1,274 matches
-
scăldat în sudoare care se adaugă strat peste strat, pentru a țese o duhoare atotstăpânitoare. Ți-e sufletul îmbâcsit de mirosul ăsta, care-i și al copiilor, gândește-te, și toată școală și împrejurimile, pădurea asta de blocuri, cvartalele de ghetouri, străzile, totu-i impregnat de duhoarea grea a înstrăinării - încă un semn că doar datorită copiilor ăstora Dumnezeu mai ține lumea în ființă. Atâta că ea îi bate și-i ucide... Și-o închipuia goală și i se făcea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dată ca să te hăituiască și să te chinuie neîncetat, secundă de secundă, zi și noapte, păi, ce ar fi însemnat pentru ea, acum, doi copii și fără bărbat, și fără slujbă, singură pe lume și străină, rătăcind pe străzi, printre ghetourile astea de blocuri, ca prin grădina raiului, ocolind ispitele și călcând în ele, singură, singurică prin Valea asta a Plângerii care curge prin tine și se termină doar pentru a începe iarăși și iarăși. Așa au mai trecut aproape trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
virilitate și de tărie de caracter ce nu-l lăsa să accepte compromisul ce i se propunea. Cu totul altfel se uitau bărbații, de obicei, la ea, Mirelo, îi erau cam străine mila și disprețul pe când umbla pe străzi printre ghetouri, singură-singurică prin grădina ispitelor, cu atâția bărbați întorcând capetele după ea, sorbind-o din ochi, nu, nu prea gustase din umilința asta, și totuși. Parcă i se mai întâmplase. După ce ieși din cabinet, își aminti că la fel o priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea îți suflă-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu Mercedesuri fumurii și jeep-uri - sicriele de lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu el de vreo jumătate de an, da’ de bună seamă că omu’ avea intenții serioase, nici n-ar fi conceput altminteri Getuța: în primăvară or să se căsătorească și se vor muta la el, în Palermo... O să scape din ghetourile astea jegoase, Getuțo, așa să-ți ajute Dumnezeu. Mirela s-ar fi bucurat din toată inima pentru ea. Din toate pe care le miluise din porțiile concentraților la Centrul Civic, doar Geta ce se mai îndura s-o bage-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mi-a fost drag de tine acolo pe gârlă și mi-e bine cu tine și aici. Cred că asta a fost de fapt. Nicidecum că aș fi fost din cale-afară de disperat că m-ar azvârli cineva afară din ghetoul ăla răpănos. Asta-i un fleac, un pretext care să umple golul dintre noi în definitiv. Adică io te-am văzut dornic să m-ajuți și d-aia. Ce mai, ce s-o mai lungească - astea erau prietenele ei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
părea într-adevăr să se bucure, iar bucuria lui parcă i-ar fi îndemnat pe majordom și pe nevastă-sa să se grăbească. Se foiau nerăbdători, ai fi zis că vor să scape cât mai repede din aglomerația asta de ghetouri afumate, să-și ia copilul și să plece... Spuneau ceva, iar doamna Petronela traducea: niște bani, da, îi vor lăsa niște bani Mirelei... Păi, bineînțeles că plăcerea și dorința lor; în acte, nu se pomenea nimic de bani, dar uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
agasat, îndepărtându-l cu privirea ca pe un gunoi, și dac-ai sta bine să te gândești, chiar asta ești, un gunoi, ceva ca o pală de duhoare plutind în briza prăfoasă a nopții, legănându-se și risipindu-se printre ghetourile astea, dar uite-l, în sfârșit, pipăindu-se la brâu și-n buzunare și umblând în patru labe pe sub masă, înjurând și întrebând în stânga și-n dreapta dacă n-au văzut, păi, ce dracu’ să mai vadă? Degeaba ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un fel, pe urmă în alt fel, acum altfel... Ultima impresie contează, rahat, poți să te dai cu capul de pereți, că nu te cunosc. Nu răspund. Sunt un nemuritor, în definitiv. Casa mea și patria mea nu-s în ghetourile astea jegoase. Pe aici sunt în trecere, îmi trag nițel sufletul și mă duc, fără să intru-n vorbă cu toți cretinii. Oricum, n-ar fi o mișcare bună să răspund, să-i dau cretinului satisfacție. Era în bucătărie telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Turnul Cadillac, blocul Fisher, cu acoperișul lui aurit. Pentru bunicii mei Detroitul era ca un mare Koza Han În toiul sezonului pentru gogoși de mătase. Ceea ce nu se vedea erau muncitorii care dormeau pe străzi din cauza lipsei de