1,131 matches
-
pentru personalul de pază. Am aflat mai târziu că lagărul de la Saligny era un fel de satelit al celui de la CernavodăColumbia... „Colonia de muncă” În care nimeriserăm era În formă de pătrat și era Înconjurată de trei garduri de sârmă ghimpată, din care cel din mijloc avea o Înălțime de vreo patru metri, iar celelalte două aproximativ doi metri; Între garduri, pământul era săpat și greblat. La cele patru colțuri ale lagărului se găsea câte un post de observație (o cabină
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cât și sub „ciupercile” de pază se găseau soldați. Înarmați cu pistoale-mitralieră, din trupele de securitate, care aveau consemnul de a trage fără somație În oricine se apropia la mai puțin de 3-4 metri din interior de gardul de sârmă ghimpată; atât gheretele, cât și „ciupercile” de pază erau Înzestrate cu câte o bucată de șină de cale ferată, atârnata de o sârmă, În care se bătea noaptea, la intervale regulate de timp, spre a se verifică dacă nu cumva santinelele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe un platou ce intră că o peninsula În apele lacului (de aici și denumirea ,,coloniei”), iar satul cel mai apropiat, la vreo 5 km, se numea Valea Neagră; era Înconjurat de un gard format din trei rânduri de sârmă ghimpată și prevăzut cu o mulțime de posturi de pază și se Întindea pe o lungime de aproximativ 800 de metri și o lățime de aproximativ 400 de metri (adică aproximativ 32 de hectare). Cei care cunoșteau locurile spuneau că, Înainte de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lacul degetelor) având forma degetelor unei mâini și desigur de aci i s-a tras numele. Văile din jurul orașului sunt presărate cu ferme cochete, bogate, cu ogoare și livezi bine întreținute. Vitele pasc în libertate, pe terenuri împrejmuite cu sârmă ghimpată. Nicăieri oameni care să le păzească. O adevărată revoluție în creșterea vitelor a produs-o sârma ghimpată. În special în marele Vest, vitele nu ar fi putut fi întreținute fără sârmă ghimpată. Americanii țin vitele la aer, soare, cât mai
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
din jurul orașului sunt presărate cu ferme cochete, bogate, cu ogoare și livezi bine întreținute. Vitele pasc în libertate, pe terenuri împrejmuite cu sârmă ghimpată. Nicăieri oameni care să le păzească. O adevărată revoluție în creșterea vitelor a produs-o sârma ghimpată. În special în marele Vest, vitele nu ar fi putut fi întreținute fără sârmă ghimpată. Americanii țin vitele la aer, soare, cât mai mult timp pe pășune. Asupra acestei chestiuni voi reveni. Față de bogăția de fructe de aici, fermierii le
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
pasc în libertate, pe terenuri împrejmuite cu sârmă ghimpată. Nicăieri oameni care să le păzească. O adevărată revoluție în creșterea vitelor a produs-o sârma ghimpată. În special în marele Vest, vitele nu ar fi putut fi întreținute fără sârmă ghimpată. Americanii țin vitele la aer, soare, cât mai mult timp pe pășune. Asupra acestei chestiuni voi reveni. Față de bogăția de fructe de aici, fermierii le expun la poartă, unde le poți lua cu coșul achitând prețul indicat, lăsându-l pe
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
acolo nu se taie porumbul ca la noi. Munca ar fi prea costisitoare. Toată toamna după cules, chiar și iarna când timpul permite, vitele au pășunat în porumbiște. Munca aceasta e ușoară, întrucât tot terenul fermei e înconjurat cu sârmă ghimpată, nefiind nevoie de pază. Trecem pe o porțiune de șosea ce împarte terenul unei ferme în două. Pentru trecerea vitelor s-a săpat un tunel sub șosea. Porumbiștea răvășită de vite e acum culcată la pământ cu polidiscul, după care
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
acum mai are de semănat o suprafață cu porumb. Alături de producția vegetală are de îngrășat un lot de 50 cornute tinere. Vitele bătrâne sunt puține, formate din vacile scoase din producție. Bovinele sunt ținute într-un țarc înconjurat de sârmă ghimpată. În mijloc, uluce mari pline la discreție cu porumb boabe. Odată pe săptămână se umplu cu ovăz boabe pentru stimularea poftei de mâncare. Se poate altceva mai simplu? Câțiva porci și câteva păsări au grijă de ultimul bob de pe jos
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
