KorAP: Find »[drukola/base=genocid & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...92 >

2,285 matches

Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672

din trecut care păcătuiseră și-i împinseseră pe alții în păcat"9. Variate au fost așadar răspunsurile la masacru date de o ultraortodoxie ai cărei membri, fie și numai prin vizibilitatea lor, au plătit un tribut din cele mai grele genocidului. Unii gânditori hasidici văzuseră în exterminare "durerile nașterii lui Mesia" dinaintea venirii Lui, care avea să pună capăt exilului și influenței nefaste a acestuia. Mișcarea hasidică Lubavici sau Habaduuuu a stabilit chiar o legătură între mesianismul ei și Soluția Finală

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
ochii multor adepți ai mișcării, întrucât Dumnezeu trebuia să-l trimită pe Izbăvitor curând după dezastru. Venirea lui depindea totuși de întoarcerea evreilor la preceptele religioase. Din acest motiv, M.M. Schneerson încearcă să popularizeze învățăturile Habad, presupuse a grăbi procesul. Genocidul ar fi salvat, pe de altă parte, poporul lui Israel, amputându-i un membru cangrenat. De asemenea, suferințele îndurate de ființele pure și sfinte în această perioadă ar fi fost numai temporale. Ce greutate au aceste suferințe în comparație cu viața veșnică

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
simplul motiv că nu evreii săvârșiseră aceste orori, ci creștinii. Familia lui fusese aleasă de Dumnezeu pentru acest sacrificiu. Să suferi pentru iubirea de Dumnezeu, acesta este sensul alegerii. Cât despre Schneerson, el a mers și mai departe, sugerând că genocidul fusese opera unui Dumnezeu drept, cauzată de păcatele evreilor, și că el se folosise de Hitler, mesagerul lui10. Dacă promisiunea nemuririi, un simț acut al păcatului și o anumită concepție despre statutul de popor ales le deschideau unora, celor mai

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
exterminare, această cale rămânea închisă pentru mulți alții, care nu aveau asemenea convingeri, ba chiar li se păreau de o mare cruzime. Vom nota totuși că această viziune fundamentalistă asupra masacrului includea de obicei în categoria sfinților martiri toate victimele genocidului, indiferent de împrejurările exacte ale morții lor. De fapt, nu este sigur că persecuția nazistă poate fi calificată drept "religioasă", nici că ar fi legitim să se acorde o importanță deosebită unor măsuri ca decretul publicat de germani în 1942

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
ca decretul publicat de germani în 1942 în ghetoul din Kaunas, prin care se pedepsea cu moartea citirea Talmudului. Și totuși, la mult timp după eveniment, în 1990, un conducător hasidic precum Schneerson încă declara că orice evreu mort în genocid trebuia considerat sfânt martir. Dacă rebbe Halberstam, cum am văzut, era într-adevăr capabil să transforme moartea familiei sale în martiriu, ba chiar să tragă din ea o inestimabilă întărire a credinței sale, puțini laici aveau această capacitate. Iar mulți

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
considerate de unii nesatisfăcătoare, se elaborează o nouă teologie, care încearcă să explice mai bine suferințele îndurate de evrei. Dumnezeu însuși a murit la Auschwitz? Această teologie pune față în față două viziuni, cea a disimulării lui Dumnezeu, trăită în timpul genocidului, și cea a absenței lui Dumnezeu de la Auschwitz și din alte locuri, fiindcă Dumnezeu este mort11. În prima categorie figurează Eliezer Berkovits, rabin ortodox. Deși ia în considerare, ca dată istorică specifică, antisemitismul care a precedat Soluția Finală și a

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
el nu renunță la vechile modele explicative religioase. Auschwitz nu este unic, deoarece pune credinței aceleași întrebări ca și distrugerile din trecut. Dar Berkovits nu pune, precum unii gânditori ultraortodocși, existența lagărelor morții pe seama păcatelor lui Israel. El recunoaște că genocidul a fost o nedreptate absolută. Și recurge la un concept mai sofisticat decât cele folosite de obicei de susținătorii vechilor paradigme, un concept deja prezent în Biblie, cel de "ascundere a feței"vvvv lui Dumnezeu. El își dezvoltă interpretările teologice

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
vechilor paradigme, un concept deja prezent în Biblie, cel de "ascundere a feței"vvvv lui Dumnezeu. El își dezvoltă interpretările teologice într-o trilogie începută în 1959, iar în volumul publicat în 1973 și intitulat Faith after the Holocaust aplică genocidului teoriile sale despre suferință. "Ascunderea feței" lui Dumnezeu este o retragere a lui Dumnezeu din istorie, prin care El permite să se producă anumite evenimente pe care altfel le-ar fi putut împiedica. Această retragere nu indică nicidecum că Dumnezeu

