92,267 matches
-
mesaj amețitor ca parfumul unei flori tropicale care să adoarmă vigilența cerberilor... Așa am descoperit Inocența, spiritul lumii pure, dinainte de păcat, simbolul copilăriei eterne: al Copilăriei și nu, strict vorbind, al copiilor. Din păcate la noi, a fost receptată, în general, ca o carte pentru copii. Trebuie s-o spun din nou, nu a fost bine înțeleasă, căci era vorba de Inocența Adulților, și nu de Inocența Copiilor, aceștia din urmă au, oricum, atâtea privilegii, putându-se dispensa când vor de
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
de fapt, le desfigurează. Nuditatea jurnalului, viața lui naturală îl apără. El constituie urma cea mai pură și cea mai permanentă a omenescului. Mă cîștiga în el îmbinarea această de caz și de generalitate umană. La limita extremă care unește generalul cu particularul, el satisface astfel unul din dezideratele cele mai caracteristice ale artei literare. Jurnalul, prin lipsa lui de "artistic", - are garanție de expresie, precizie, adevăr. Căci nu vom putea niciodată condamnă îndeajuns artă "artistică", hrănita din propria ei substanță
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
studentelor teoria insidioasă a amorului fizic". Apariția leneșei și grosolanei Sia în casa Rim, sub deghizarea convenabilă de "infirmieră", îngrijind bolile imaginare ale profesorului cu mijloace nu tocmai medicale, completează cadrul familial cu o notă de vulgaritate. Stilul autoarei, în general distant și incisiv, se complace aici în a detaila cu ironie feroce turpitudinea pornirilor refulate și răbufnirea resentimentelor în comedia soților Rim, clădită pe minciună și interes. Cel de-al treilea fir narativ, având în centru triunghiul conjugal compus din
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
altceva de la guvernul Frontului național democratic instalat la 6 martie. Odată cu decepțiile, s-au întrezărit și semnele precursoare ale unui divorț fără precedent la noi, între aspirațiile majorității populației și hotărârile guvernului." O scenă perfect redată de scriitor (care, în general, e un admirabil stilist, pateticul său realizându-se printr-o scriitură netă) este dialogul din 21 septembrie cu Ilya Ehrenburg, mare oaspete sovietic al Bucureștiului din toamna lui 1945. Discuția are loc pe un fond de oboseală, ilustrul Ilya (de
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
nu facem un clasament, ci formulăm o evidență; opera științifică a lui Paul Cornea își împinge autorul, aproape fără voia lui, pe primul loc. Dacă dorim să aflăm adevărurile esențiale despre pașoptiști ori post-pașoptiși, despre secolul al XIX-lea în general, despre romantismul românesc, despre sociologia modernă a literaturii ori despre atît de actuala hermeneutică a lecturii - ne adresăm, obligatoriu, cărților semnate Paul Cornea, știind că acolo vom găsi - dincolo de documentarea impecabilă - interpretarea cea mai echilibrată și cea mai apropiată de
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
auzit ei că pe-aici sunt niște medici aflați într-o continuă campanie de strângere a răniților de pe câmpul de bătălie (și ca atare să-i "adune" și pe ei), unii dintre medici cu grad de colonei chiar și de generali, dar înregimentați într-o extraordinară oaste a Sănătății Domnului. Vom descoperi aici nu numai saloane întregi cu femei (care nu știu ce-i aia cătănie) dar chiar și saloane cu copii aduși pentru a li se face complicate operații pe cordul lor
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
răgușesc, joacă fotbal, precum odinioară, Cioran, cu craniile lui Yorrick. Poetesele, și mai brave, își ridică tot mai tulburător poalele-n cap - țin neapărat să ne arate Adevărata Stemă. Și păci asurzitoare și Europele vesele ciupindu-se, chicotind. Și zâmbetul Generalului, până dincolo de urechi, care-ți taie urechile cu arcul lui tandru, de oțel inoxidabil. Pe sub copacii plini de ciori vopsite ca papagalii. Și cizmele celor și mai Egali pe care le lustruiesc tot egalii, lăudând și cârtind, printre îngeri și
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
importanța cărora vorbește în mai multe rînduri, Cioran ar fi fost atras numai de acele popoare care se dovedesc în culmea gloriei, dimpotrivă: "în istorie sînt importante numai perioadele de declin, deoarece numai atunci se pun toate problemele existenței în general și cele ale istoriei ca atare". Cum însă Cioran a dezvoltat ideile despre specificul popoarelor tangențial, fără să le acorde spațiu special de reflecție (cu excepția problematicii românești și, poate, a celei franceze), fiecare din capitolele dedicate unui popor (francez, englez
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
