4,128 matches
-
NUME (ȘI NU NUMAI) UN SINCER - "LA MULȚI ANI!"MĂ-NTORC UN PAS...Mă-ntorc un pas. Dar Te-am pierdut în gînd.... Oh, Doamne!... Ce furtună zace-n mine...! Aș vrea să râd... dar ochii râd plângând.Și-i ger, pustiu, morminte și ruine! Mai fac un pas... Sunt lacrimi peste tot.Ce s-a ales de biata mea Planetă?Întoarce-ți, Doamne, fața...! Nu mai potSă văd război și moarte prin lunetă.Și mă opresc. Privesc. În jurul meu...Mulți
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
ce pot resuscita prin picături de rouă / [...] // fiind neînțelesuri înțelese» (ibid.), într-un «văz-huh al vrerii» (s. n., p. 8), în «foc molcom» și în «sânge pân' la cer», în «siberii-ncremenite» (cu speciala-i pușcă anti-ger: «îmi iau pușca să-mpușc gerul / pân' spre margine de Nistru / tânguiri până la Tisa / stringuri geruind sinistru // ne-nțeles...» - împușcați în mămăligă, p. 9), «într-un eclectic / spațiu-timp» (p. 11), cu „ozeneu“, ori cu „verde bicicletă-rablă“ (nu fabricată de vreun alt poet, ca, de pildă, Al.
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Cum să ningă norii când privirea mea îi alintă plină de-ncântare, când vede cum fulgii jucăuși de nea n-au curajul să mă împresoare ? Cum să vină gerul clănțănind din dinți, plin de îndârjire și de ură, când știe că-n minte am gânduri fierbinți, iar în suflet primăvară pură ? Cum să-mi biciuiască crivățul hain trupul ce-a uitat că-i plin de anii ce-au trecut
CUM? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361057_a_362386]
-
s-au pus; Din înaltul cerului cădeau Și pe obraji mi se-așezau. Am simțit o fericire! Și-am văzut cum iarna vine; Primii fulgi căzuți de sus, Pe pământ, deja s-au pus. Și aerul miroase a iarnă! Vine ger, multă zăpadă; La geamuri văd chipuri zâmbind, Îmi simt inima vibrând, iubind. 2013 Referință Bibliografică: Fulgi de nea / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 916, Anul III, 04 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Beatrice Lohmuller : Toate
FULGI DE NEA de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361149_a_362478]
-
greșește. Ce înseamnă la timpul potrivit? Niciodată nu e prea târziu. Vrei un exemplu edificator? Marele Goethe s-a îndrăgostit la 80 de ani de o fată de 17. Scandalos! A știut că primăvara a înflorit în plină iarnă, că gerul îl va îngheța dar a gândit cât de frumos e pentru moment. Și ce-i viața decât un moment? Una e să îngheți normal și alta înflorit. Când nu au existat prejudecăți? Dragostea nu a ținut cont niciodată de vârstă
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
Liberă! Copiii de pe atunci, printre care și Marion, își petreceau timpul recuperând pachetele de alimente și cărbuni pe care piloții aliați le lansau peste zona rămasă neocupată, riscându-și viața. Vremea „bombardamentelor cu stafide” a făcut istorie, salvând orașul de ger și de frig. Zâmbește misterios, fardată decent, cocheta blondă la șaizeci de ani, în timp ce își amintește povestea iubirii ei pentru un german din Berlinul de Est. Treceau granița de câte ori puteau, pentru a se îmbrățișa pasional prin crângurile împădurite din apropiere
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
cuiburile-s părăsite. doar în pod e mare larmă curătenie-i de toamnă șoricei sunt la tot pasul cu mătura și fărașul. altii rânduiesc pe loc nuci, grăunțe , lemn de foc , strâng de toate de tot felul pentru când o veni gerul. așează pe umerașe din lână-albă paltonașe papucei și ciorăpei căciulițe, botoșei. toți muncesc , nu-i loc de stat mâncare și-au adunat du-te vino e pe scară unii spală, alții cară. la apus e totul lună chiar de-o
POEM DE TOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360788_a_362117]
-
Moșul se urni de lângă foc. Avea întâlnire cu Cel de Sus. Doar El putea, face o minune. Spera, sa nu-i dezamăgească in special pe copiii care iși doreau cu ardoare acea magie. În zori, Moșul a ieșit afară in gerul aprig al dimineții. A rămas înmărmurit, văzând mulțimea de spiriduși, elfi și zâne adunați conștiincios în curte. -Vai, dar ce-i cu voi? Niciodată nu ați fost toți prezenți în număr atât de mare! Până și Rudolph părea în formă
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
Peter Pan, toate entitățile de basm ale pământului creau un vacarm de voci, țipete de bucurie și voie bună. -Liniște! strigă Mosul. Totul, să fie pregătit diseară! ** Regina nopții, limpede ca un glob de cristal trona pe bolta senină. Era ger de crăpau pietrele. Zăpada strălucea, reflectând razele lunii. Sania lui Moș Crăciun trecea în viteză prin fața Lunii și ducea cadourile,bucurându-i pe copii. ** Micuțul băiețel blond, slăbuț, stătea țintuit în cărucior. Avea picioarele bolnave. Nu se putea deplasa decât