locuințe și ghetoul aflat doar puțin mai la est, o zonă de vreo treizeci de cvartale, mărginită de străzile Leland, Macomb, Hastings și Brush, furnicând de populația afro-americană a orașului, căreia nu Îi era Îngăduit să locuiască În altă parte. Pe scurt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toți fiind albi - făcu niște gesturi talismanice. Bărbații Își pipăiră portofelul, femeile Își controlară fermoarul de la poșete. Vatmanul trase de maneta care Închidea ușa din spate. Desdemona, observând toate acestea, se uită pe geam și văzu că tramvaiul intrase În ghetoul din Groapa Neagră. Nu era nici o graniță, nici un gard. Tramvaiul nici măcar nu se opri când trecu peste bariera invizibilă, dar În același timp, pe parcursul unui cvartal, lumea se schimbase cu totul. Lumina păru să-și schimbe consistența, devenind cenușie, filtrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sensibili, așa că le trebuie ceva timp să ajungă sus. Le las acolo, urcând scările, până vă explic În ce se băgase bunica mea.) „Cândva, În vara anului 1930, un vânzător ambulant amabil, dar oarecum misterios, Își făcu brusc apariția În ghetoul negrilor din Detroit.“ (Citez din cartea Musulmanii negri din America, de C. Eric Lincoln.) „Trecea drept arab, deși identitatea sa rasială și națională rămân neatestate. A fost binevenit În casele afro-americanilor Însetați de cultură, dornici să-i cumpere mătăsurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
A OMORÎT, ASTFEL ÎNCÎT COPIII LOR SĂ CREASCĂ FĂRĂ SĂ ȘTIE DE POPORUL LOR, FĂRĂ SĂ ȘTIE DE UNDE VIN. URMAȘII ACELOR COPII, URMAȘII ACELOR SĂRMANI ORFANI - ĂȘTIA SÎNTEȚI VOI. VOI, CEI DIN ACEASTĂ ÎNCĂPERE. ȘI TOȚI AȘA-NUMIȚII NEGROTEI DIN GHETOURILE AMERICII. AM VENIT CA SĂ VĂ SPUN CINE SÎNTEȚI. SÎNTEȚI MEMBRII RĂTĂCIȚI AI TRIBULUI SHABAZZ. Dar călătoriile prin Groapa Neagră n-o ajutau. Desdemona realiză acum de ce era atâta gunoi pe străzi: orașul nu-l ridica. Proprietarii albi Își lăsau blocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a binelea, implorându-l să nu plece. Fard Muhammad Își scoase pălăria și o ținu la piept. Se uită În jos cu blândețe și spuse: ― Fiți liniștiți. Sunt alături de voi. Își ridică pălăria cu un gest care cuprinse tot cartierul, ghetoul cu prispele lui dărăpănate, străzile nepavate, frânghiile dezolante de rufe. ― O să mă Întorc la voi În viitorul apropiat ca să vă scot din iadul ăsta. Apoi Fard Muhammad se urcă În Chrysler, porni motorul și, cu un ultim zâmbet Încurajator, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a cedat. În 1949 s-a căsătorit cu părintele Mike și curând după aceea s-au stabilit În Grecia. Acolo ea avea să dea naștere la patru copii, verișorii mei, și să rămână următorii opt ani. În Detroit, În 1950, ghetoul Groapa Neagră a fost dărâmat cu buldozerele pentru a face loc unei autostrăzi. Națiunea Islamului, acum avându-și cartierul general la Templul Nr. 2, În Chicago, și-a găsit un nou pastor, pe nume Malcolm X. În iarna anului 1954
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca de obicei; mâinile ei, tratate În fiecare seară cu cremă hidratantă, fluturau În jurul nostru, mângâind, frecând. Cerceii Îi arătau ca un obiect dezgropat de Schliemann la Troia. Ne conduse pe lângă un șir de femei care Își coafau părul, pe lângă ghetoul sufocant de căști, și ne plasă În spatele unei draperii albastre. În partea din față a Lânei de Aur Sophie aranja părul clienților; În spate Îl Îndepărta. În spatele draperiei albastre, femei pe jumătate dezbrăcate Își expuneau porțiuni ale corpului spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de prieteni te mai protejau de contactul cu violența, azi acest lucru a devenit (relativ) posibil doar pentru foarte puțini. Curând vom fi în situația din America de Sud, unde cartiere selecte și liniștite, bine păzite, sânt înconjurate de infernul inimaginabil al ghetourilor, în care oamenii mai că nu se mănâncă unii pe alții. Vai de cei care n-au reușit să facă destui bani în acești zece ani de "libertate"... Violența sporește și în lumea literară, căci de ce n-ar spori? Aici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mă consider unul dintre ei. "Aveți dreptate", mi-a răspuns editorul, "dumneavoastră, ca român, sînteți din Europa de Sud-Est"... Minunată precizare. Superbă subâmpărțire a unei subîmpărțiri. Rămâi la locul tău, îmi spunea de fapt, prin aceasta, afabil, editorul. Rămâi în ghetoul tău. Exprimă-ți bucățica ta de istorie (Sud-)Est-europeană. Scrie despre Securitatea ta, despre Ceaușescu al tău, despre Casa ta a Poporului. Despre câinii tăi, copiii tăi de pe străzi, țiganii tăi. Mîndrește-te cu disidența ta din perioada comunistă. Lasă-ne