cum, deseori în Franța, am sentimentul că sunt cu adevărat la mine acasă. Dar mai adînc decît decepția, indiferența față de fosta țară e legată de o anumită turnură a spiritului, turnură filosofică, interesată exclusiv de om și condiția umană în general, de om debarasat de contextul geografic-istoric. Individualismul meu e cosmopolit și, ca atare, îmi ajunge, la limită, să mă știu europeană. Și cum lucrurile se petrec pe mai multe planuri de viață interioară, dacă am început prin a admira exemplul
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
ca un pulverizator. Spălatul vaselor devenea astfel mai rapid și mai economic, după cum susținea soția lui, care descoperise această "inovație" la serviciu, în bucătăria-sufragerie pusă la dispoziția salariaților. într-adevăr, recipientele în care se vindea detergentul pentru vase erau în general mari, grele, de un litru și, fiind din plastic, detergentul țâșnea la cea mai mică strânsoare în cantități prea mari. Recunoștea că "inovația" îi plăcuse: sticla lui Mr Muscle era mică, deci foarte comodă, iar el descoperise că îndoind cu
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
mult sau mai puțin conștient " se găseau pe pozițiile clasei boierești, ale cărei interese le apărau." (Literatura istorică și Școala Ardeleană) "Poetul critică defectele societății burgheze, dar nu vede (și nu indică) soluția." (Actualizarea ș...ț lui Gr. Alexandrescu) "în general, se poate spune că Anton Pann n-a fost în stare să îmbrățișeze cu căldură cauza celor asupriți, el punînd înainte de orice interesele personale." (Poziția de clasă a lui Anton Pann). La 26 ianuarie 1949, teza pe semestrul I la
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
războiul, teroarea stalinistă. Să nu fi comentat oare toate acestea, sau măcar pe unele dintre ele? Nici vorbă că a făcut-o. Altminteri nu mai opera atâtea eliminări pe care, ca cititori, nu avem cuvinte să le regretăm. Jurnalul, în general, e scris foarte sec, fără expresivitate artistică. Adesea ni se relevă ca un simplu aide-memoire, cum îl considera și autorul. Prin anularea sau distrugerea paginilor cu implicații politice, ne apare cel puțin în parte anemic, dacă-l comparăm cu jurnalele
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
saxofon, la pian, la vioară. Aceeași melodie, mereu, iarăși și iarăși, iară și iară. Ceilalți intrau, beau ce beau și plecau. Aveau scopuri în viață. Erau frumoși, pîntecoși, purtau pe umeri mătreață. în formă de stele. Erau coloneii trupului meu, generalii vieții mele. De la o vreme, însă, o dădusem pe moarte. Iar ei se holbau prin binocluri și tot nu puteau pătrunde atît de departe. Pînă unde tot ce era de sfîrșit se sfîrșea. Și tot ce era de-nceput începea
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
dregători ai Tării Românești din secolul al XVIII-lea de Theodora Rădulescu (“Revista Arhivelor”, 2/1972), apare Costache «Filodor», vel postelnic între 18 februarie - 25 iunie 1788 (p. 309). Diplomatul Nicolae Filodor a fost căsătorit cu Margareta (Itta) Arion, fiica generalului Eracle Arion, a cărui casă de pe Bulevardul Lascăr Catargi - construită în stil eclectic francez, după planurile arhitectului Ion D. Berindei - este astăzi sediul Ambasadei Libiei. Este interesant de observat faptul că în vremea celui de-al doilea război mondial, România
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
fi numit opera “poemă” și nu epopee, prefațatorul o consideră ca atare și nu preia clișeul încetățenit și automat folosit de unii exegeți. Țiganiada nu e o epopee în adevăratul sens al termenului clasicizat, ci o parodie a speciei, în general și nu a unei epopei anume, cum e Virgile travesti, a lui Scarron. Spre a sublinia dificultățile traducerii, Valeriu Rusu invocă mărturia poetică a lui Blaga (Stihuitorul) de a fi tradus în limba română cântecul inimii, “îngânat suav în limba
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
indivizi care deseori modifică în sensul dorit de ei lumea; într-un tîrziu, aceiași oameni ajung la concluzia că lucrurile s-au desfășurat, din fericire, „ca la carte”. Ca în care carte? Le-ar fi greu să spună, pentru că, în general, n-au citit nici una ori foarte puține. Și totuși involuntarul elogiu le-a rămas și lor în străfundurile limbajului, ultim vestigiu al unei normalități pierdute. Bineînțeles că la mine lucrurile stau exact pe dos: cartea reprezintă atît punctul de pornire
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
tîrziu, în altă vîrstă. Ceea ce vreau să precizez este că-n acea senzație de fericire dumnezeiască se strecoară, cumva, nu știu cum, și frica. Pînă una alta, am dat-o pe psihanaliză! Știți care-s condițiile: pacientul stă pe-o canapea, în general cu-n perete alb în față și vorbește vrute și nevrute. Iar medicul ascultă silențios și, din cînd în cînd, îl pune să mai repete cîte ceva, să precizeze etc... Totul depinde de încrederea pacientului în medic! Numai că, în cazul de