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
răul. La un nivel personal, suferința este pozitivă. Suferința îndurată corect purifică și adâncește personalitatea. Necesitatea ascunderii feței lui Dumnezeu nu explică tăcerea lui în timpul Auschwitz-ului, ci o justifică. Întrebarea crucială pe care și-o punea Berkovits era dacă după genocid credința evreiască în Dumnezeul istoriei mai avea vreun sens. Or, pentru el, Soluția Finală fusese o tentativă de a-l detrona pe Dumnezeu. Afirmarea prezenței lui Dumnezeu în istorie era antiteza renunțării naziștilor la valorile umane universale. Ei înțeleseseră că

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
mărturie profetică împotriva degenerării morale a ființelor umane și a națiunilor. Auschwitz nu arătase doar ce era omul capabil să-i facă evreului, ci și ce era omul capabil să-i facă semenului său. Pentru Berkovits, Israelul renaște teritorial după genocid, ceea ce dovedește că Dumnezeu nu este absent din istorie și că, dimpotrivă, lumea pământească este menită să devină împărăția lui Dumnezeu. Genocidul nu este decât cea mai recentă și mai teribilă dintre ocaziile în care poporul evreu a fost obligat

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
evreului, ci și ce era omul capabil să-i facă semenului său. Pentru Berkovits, Israelul renaște teritorial după genocid, ceea ce dovedește că Dumnezeu nu este absent din istorie și că, dimpotrivă, lumea pământească este menită să devină împărăția lui Dumnezeu. Genocidul nu este decât cea mai recentă și mai teribilă dintre ocaziile în care poporul evreu a fost obligat să sufere pentru a face evidentă existența lui Dumnezeu. Holocaustul, urmat de crearea statului Israel, este un nou și extraordinar exemplu al

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
instrumentul lui Dumnezeu ca odinioară Nabucodonosor, iar cele șase milioane de oameni uciși nu erau decât victime inocente care muriseră pentru păcatele altora 13. Alți teologi elaborează teorii similare, căutând să asigure o continuitate între dezastrele din trecut și suferințele genocidului. În lumea anglo-saxonă, în special în Statele Unite, își câștigă teologia Holocaustului scrisorile de noblețe. Chiar dacă sunt acceptate lucrările unui Emil Fackenheim, aceste reflecții nu beneficiază de o veritabilă mișcare de traducere în limba franceză. Pe de altă parte, în Franța

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
Statele Unite, își câștigă teologia Holocaustului scrisorile de noblețe. Chiar dacă sunt acceptate lucrările unui Emil Fackenheim, aceste reflecții nu beneficiază de o veritabilă mișcare de traducere în limba franceză. Pe de altă parte, în Franța, în sânul acestui iudaism pe care genocidul îl lovise totuși din plin, nici nu se observă un efort teologic asemănător. Acest lucru nu este, fără îndoială, străin de faptul că Franța, înainte de război, nu produsese gânditori evrei comparabili cu marile figuri apărute în Germania, de exemplu, ca

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
o legătură directă între acesta și suferința umană, fără a opta totuși pentru ruptura pe care o reprezintă gândirea lui Rubinstein, ruptură radicală, desigur, dar care era fără îndoială unul dintre răspunsurile cele mai oneste ce se puteau da după genocid. Acestea fiind spuse, Rubinstein îi priva de teodicee chiar pe cei care aveau cel mai mult nevoie de ea, cei care suferiseră și așteptau o justificare sau o explicație a tăcerii lui Dumnezeu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
lui Dumnezeu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Elie Wiesel, fără a fi el însuși teolog, nu este foarte departe de Rubinstein când spune că trebuie să uite că flăcările i-au mistut pentru totdeauna credința și adaugă că genocidul nu este de înțeles cu Dumnezeu, dar nici fără El. De asemenea, mărturisește el, ar fi o minciună să spună că crede în Dumnezeu, dar la fel ar fi și să spună contrariul 15. N-au fost puțini, după genocid

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
genocidul nu este de înțeles cu Dumnezeu, dar nici fără El. De asemenea, mărturisește el, ar fi o minciună să spună că crede în Dumnezeu, dar la fel ar fi și să spună contrariul 15. N-au fost puțini, după genocid, gânditorii care au refuzat să-și întemeieze credința pe o abordare tradițională a lui Dumnezeu. Refugiat german care fugise de naziști și devenise canadian, teolog, Emil Fackenheim, în scrierile sale din anii 1968-1970, în special în cartea tradusă în franceză

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
preluat din Cabala luriană, desemnează în mod tradițional "repararea" unei pagube cosmogonice originare, operă la care poporul lui Israel participă activ și care conduce la izbăvire. Sacralitatea cu care este învestită nașterea Israelului începe astfel să facă corp comun cu genocidul. Cele două teme impregnează împreună, încetul cu încetul, noile atitudini evreiești care, începând din anii 1970, pecetluiesc trecerea de la o tăcere relativă la intrarea treptată a Shoah-ului în sfera publică. Din acel moment, această conexiune funcționează atât în diasporă, cât

