făcut ce n-am făcut. Și mă pedepsești ca și cum n-aș fi făcut nimic. (gemând ) Nu e drept, Doamne... (țipetele pescărușilor se aud uimitor de aproape) VOCEA : Spune, omule... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (trist) Accept, Doamne, că sunt vinovat. Însă nu pot să accept că am greșit. Iar dacă sunt vinovat este pentru că Tu nu i-ai
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
fi păstrat ele expresia și ideea ce-am pus-o în ele? (după un timp) Nu, Doamne! Căci după legile interioare ale vieții s-ar fi schimbat, pierzând ce am pus eu în ele, sufletul, spaima, visurile mele, neliniștea, speranța... (gemând) Și atunci munca mea n-ar mai fi avut nici un rost. Astăzi n-aș mai putea sta în fața Ta și n-aș mai putea spune înaintea Ta că mi-am îndeplinit datoria. VOCEA : (după mult timp, tristă ) Ai dreptate, Costache
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
îndurerat, îl întrebă pe bietul urs lovit de soartă: - Ce s-a întâmplat, cumetre? Rău te-au mai potcovit albinele! De parcă nu-ți era de ajuns că ai rămas fără coadă, acum și chipul ți-e schimonosit! - Te bucuri, nu? gemu ursul. - Cum să nu? recunoscu vulpea. Au fost vremuri când tu umblai, fălos și cuceritor, prin pădure, iar eu plângeam de îmi storceai blana de atâtea lacrimi. - Șireato! Pleacă până nu e prea târziu, căci vai fi vai și-amar
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
cu un fel de turn conic. Incerta ființă se feri destul de înspăimântată și-i opri impulsul: - Nu, nu mă atinge, eu nu am puterea bunului duce și îmi pierd sufletul dacă... - Nu te teme, răspunse Silvia și coborî de pe masă gemând, din nou, de durere. Eu, Silvia... Tu? Gesturile și cuvintele din filmul Tarzan aduseră o rază de lumină în ochii simpaticei băbuțe. - Aaa, dacă vorbești înseamnă că nu-mi vrei sufletul! Eu sunt contesa Verhilda Valhala von Schpritzberg, prima domnișoară
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
plină de table a căzut peste ea luându-i răsuflarea. Dar numai atât! După câteva minute, nedumerită, Silvia se mișcă puțin ca să nu moară sufocată, iar namila căzu pe podea cu un zgomot asemănător unor tingiri aruncate pe trotuar. Nu gemu și nici nu încercă să se ridice, mai ales că, așa cum a observat Silvia, înainte de a răcni, avea un topor înfipt în cap. În cameră se produse un taifun. Toată lumea scotea țipete pe diferite voci, se agita și dădea să
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TEMERI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 363 din 29 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului În seara asta mă voi teme Mai mult decât în alte seri Suspină vântul greu. Și geme ca niște care de poveri De parc-ar fi să mi se-ntâmple Un nu știu ce înfricoșat Ca picătura care umple Paharul meu întârziat Și parcă niște pași se-ndreaptă Și parcă cineva mă strigă, Urcând tiptil treaptă cu treaptă, Scoțând
TEMERI de ION UNTARU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350897_a_352226]
-
cu uimire de om cumpătat Ce minți de nebuni au gândit grav păcat? Te-ntrebi dacă lumea întoarsă spre ea Putea să conceapă urgie mai grea, Când roșu și verde jucau rol extrem, Când lumi se zbăteau între bombe ce gem O zi minunată de soare-a venit, O zi dintr-un mai în petale-nvelit, S-au stins focuri grele și aprige uri, Popoare-nvățat-au să îngroape securi, Pe blânda planetă, bătrân continent Si-a-ntins pacea caldă. dorită fervent
POEZII PATRIOTICE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350910_a_352239]
-