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
a treia, toată curtea era strânsă în curte, se mânca și se bea pe săturate, talgere se umpleau cu vânat din pădurile limitrofe, vin bun, ghiurghiuliu, curgea în pocale, fetițe dulci din Birmingham, cu fuste scurte, scoțiene, dansau din buric, generali activi sau în rezervă dansau manele, unii demnitari își introduceau săbii pe gâtlej și le scoteau intacte, alții nu le mai scoteau de loc, într-un cuvânt era o atmosferă de sărbătoare. Andrew, îmbrăcat în fireturi dar cu fața împietrită
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
obligatoriu. Dar nu făcusem niciodată în viață nimic detestabil, sau prea puțin. Mediocritatea destinului meu era mediocritatea destinului unei generații ce-și pierduse iluziile. Era, dacă mă gândesc bine, mediocritatea destinului întregii țări. Când Lisa m-a părăsit pentru un general al serviciilor secrete care călătorea mult, consternația mea n-a ținut decât câteva zile. Se întâlniseră în salonul de frumusețe al hotelului Athénée Palace, iar ceea ce-i apropiase fusese îngrijirea unghiilor, Lisa în salonul femeilor, generalul Gabi în cel al
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
a părăsit pentru un general al serviciilor secrete care călătorea mult, consternația mea n-a ținut decât câteva zile. Se întâlniseră în salonul de frumusețe al hotelului Athénée Palace, iar ceea ce-i apropiase fusese îngrijirea unghiilor, Lisa în salonul femeilor, generalul Gabi în cel al bărbaților. Draperia care separa cele două saloane era pe jumătate trasă și ei schimbaseră ocheade și zâmbete promițătoare. Întrebarea cine cui îi sucise capul n-avea mare importanță, dar a înțelege sau nu că o femeie
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
maică-mea și nici mulțimea de proaste obiceiuri căpătate în mahalaua în care mă născusem și trăisem, dar - gândindu-mă bine - toate acestea ar fi putut să joace în favoarea lor. Instalați pe bancheta din spate a mașinii de serviciu a generalului Gabi, se felicitaseră reciproc pentru frumoasele lor unghii și pentru alte preocupări și aspirații comune. Trei zile mai târziu, spre seară, mașina de serviciu venea s-o conducă pe Lisa de acasă direct la aeroport, destinația New-York, via Paris. Ea
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
să-mi spună câte ceva două sau trei luni mai târziu, când până și copiii din bloc știau că Lisa mă părăsise. Se știa, de asemenea, grație bunăvoinței dezinteresate a comentatorilor de la Europa Liberă și a respectului lor pentru adevăr, că generalul Gabi și mult, mult iubita lui Lisa se vânduseră americanilor și că eu eram încornoratul principal al țării și al națiunii. În treacăt spus, le sunt și azi recunoscător celor de la Europa Liberă, fiindcă un alt moment de glorie autentică
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
de amabilitate de mai lungă durată, în încrederea mea nu lipsită de modestie "Cum ți-e chipul, te poartă". Ceea ce m-a mirat, a fost efectul de uimire până la uluire al celor care gustau amabilitatea. Prima lor reacție era în general, nevoia stringentă de răsplătire. Clasic: o bomboană, o atenție, o portocală. În urma refuzului, o scurtă, bănuielnică, nemulțumire. Apoi, desigur, resemnarea sau promisiunea unei răsplătiri globale, generale, în spirit creștinesc. Degeaba le-aș fi spus că " Dacă n-ai nas, n-
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
străduiesc să învăț. Privind în jurul meu, simt, umăr lângă umăr, o mulțime dornică să învețe alături de mine - o mulțime de tineri, mai ales. Studenții, de exemplu. Ca să-și asigure traiul zilnic, majoritatea dintre ei ar trebui să lucreze. Și, în general, caută să obțină, pe lângă facultate, câte o slujbă, trecând peste constatarea "Și iute și bine nu se poate". Ce se întâmplă cu ei, sau cu cei care doresc să-și întregească veniturile niciodată întregi, niciodată suficiente unui trai decent? În
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
te gândești la un exercițiu), este vie și mai ales tensionată, ori tensiunea este însăși substanța unei drame. Așa cum este, este jucabilă? Recunosc că-mi este imposibil să mă pronunț. Când citesc o piesă, o simt și o înțeleg în general, dar nu o văd niciodată. Este evident că asta comportă un surplus de patetic și de teatru în teatru - dublă dificultate care pretinde profunzime și acrobație din partea actorului. Jucabilă sau nu, faptul este la drept vorbind secundar. Ceea ce este important
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]