922 matches
-
pârâului Nahal Mearot în Câmpia Litoralului, la circa 17 km sud de Haifa, 4 km la est de litoralul actual al Mării Mediterane, la o altitudine de 40-60 metri deaupra nivelului actual al mării. Scăderea nivelului mării mondiale în perioadele glaciare în cursul pleistocenului, a dus la îndepărtarea peșterilor de litoralul Mării Mediterane și la lărgirea Câmpiei litoralului, numit Hof Hacarmel în zona Muntelui Carmel. Nivelul mării creștea iarăși în perioadele interglaciare și atunci și câmpia litoralului se îngustă din nou
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
mării creștea iarăși în perioadele interglaciare și atunci și câmpia litoralului se îngustă din nou. Contrar opiniilor dinainte se considera că Zona Nahal Mearot a fost populată de omul preistoric în ultima jumătate de milion de ani, atât în epocile glaciare cât și în cele interglaciare. Date noi geologice și geocronologice au arătat că nivelul mării în timpul așezărilor preistorice în peșterile din lume nu a crescut mai mult de 5-10 metri față de nivelul actual. Locuitorii peșterilor puteau să exploateze câmpia lărgita
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
avea între 17 și 25 de ani la moarte, fiind totodată găsită cu resturile unui câine domestic, probabil fiind vorba de o ceremonie de înmormântare. Parcul este cunoscut pentru descoperirea unui număr nenumărat de fosile mamifere datând cu ultima perioadă glaciară. În timp ce fosilele de mamifere generează un interes semnificativ, alte fosile, inclusiv insectele fosilizate și plantele, și chiar granule de polen, sunt, de asemenea, evaluate. Aceste fosile contribuie la definirea unei imagine a ceea ce se crede a fi climatul mai rece
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
Rinocerul lânos ("Coelodonta antiquitatis") este o specie dispărută de rinocer, care a fost comună pentru toată Europa și Asia de Nord în epoca Pleistocenului și a ultimei ere glaciare. Numele genului "Coelodonta" înseamnă „dinte cavitate”. Un exemplar adult măsura în medie 3,7 m, se crede însă că existau și animale care puteau ajunge până la 4,4 m în lungime, iar înălțimea medie era de 3,3 m. Cele
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]
-
universală și este foarte greu de probat veridicitatea acestei ipoteze. Cornurile dure de pe creștet erau folosite atât ca instrumente de săpat, căutat hrană, cât și ca arme defensive sau de atac în fața prădătorilor. Rinocerul lânos a dispărut în timpul ultimei perioade glaciaare, în urmă cu 12 - 10.000 de ani. La fel s-a întâmplat și cu alți membri ai megafaunei pleistocene, precum mamutul lânos și cerbul gigant. Conform celor mai recente teorii, dispariția a fost produsă de combinația funestă între schimbările
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]
-
iar o civilizație neglaciară s-ar fi aflat pe coasta. El a conchis că "Antarctica a fost cartografiata când aceste teritorii nu erau acoperite de gheață", având ca vedere că o perioadă caldă din Antarctica a coincis cu ultima eră glaciară în emisfera nordică, si ca hartă lui Piri Reis și alte hărți s-au bazat pe hărțile "vechi" derivate din hărți originale din eră glaciară. Cercetările ulterioare cu privire la paleoclimatologie și straturile de gheață din Antarctica au discreditat complet interpretările lui
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
gheață", având ca vedere că o perioadă caldă din Antarctica a coincis cu ultima eră glaciară în emisfera nordică, si ca hartă lui Piri Reis și alte hărți s-au bazat pe hărțile "vechi" derivate din hărți originale din eră glaciară. Cercetările ulterioare cu privire la paleoclimatologie și straturile de gheață din Antarctica au discreditat complet interpretările lui Hapgood că o perioadă caldă în Antarctica a coincis cu ultima perioadă glaciară din emisfera nordică și că orice parte a ei a fost lipsită