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
de munte. Fiecare sat își are Fefeleaga lui, chiar dacă personajul este masculin. Dis-de dimineața, vara, auzeai pe ulițele Domneștiului, fluierul melodios, chiar corect muzical, al truditorului Nae lu' Doguță, fredonându-și cântecul din buzele arse, fie de arșițe, fie de geruri: „Pe sub deal, pe sub pădure/ Trec fetițele la mure/Zărzărea, zărzărea, zărzărică, zărzărea/ Pe la poarta mândrei mele, Ionel trecea”. Când buzele îi oboseau de melodiosul fluierat, începea să cânte din gură. Anunța la acea oră, oamenii satului că Nae lu' Doguță
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
Într-un colț uitat de lume, undeva, nu știu anume, stelele-mi sclipesc în noapte și-n privire am prins șoapte dintr-un vrut, din neștiut, dintr-un vis uitat de mult.. Sunt o lacrimă de cer licurici pișcat de ger, că doritul ce-am dorit ieri în mine a murit... ieri în mine a murit. Doamne, nu ți-o fi păcat gerului de m-ai lăsat? Eu dădeam lumina mea cât un scăpărici de stea nopții, zburătorilor, dorului și zorilor
DOINĂ DE LICURICI de LEONID IACOB în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360892_a_362221]
-
un vrut, din neștiut, dintr-un vis uitat de mult.. Sunt o lacrimă de cer licurici pișcat de ger, că doritul ce-am dorit ieri în mine a murit... ieri în mine a murit. Doamne, nu ți-o fi păcat gerului de m-ai lăsat? Eu dădeam lumina mea cât un scăpărici de stea nopții, zburătorilor, dorului și zorilor, și privighetorilor... Și-acum șui și tot haihui mor în pragul nimănui, în zăpada firilor, și-n moartea iubirilor... și-n moartea
DOINĂ DE LICURICI de LEONID IACOB în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360892_a_362221]
-
stea nopții, zburătorilor, dorului și zorilor, și privighetorilor... Și-acum șui și tot haihui mor în pragul nimănui, în zăpada firilor, și-n moartea iubirilor... și-n moartea iubirilor... Nu mai sunt,nu-mi ține firea mă tot arde neiubirea gerul prins de-un vânt hain într-o piatră de destin, că am luminat în nopți în genunchi stând pe la porți: s-au deschis și s-au închis și-au rămas numai un vis și-au rămas numai un vis... Doamne
DOINĂ DE LICURICI de LEONID IACOB în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360892_a_362221]
-
de munte. Fiecare sat își are Fefeleaga lui, chiar dacă personajul este masculin. Dis-de dimineața, vara, auzeai pe ulițele Domneștiului, fluierul melodios, chiar corect muzical, al truditorului Nae lu' Doguță, fredonându-și cântecul din buzele arse, fie de arșițe, fie de geruri: „Pe sub deal, pe sub pădure/ Trec fetițele la mure/Zărzărea, zărzărea, zărzărică, zărzărea/ Pe la poarta mândrei mele, Ionel trecea”. Când buzele îi oboseau de melodiosul fluierat, începea să cânte din gură. Anunța la acea oră, oamenii satului că Nae lu' Doguță
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
alaiul nunții de apoi , p.45), are simțul lor și le valorifică atent și inspirat: Prin Universul celor Patru Sori,/ Te-oi aștepta ca altă Penelopa,/ Să germinăm sub caldele ninsori (p.62). Alteori le sugerează prin reluări succesive (mare, ger, toamnă, crin, far), până la obsesiv (fregata, floare de lotus etc.). Deși Domnița Flori Neaga nu incriminează nici sub obsesive presiuni elegiace jocul nedrept al destinului implacabil, el se conturează din zădărniciri tacite: Când sănii stranii, fără zurgălăi,/ Mă bântuiau suav
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
Să-și urce oile din timp La munte la pășune, Sfidând al zânei antotimp Cu zile calde, bune... Și-abia în munți, să-și lepede Cojoacele la soare, Se îndură, nu repede, Ci rând pe rând. Dar mare Și strașnic ger din nou s-a pus. Fără de foc în vatră, S-a preschimbat cu turma sus În stană grea de piatră. Dar sunt și guri de oameni buni Și înțelepți ce-n semne Citesc tot felul de minuni Și ce vor
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
un pic muzica acestui text și să-l ferim de diversele deviații posibile, mă întorc asupra mea și a sonetelor prin care am trecut. Semnalez că dintre toți prietenii apropiați eram singurul care aveam telefon. Ceea ce făcea că iarna, când gerul crăpa pietrele Capitalei, Tudor George și Pâcă veneau la mine, unde stăteau de dimineața, până seara. Ei bine, ca să ne umplem timpul, ne jucam „de-a sonetul”, pe rime date. Nu-mi amintesc durata fixată scrierii, dar când se făcea