solului și extinderea irigațiilor, Ministerul prin serviciul său de extensiune luptă pentru susținerea prețurilor. A doua zi, 4 mai, înaintăm spre vest în marea câmpie a Dakotei. Pe marginea șoselei nici un arbore, nici o tufă, doar zeci de kilometri de sârmă ghimpată denotă că undeva, departe, e un ranch. Niște puncte mici, mișcătoare, ne atrag atenția. Sunt herghelii de cai. O fântână acționată de vânt se profilează firav la orizont. Singura vietate ce se apropie de noi e un fazan pe care
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ia corespondența în persoană. Încasarea sau expedierea de colete sau mandate necesită prezența lor. După o bună distanță intrăm într-o mică localitate în care e o foarte modestă școală primară. Ce ne surprinde e curtea școlii înconjurată cu sârmă ghimpată, plină cu cai de călărie. Copiii sunt în recreație. Învățătorul ne primește și ne arată mica lui instituție. Are în total 40 de elevi, din toate clasele. Școala are doar o clasă și un mic hol. E construită din scânduri
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
prașila porumbului. Ovăzul e frumos dezvoltat. Câțiva fermieri au dat drumul tineretului bovin în lanurile de ovăz. După ce va fi pășunat, vor ara și semăna porumb furajer. În fiecare fermă vacile sunt scoase la pășune, fără nicio pază, grație sârmei ghimpate. Un fermier are un culoar de sârmă ghimpată, de la ușa grajdului până la câmp. Multă sulfină. Planta aceasta - o leguminoasă - e destul de răspândită. Înbunătățește terenul și dă producție bună. Ca și în Iowa, se cultivă soia pentru furaj. Cosită în floare
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
au dat drumul tineretului bovin în lanurile de ovăz. După ce va fi pășunat, vor ara și semăna porumb furajer. În fiecare fermă vacile sunt scoase la pășune, fără nicio pază, grație sârmei ghimpate. Un fermier are un culoar de sârmă ghimpată, de la ușa grajdului până la câmp. Multă sulfină. Planta aceasta - o leguminoasă - e destul de răspândită. Înbunătățește terenul și dă producție bună. Ca și în Iowa, se cultivă soia pentru furaj. Cosită în floare, dă unul dintre cele mai bogate furaje. Uleiul
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
la Heath de acum două veri, cînd se duseseră să Înoate În lacul pentru doamne; acum și-l aminteau ca pe un loc luxuriant, verde și Încîntător. De data asta copacii erau goi, dezvelind ici și colo, flancurile cu sîrmă ghimpată ale bateriilor anti-aeriene și dispozitivelor militare. Frunzele care căzuseră cu luni Înainte se transformaseră Într-un strat protector, iar acesta avea o pojghiță de chiciură - arăta nesănătos, ca un morman de fructe putrezite. Mai tot locul fusese marcat de șrapnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tonul vocii era ciudat, că Mickey se uită la ea: — Ce s-a Întîmplat? — Nu știu. M-au trecut fiorii, asta-i tot. Isuse, e groaznic! Ajută-mă, poți? N-are rost doar s-o ridici, mai e și sîrma ghimpată, probabil că s-a prins acolo. Legănînd corpul femeii Înainte și-napoi, reușiră să-l elibereze, dar era oribil să auzi și să simți cum fierul se freca de coastele ei și cum se Împiedicau tijele pe sub pielea spatelui. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios... Caporalul își răsucea mustățile și se uita mereu împrejur, cercetător și cu dispreț. Priveliștea îl supăra, deși căuta să nu-și dea pe față nemulțumirea. În dreapta era cimitirul militar, înconjurat cu sârmă ghimpată, cu mormintele așezate ca la paradă, cu crucile albe, proaspete, uniforme. În stânga, la câțiva pași, începea cimitirul satului, îngrădit cu spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, fără poartă, ca și cum de multă vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sfârșit. În apropierea bateriei, Bologa se opri căutând, în zigzagul de șanțuri, postul cel mai înalt de observație, unde a fost și azi-noapte. Când i se păru că l-a găsit, gândurile lui trecură mai departe, se târâră pe sub sârmele ghimpate, cinci sute optzeci și trei de metri, până la marginea tranșeelor rusești, unde ramaseră fără călăuză. " Acolo începe viața nouă și o lume nouă!" își zise cu inima încleștată. În adăpost îl aștepta sublocotenentul care-i ținuse locul și care dorea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