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
o uimitoare sincronizare, și servește drept dublu pilon pentru reconstrucția identitară a evreilor, iar asta într-un mod și mai evident la laici. În această osmoză, Israelul și diaspora se transformă treptat într-o comunitate cu legături neclintite. Totuși, inserarea genocidului într-un cadru teologic ce asigura continuitatea cu tribulațiile anterioare îl sanctifica și în același timp îl făcea incomprehensibil în afara unei genealogii tradiționale a nenorocirii. Acest tip de interpretare și de adaptare priva genocidul de unicitatea sa, această unicitate fiind

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
comunitate cu legături neclintite. Totuși, inserarea genocidului într-un cadru teologic ce asigura continuitatea cu tribulațiile anterioare îl sanctifica și în același timp îl făcea incomprehensibil în afara unei genealogii tradiționale a nenorocirii. Acest tip de interpretare și de adaptare priva genocidul de unicitatea sa, această unicitate fiind, de altfel, cel mai adesea revendicată astăzi de mediile evreiești secularizate. Într-adevăr, exterminarea intra astfel în lungul lanț al calamităților abătute asupra evreilor de-a lungul secolelor. Ea ocupa un loc și se

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
istorie de suferință vehiculată din generație în generație, suficientă sieși și împărțind lumea între cei care suferă, adică evreii, și ne-evreii care-i fac să sufere. Și astfel, o dată în plus, această istorie de suferință sustrăgea evenimentul, în speță genocidul, din cursul istoriei, cea făcută din rupturi și continuități, unde nu un Dumnezeu omniprezent orientează devenirea lumii, ci bărbați și femei supuși greșelii. Ortodocșii, sprijinindu-se pe încercările de explicare și/sau justificare teologică a masacrului pe care le dezvoltaseră

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
a Holocaustului în spațiul și dezbaterea publice. Ca și cum schemele milenare ar atenua durerea, punând exterminarea în perspectivă cu alte dezastre, după care evreii continuaseră să trăiască în respectarea poruncilor. Teologul ortodox Eliezer Berkovits scrie că diferența între flagelurile trecutului și genocid rezidă în amploarea excepțională a celui din urmă, dar dimensiunea unui eveniment are puțină importanță în teologie. Problemele ridicate de moartea unui singur nevinovat sunt aceleași cu acelea ridicate de moartea a șase milioane de persoane. Pentru el, evreii avuseseră

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
accepta continuitatea, trebuia să ai credință. Iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii" Cei care căutau răspunsuri în afara religiei rămâneau cu întrebările lor. Și totuși mediile ne-ortodoxe și chiar secularizate contribuie și ele, dar în alt mod, la o "teologizare" a genocidului. Cu trecerea anilor, pe baza milenarei istorii a suferinței evreiești, Holocaustul însuși a sfârșit prin a fi erijat într-o nouă religie civilă, fără Dumnezeu, suficientă sieși, cu riturile, ceremoniile, preoții, locurile de pelerinaj, martirii moderni, retorica și porunca ei

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
acum, tot ce era uman trebuia citit prin prisma acestui simbol. Începând cu procesul Eichmann, în 1961, și cu Războiul de Șase Zile din 1967, un război de care mulți s-au temut să nu ducă la un al doilea genocid, se instaurează treptat noul cult. Până când Auschwitz-ul se transformă într-un nou Sinai. Loc de revelație a unui nou iudaism, mai puțin constrângător, fără obligația unei practici sau a unei culturi evreiești, un iudaism personalizat. Astfel, a fi evreu nu

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
aceeași natură, izbăvitoare de astă dată19. Astfel, exterminarea devenea o suferință unică și, prin această unicitate, le spunea evreilor de ce trebuie să fie evrei, statul Israel fiind susceptibil să facă imposibilă, pe de altă parte, repetarea acestui eveniment fondator. Desigur, genocidul nu are același sens pentru cei care l-au trăit și pentru cei care nu l-au trăit, dar prin el se reconstituie lanțul genealogic al iudaismului, iar de la suferință se așteaptă să țină toate acestea împreună. Pentru supraviețuitori, suferința

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
nu-l izola de Gulag și de celelalte locuri de suferință ale secolului XX, reintroducându-l astfel în cursul istoriei 20. Evreul etic modern, mulțumindu-se cu memoria, se priva în mod deliberat de răspunsuri care ar fi putut explica genocidul. Respingând sau ignorând "raționalizările" teologilor, el refuza și istoria în sensul strict al cuvântului, istoria în care, totuși, figurând alături de alte genocide și catastrofe, genocidul evreiesc putea câștiga în semnificație prin comparație și contextualizare. Dacă genocidul era unic, el le

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]