THEODOR RĂPAN de GEORGE ASTALOŞ în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364112_a_365441]
-
cu scoarțe, cum azi doar la muzee țărănești se-arată. La masă, de când mă știu, eram doar șase. Pe cel din fața mea îl luase Dumnezeu. Cu siguranță îi lipsea un înger și fără el, probabil, se descurca mai greu. Pe geruri aspre și zăpezi ca-n basme ne lăfăiam ca-n stup; era multă căldură ... Dormeam toți într-un pat; - eram micuți - însăilat de tata, din scânduri, pe măsură. Vara-n amurg - în tindă la povești, că mama Floarea ne povestea
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
simboluri devine mai descifrabil fără cuvinte. Oare de ce metamorfoza mugurului florii de cireș o asemui cu o „călătorie” a omului pe Pământ?! Mugurul să fie oare copilul fragil și inocent?! Bobocul de floare să fie oare adolescentul vulnerabil încă la ger și intemperii?! Splendida floare de cireș să fie oare tinerețea cu frumusețea ei?! Însângerata boabă de cireș să fie oare a doua tinerețe încărcată de un molipsitor optimism? Mă opresc aici cu etapele vieții, e mai prudent. Dar nu mă
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
Momente > NOAPTE ALBĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dintr-un buchet... fluturi albi coboară Flori de argint pe pământ, Copacii goi îi înfășoară Într-un alb și străveziu veșmânt. Bătrânul ger când pipa-și aprinde Pufăie chiciură pe-obraji și gene Iar noaptea sub bolți de gheață se-ntinde Și-aprinde felinarele devreme. Natura lucitoare, albă Stă-n neclintire, fără glas Cerul murmură...Florile dalbe... Iar în zăpadă nici un pas. Timpul
NOAPTE ALBĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364276_a_365605]
-
pregătesc masa dimineților orbilor cu firimituri de pâine reîntoarsă la starea de grâu verde cu sărutul soarelui în pumnul mărunt copilul cu irisul alb cântă sculptorul aruncă dalta departe o prinde Dumnezeu cartea se scrie singură asfaltul încinge cerul și gerul și ceața răsuflă printre crucile de gheață atâția pași Doamne printre orbi se întâmplă urcă gândul bate la ușa bisericii dintr-o sâmbătă într-o duminică a orbului fără glas tăcerea cântă Liturghia sufletelor continuă bucurie și înălțare pentru o
OCHI ALB de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363117_a_364446]
-
care nu au adăpost... nu au unde să se încălzească. Doamne, de aș putea să ajut acești oameni! de aș avea putere să le construiesc case cu sobe și ferestre mari pe unde să pătrundă razele soarelui...vara. Va veni gerul și din nou vor suferi oamenii; din nou se vor stinge vieți... Voi ajuta de fiecare dată când cineva are nevoie de ajutor însă știu că de una singură nu voi reuși să ocrotesc prea multe suflete... Astăzi am donat
O ”BUCĂŢICĂ” DE...OMENIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363108_a_364437]
-
când arbustul se umplea cu flori roze puternic parfumate. Spera să mai facă rost de una cu florile albe. Acum în grădiniță totul era încremenit. Trandafirii cu tulpinile scurtate din toamnă erau acoperiți cu pământ, iar plantele mai sensibile la ger, învelite cu folii protectoare. Pentru living room cumpărase din piață o orhidee albă înflorită, pe care o instalase în mijlocul mesei ovale din cameră. Meritase banii dați pe floarea care-l încânta prin gingășia sa. Petalele albe, cu inserții de culoare
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
cameră. Ce-o fi cu ea, că nu întârzie de obicei! Nu locuiește ca mine așa de departe să folosească tramvaiul, se miră tânăra. Când se dezbrăcă de paltonu-i lung din stofă, Condurache fu surprins că nu a venit pe gerul de afară îmbrăcată cu pantaloni, ci doar într-o fustă scurtă din material de blugi, care abia de-i acoperea pulpele protejate de un dress subțire și lucios, la culoarea pielii. Picioarele puțin cam groase pentru înălțimea ei îi erau
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
îmbrăcată cu pantaloni, ci doar într-o fustă scurtă din material de blugi, care abia de-i acoperea pulpele protejate de un dress subțire și lucios, la culoarea pielii. Picioarele puțin cam groase pentru înălțimea ei îi erau roșii din cauza gerului prin care circulase din stația de tramvai până la casa profesorului. Era o elevă simpatică, mărunțică, cu niște gene mari și arcuite, cu sâni frumoși, bine conturați, ce făceau să-i sară mai mereu nasturii micuți din butonierele bluziței, spre deliciul
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]