a zilei zori ...................................... Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie asta ți-o doresc.” Astăzi, fiii țării par că-s derutați Deși în cupe le spumegă vinul, Iar unii dintre ei... sunt foarte bogați. Ei nu aud că țara geme de durere, Și nici rădăcini nu mai au, iar stânca piere... Au uitat de tine, au uitat de frați, Au format partide ce par niște coride Și-și schimbă masca după interese, Sunt, pe rând, când tauri, când toreadori... Eu
LA MULŢI ANI, IUBITĂ MAMĂ, ROMÂNIA! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350922_a_352251]
-
Aerul se risipește învins de atâta durere, Iar în liniștea așternută peste efemere clipe Nici lumina nu-ndrăzneste umbre să-nfiripe... Dor fulgii de zăpadă când s-aștern peste vechi amintiri Și acoperă cu strat gros de nea tăinuitele iubiri... Rădăcinile gem strânse de gheara aprigului ger, Vântul întețește dorințe învăluite-n mister. Trecerea timpului împrăștie fără să vrea dureri Când schimonosește chipuri în trecerea spre nicăieri, Anii poartă vise risipite pe a uitării cale, iar dorințele neîmplinite se îmbracă-n zale
DURERI... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350932_a_352261]
-
cum un castel se înălța din mușețel, un sfinx năpraznic și frumos stătea de pază mai în jos, nebune patimi scânteiau în albul ochilor, bau-bau era ființa, capul drept ea și-l ținea, avea și piept, ea s-a trezit gemea, plângea, cu lacrimi de cristal, de stea, ea viața mi-a luat zicând, elevule, tu ești prea blând, o, chin vrăjit, dureri cerești, pe unde umbli azi, cum ești? Sărutul ei mă nalță-n cer, cu ghearele cele de fier
MEMENTO de BORIS MEHR în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350940_a_352269]
-
frig Și e noapte, Încerc să dorm cu tine-n gând, Să uit că ninge-afară, Să uit că-i frig, Să uit că plâng. Visez... Îmbrățișați, Pe malul mării, Încremeniți rămânem Și valurile înspumate Se împletesc la țărmuri, Iar marea geme în furtună, Sălbatică furtună. Privim, zâmbind spre valurile crețe, Vrăjiți Că luna arămie mătasea își așterne purpurie Pe-a valurilor creste dantelate, Iar valul, dorul își urmează, Izbindu-se tânguitor de maluri. "Te iubesc", timidă am șoptit, Și-n jurul
MAGIA CLIPEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351584_a_352913]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MUZA MEA Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 717 din 17 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Muza mea la ceas de seară Cu efect sublim, exotic, Uneori incendiară, Alteori gemând erotic... Muza mea la ceas agonic Cu efect de vin popesc Uneori păgân, demonic, Alteori nu cât doresc... Muza mea la ceas mirific, Cu efect de sfinți celești, Uneori te identific, Alteori nu știu ce ești... Muza mea la ceas preludic Cu
MUZA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351602_a_352931]
-
ce nu-l prevăd, Uneori spui ”noapte bună”, Alteori ești foc, prăpăd... Muza mea la ceas idilic Cu efect paradoxal, Uneori sunt foarte liric, Alteori foarte carnal... Muza mea la ceas de seară Cu efect sublim, exotic, Uneori incendiară, Alteori gemând erotic... Referință Bibliografică: Muza mea / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 717, Anul II, 17 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MUZA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351602_a_352931]
-
și aproape - / Și dăruiți în orice zi, puținul, / La omul din cuvântul searbăd: “frate” - // Lui Eminescu, cum pribeag nu este, / Doar legănat de codri, și luceferi - / Cu viața voastră, scrieți-i, poveste, / Să-i fie frații mici, cu toții, teferi - // Va geme lumea-n patimile, toate, / Și în cuvinte noi, cumplit cântate - / Lui dați-i, dăruind celui aproape - / Un dor sfielnic - nesingurătate ... 14 ianuarie 2009“. Tematica Epistoliarului către și de la Dumnezeu, din alte volume este reluată și în acest volum, într-o
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