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
s-au bazat pe hărțile "vechi" derivate din hărți originale din eră glaciară. Cercetările ulterioare cu privire la paleoclimatologie și straturile de gheață din Antarctica au discreditat complet interpretările lui Hapgood că o perioadă caldă în Antarctica a coincis cu ultima perioadă glaciară din emisfera nordică și că orice parte a ei a fost lipsită de gheață înainte de anul 9.600 î.e.n. (aprox. acum 11600 ani). Hapgood a examinat, de asemenea, o hartă din 1531 a matematicianului și cartografului francez Oronce Finé (alias
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
au găsit popularitate în cercurile științifice marginale. Bibliotecarii Roșe și Rând Flem-Ath, ca și scriitorul și fostul jurnalist Graham Hancock, își bazează porțiuni din ideile lor pe dovezile lui Hapgood despre catastrofă ce a avut loc la sfarsitul Ultimei Ere Glaciare. Ideile lui Hapgood figurează, de asemenea, în filmul SF "2012" (2009). Hapgood și Erle Stanley Gardner au crezut că artefactele din argilă cunoscută sub numele de figurinele Acambaro au fost create cu mii de ani în urmă. Vechimea estimată, ca
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
separate ale diferitelor state germane . Unii cercetători susțin că, la începutul secolului al XIV-lea, Europa a devenit suprapopulată. Colonizarea rurală a luat sfârșit, dar nivelul populației a rămas ridicat. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, a început "mică epoca glaciară" aducând ierni aspre și recolte reduse. În Europa nordică, inovațiile tehnologice că plugul greu și asolamentul trienal nu au mai fost la fel de eficace. Lipsa de alimente și umflarea prețurilor s-au manifestat. Grâul, ovăzul, fânul și animalele domestice erau tot
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
cu privire la evoluția și migrarea istorică a C. pyrenaica în Peninsula Iberică, precum și relația dintre diferitele subspecii. O posibilitate este că C. Pyrenaica a evoluat de evoluat de la un strămoș legat de Capra Caucaziana din orientul mijlociu la începutul ultimei perioade glaciare(120-80 km) ). C. pyrenaica probabil sa mutat de la Alpii de nord prin sudul Franței în zona perioadei Magdalenian aproximativ la 18 milioane de ani. Dacă acesta este cazul C. caucasica praepyrenaica ar fi putut fi mai diferit de celelalte trei
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
carbonului care ar fi putut oferi un efect de feedback invers pentru temperatură. Bioxidul de carbon din atmosferă se dizolvă în apă în stare lichidă și se combină cu ioni metalici rezultați din eroziune pentru a produce carbonați. În perioade glaciare acest ciclu este oprit. Emisii de carbon de origine vulcanică repornesc ciclul de încălzire datorită efectului de seră. Conform ipotezei „Pământului ca bulgăre de zăpadă”, ar fi putut exista mai multe perioade în trecut când oceanele Pământului au înghețat complet
Paradoxul Soarelui slab timpuriu () [Corola-website/Science/334531_a_335860]
-
, până în 1962 Würmsee, în limba "", este un lac glaciar de apă dulce din Bavaria (Germania), la 25 de kilometri sud-vest de München. El este după Lacul Constanța, Müritz, Chiemsee și Lacul Schwerin al cincilea lac ca suprafață din Germania, dar al doilea în cantitatea apei datorită adâncimii sale medie
Lacul Starnberg () [Corola-website/Science/337655_a_338984]
-
este un lac glaciar de apă dulce din Bavaria (Germania), la aproximativ 35 de kilometri sud-vest de München. El este după Lacul Starnberg și Chiemsee al treilea lac ca suprafață din Bavaria (fărâ Lacul Constanța). Aria lui este o zonă neîncorporată cu coastele în
Ammersee () [Corola-website/Science/337681_a_339010]
-