erau, desigur, santinelele speriate... Pe la trei, spre a-și șterge orice urme de îngrijorare din suflet, porunci să se înalțe o rachetă, să vază și să se convingă. În lumina verzuie, terenul dintre tranșee părea mort. La dreapta, între sârmele ghimpate, zăcea cadavrul unui om. A fost ucis de acum două zile, pe când se întorcea din patrulare, noaptea, probabil chiar de camarazii lui, din greșeală sau de frică. Privirea lui Apostol trecu peste el ca peste un mușuroi, grăbită să-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cărare, cu inima ostenită de bucurie. Peste câțiva pași se împiedică într-un trunchi putred, răsturnat parcă dinadins de-a curmeziș. Îl ocoli. La zece metri însă alt copac prăvălit închidea drumul. Apoi puțin încolo se izbi de niște sârmă ghimpată, întinsă și împletită între tulpinele brazilor. Încercă să se strecoare prin gardul de sârmă. Nu izbuti. Vrând să ocolească, o luă în stânga. Făcu vreo treizeci de pași și găsi loc de trecere. Dincolo de sârmă porni la dreapta și înainte, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai putea răbda. O luă de curelușă, cu mâna stângă, legănînd-o în ritmul pașilor. Deodată casca se lovi de ceva, cu zgomot metalic. Apostol se opri mirat. Pipăi. Un trunchi de brad, rășinos, încît își murdări degetele... Și iar sârmă ghimpată... Trei rânduri, cu împletituri dese... Bologa se tulbură. A nimerit tocmai cărarea pe care umblă patrulele care cercetează valea dintre liniile vrăjmașe. Dacă s-ar întîlni pe aici cu vreo patrulă de recunoaștere... O clipă se gândi să se întoarcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi scăpat de toate grijile. Sudorile i se uscaseră pe față și pe gât. Îi trecu prin minte c-ar putea răci și își puse casca în cap potrivindu-și bine curelușa sub bărbie. Se gândea la gardul de sârmă ghimpată, îi era frică să nu se zgârie, și nu mișca deloc brațul drept. Privea numai înainte, cu capul sus, cu ochii mari sorbind numai întuneric. În spate auzea gâfâiri obosite și uneori cîte-un clinchet de armă. În fața lui pășea un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cald și în niște brațe adormite, și nu în tranșee mocirloase, pentru a merge să împingă vagonete, și nu cadavre. Ce noroc chior! Șuierul obuzelor, teama, prietenii care gem și mor la douăzeci de metri de tine, agățați în sârma ghimpată, șobolanii rozând cadavrele morților, toate astea erau atât de departe! În locul lor, viața adevărată, și atât. Viața îmbrățișată în fiecare dimineață nu ca un vis de dincolo de perdeaua de fum, ci ca o certitudine caldă ce simte somnul și mireasma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
urmau să facă în curând drumul înapoi între patru scânduri din lemn prost de zadă, asta în cazul în care aveau norocul să li se mai găsească niște rămășițe trupești pe fundul gropilor făcute de obuze sau agățate în sârma ghimpată. Tot umblând fără scop și mergând ca un orb, am ajuns în fața ușii localului RĂbillon. Asta m-a zguduit puțin. Apoi m-am gândit că nu puteam merge în altă parte, că trebuia să merg, să împing ușa, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mănăstire. Deținuții au venit după călugări. Asta e tot. Altfel, locul nu s-a schimbat prea mult. Refectoriul avea încă aceeași destinație, celulele rămăseseră celule. Mai fuseseră adăugate niște gratii, uși, zăvoare și, pe ziduri, țăruși de metal și sârmă ghimpată. Lumina nu prea intra în această mare clădire. Înăuntru, era mereu întuneric, chiar și în zilele însorite. Iar când intrai, nu îți doreai decât să ieși cât mai repede posibil, în fugă dacă se putea. Le spusesem gardienilor că judecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
însăți, iar el nici măcar nu te vede, tocmai aceasta este problema acum, restul este o nimica toată, mă stăpânesc din nou, mă prăbușesc pe marginea căzii, ieri plutea aici spuma îmbibată de dragostea noastră, astăzi, doar un gard de sârmă ghimpată între el și mine, un zid ridicat în timpul nopții ne-a tăiat cu imparțialitate trupul în două, la comanda unui stăpân necunoscut. Draga mea, îl aud strigându-mă pe tonul tiranic al celor bolnavi, unde ești, am nevoie de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fi niciodată a lui, copila aceasta nu va mai fi niciodată a lui, trupul meu nu va mai fi trupul lui, locul din care pornește iubirea mea pentru el se va acoperi de răni cicatrizate, urâte, un gard de sârmă ghimpată va sta pentru totdeauna între mine și el, dacă nu se va întoarce în noaptea aceasta, când boala ei se declanșează, îmi odihnesc capul pe patul ei, plâng pe umărul ei fierbinte, până ce aripile apusului răsfrâng asupra mea o pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]