sensibilitate aparte este poemul „Cântec de leagăn“ dedicat mamei: „Mamă / Dragostea ta mă alăptează și mă cheamă - / Copil, matur, bătrân, / Încă mă iei în brațe și îmi dai copilăria toată, de la sân - // Mamă / Când toată lumea va să râdă, va să geamă, / Tu, pas cu pas, / Mă vei cauta prin infinit, o veșnicie, și mă vei afla - doar după glas ... // Mamă, / Cu carnea ta mă aperi de întreaga lume, fără teamă - / Și nu e vamă / În care să nu dai, cu sufletul
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
în sertare scrib la pupitru Semnu-ntrebării liber arbitru Ceața pe gemne înrourată Flacăra arde ca o erată Pâncă când moare de vlagă pana Vuietul străzii veșnic capcana Cine mai vede, cine-o mai știe Vânătorul de fluturi e-n colivie; Geme azilul bătrân de pramatii Zilele lumii se scurg după gratii Referință Bibliografică: Erată / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 703, Anul II, 03 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ERATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351609_a_352938]
-
să mă-mpresoare Când ochii-s de furtună și ploaie -nvolburați; Tu-nfigi cuțitu-n rană și-n sângele ce doare Mai scrii un bob de ură cu germenii pătați Ai unui soi de moarte turnată-n picătură; Și cum mai geme umbra întâiului sărut! A mai rămas o vină și-un strop de vară-n gură Tu-mi fulguiești o iarnă, sfârșind cu-n început... În mine ninge albul cu flori de măr pe gene Iar moartea duce voalul nuntirii vieții
NUNTIREA VIEŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351655_a_352984]
-
străjerul Cu colți de-argint înfipți în crizanteme. Pe strune reci îngân-o simfonie Copaci desculți și fără diademe Destin durut de frunză ruginie... Mai trece-o toamnă, toamna mea și-a ta Doinește-a jale lutu-n pragul iernii Cenușa geme-n umbre de vecernii Doar noi, iubind mereu vom învia. Limassol, Cipru 22 noiembrie 2012 Și înc-o toamnă trece... Se stinge-n cețuri dese înc-o toamnă Cu noi striviți sub ruginiu de frunze... Ne lași mai triști și-nsigurați iar, doamnă
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
plină furtună sau pot desluși creșterea mugurelui firav al ierbii, ca preludiu al unei nemuritoare povești de dragoste ce apropie cerul de pământ. De cel mai multe ori, linia și punctul creează pe „pânză” imaginea vieții, fremătând de durere sau gemând de bucurie, o agonie creativă împletită cu un extaz al ochilor mirați de frumusețe. O altă secțiune interesant abordată în creația pictorului bucureștean o reprezintă femeia și feminitatea. O feminitate poetică, indiferent dacă se vădește a fi ludică sau heraldică
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346551_a_347880]
-
transparent. Nu spusese niciodată nici un cuvânt deplasat, nu povestise nimănui despre ceea ce se întâmplă în căsnicia lui... dar avea acea stranie impresie că EA știe tot. La naiba! Îi devoră trupul și ea se lasă devorata cu o plăcere infinită, gemând ușor... Îi primea fiecare încercare a trupului lui de a o supune cu gemete și arcuiri. ȘTIA că este vis și se ruga să nu se mai termine. Îi simțea pielea fierbinte și trupul fremătând și simțea că nu contează
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
Trebuie modificat ceva. Dar ce? Și, când? Poate ieri când era miercuri sau ... XIX. DACĂ LUCRURILE AR CUVÂNTA..., de Lică Barbu , publicat în Ediția nr. 411 din 15 februarie 2012. Pe o bancă se hârjoneau doi îndrăgostiți...” Iubirea-i suferință!” - gemu banca. DACĂ LUCRURILE AR CUVÂNTA... ...atunci, vom auzi ceea ce nu prea vrem să auzim. Și totuși... Mă numesc Auto Turism și locuiesc într-o parcare strâmtă de 5 locuri împreună cu alte 10 mașini. M-am născut într-o uzină condusă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]