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
diferența dintre români pe de-o parte și unguri, polonezi, sau chiar sârbi pe de alta, care au umblat chiar și în timpul comunismului prin toată Europa. Românii nu au putut ieși din țară, au fost zeci de ani încuiați în ghetoul lor... Nu au putut schimba ideile, nu au avut termeni de comparație, nu au putut deveni oameni de lume. Fiindcă și asta se învață... Primele contacte cu lumea liberă au fost penibile chiar și pentru cei mai dezinvolți și mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scornit că acest cartier li s-a impus" (A. Scriban, Dicționarul limbii românești, Iași, 1939). Și totuși, în cea mai critică perioadă pentru evreii din România, perioada dintre cele două războaie mondiale, când ghetoizarea și persecuțiile consonau cu tragedia nazistă, ghetoul evreiesc a produs o bruscă și neașteptată resurecție a libertății. Aici s-a scris cea mai curajoasă și mai inspirată literatură de avangardă, aici s-a produs, prin dadaism, constructivism și suprarealism, o descătușare a libertății interioare a ființei umane
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
înlăturați de la conducerea partidului, intrat într-o eră naționalistă, și un nou val de antisemitism, ca și în Uniunea Sovietică, s-a abătut peste comunitatea acestora. Urmarea a fost că, în anii '60 și '70, majoritatea evreilor au părăsit România. Ghetourile însă au rămas. Din 1960, regimul comunist a trecut, printr-o veritabilă inginerie socială, la "rezolvarea problemei locuințelor". Timp de trei decenii au fost construite, rapid și cu materiale proaste, mii de blocuri de locuit, din beton nefinisat, cu facilități
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din beton nefinisat, cu facilități minime și care dăunează 242 astăzi, ireparabil, imaginii oricărui oraș românesc, oricât de frumoasă ar fi zona sa centrală. Cartiere-ntregi de case pitorești au fost rase de pe fața pământului și înlocuite cu întinse, monstruoase ghetouri de beton, cu blocuri așezate la o palmă unul de altul, fără verdeață, fără locuri de joacă pentru copii. O populație adusă în mare parte de la țară a fost îngrămădită în aceste clădiri. Un întreg popor a fost silit să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ginsberg. Cărțile noastre circulau subteran, iar când au fost publicate au însemnat o înnoire din temelii a poeziei românești. Din ele răzbătea mesajul, subversiv și neliniștitor pentru oficialitate, al unei libertăți a minții pe care, paradoxal, numai experiența traumatizantă a ghetoului ți-o poate da. Am continuat în tot acest timp să locuiesc în Colentina, unul dintre cartierele cu faimă sinistră ale Capitalei. în cei nouăsprezece ani de când locuiesc aici am putut cunoaște însă, din fericire, și fața cealaltă a acestor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu părul vopsit roșu, strigîndu-și ceva de la un geam la altu-n amurg. Droaia de lume în haine pestrițe socializând zgomotos într-o curte a unei ruine, bând din căni de tablă smălțuită și ascultând "manele", muzica sinistră și pătrunzătoare a ghetoului românesc. Am trecut și prin sate țigănești (căci în provinciile românești țiganii au fost "robi ai pămîntului" timp de câteva sute de ani), unde cei bogați - mai ales din jafuri și cerșetorii petrecute în Occident, dar și din arta lăutarilor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
imediat prin ironie. O ironie zdrobitoare, mai ales că recurge la repere de care prezumtivele sale ținte nici n-au habar. Ca atitudine existențială, grozavul sarcasm își ratează efectul prin simplul fapt că vizează niște victime mult prea lejere. Opunând „ghetoului galben“ biblioteca, poeta schițează o strategie cel puțin ineficientă. Lumea și cartea Volumul Marianei Codruț propune o imagine de un acut fatalism și de o încrâncenată simplitate: lumea și cartea stau față în față. O lume apăsătoare, încrâncenată, dramatică, lipsită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]