ani, spre deosebire de alte lacuri europene. La această concluzie s-a ajuns după explorările vârstei nămolului din lacuri. În literatura veche de specialitate s-a spus că lacurile de munte din Bosnia și Herțegovina au fost realizate ca urmare a mișcărilor glaciare. În partea montană din Bosnia și Herțegovina creșterea animalelor a avut un impact crucial asupra lacurilor. Fiecare fermă avea propriul lac care a servit ca un loc de adăpat pentru cirezi. Dacă nu există lacuri naturale în Bosnia și Herțegovina
Listă de lacuri din Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336147_a_337476]
-
multe ori în trecutul recent geologic dintr-un sistem de căi navigabile care era conectat prin centrul Suediei la strâmtoarea Skagerrak. Pe parcursul celor mai recente milioane de ani, multiple glaciații au acoperit lacul și împrejurimile sale, lăsând în urmă striații glaciare odată cu retragerea lor. Lacul a început ca o masă independentă de apă, apărută în urma retragerii ghețarului scandinav, în urma ultimei ere glaciare. A devenit apoi un mic golf al lacului glaciar Baltic. Marea majoritate a speciilor relicte ale lacului (precum păstrăvul
Lacul Vättern () [Corola-website/Science/336548_a_337877]
-
Pe parcursul celor mai recente milioane de ani, multiple glaciații au acoperit lacul și împrejurimile sale, lăsând în urmă striații glaciare odată cu retragerea lor. Lacul a început ca o masă independentă de apă, apărută în urma retragerii ghețarului scandinav, în urma ultimei ere glaciare. A devenit apoi un mic golf al lacului glaciar Baltic. Marea majoritate a speciilor relicte ale lacului (precum păstrăvul arctic) datează din acea perioadă. Ulterior, lacul a devenit un golf al Mării Yoldia, fiind apoi conectat cu Lacul Ancylus. Lacul
Lacul Vättern () [Corola-website/Science/336548_a_337877]
-
au acoperit lacul și împrejurimile sale, lăsând în urmă striații glaciare odată cu retragerea lor. Lacul a început ca o masă independentă de apă, apărută în urma retragerii ghețarului scandinav, în urma ultimei ere glaciare. A devenit apoi un mic golf al lacului glaciar Baltic. Marea majoritate a speciilor relicte ale lacului (precum păstrăvul arctic) datează din acea perioadă. Ulterior, lacul a devenit un golf al Mării Yoldia, fiind apoi conectat cu Lacul Ancylus. Lacul conține atât fitoplancton, cât și zooplancton, de exemplu copepode
Lacul Vättern () [Corola-website/Science/336548_a_337877]
-
este specific și relieful dezvoltat pe gresii și conglomerate, în ariile de orogen, alături de care evoluează relieful vulcanic și cel grefat pe roci metamorfice. Pe spațiile mai joase se afla relieful dezvoltat pe argile, marne, nisipuri și depozite leossoide. Relieful glaciar este bine reprezentat în părțile înalte ale Carpaților Meridionali și în Munții Rodnei, prin circuri glaciare, în timp ce relieful periglaciar este distribuit, în mod variat, pe întreg teritoriul țării. De asemenea, relieful fluviatil și cel litoral au o reprezentare specifică pe
Relieful României () [Corola-website/Science/335921_a_337250]
-
relieful vulcanic și cel grefat pe roci metamorfice. Pe spațiile mai joase se afla relieful dezvoltat pe argile, marne, nisipuri și depozite leossoide. Relieful glaciar este bine reprezentat în părțile înalte ale Carpaților Meridionali și în Munții Rodnei, prin circuri glaciare, în timp ce relieful periglaciar este distribuit, în mod variat, pe întreg teritoriul țării. De asemenea, relieful fluviatil și cel litoral au o reprezentare specifică pe teritoriul României. este caracterizat prin patru elemente: varietate, proporționalitate, complementaritate și dispunere simetrică, dat fiind numărul
Relieful României () [Corola-website/Science/335921_a_337250]
-
hidrotermale, la o temperatură de 122 de grade Celsius. Temperatura scăzută nu pare să fie o problemă pentru bacterii, anumite specii trăind și la -10, sau chiar -20 de grade în permafrostul din Siberia și în lacuri aflate sub calota glaciară, în Antarctica. Nici presiunea uriașă nu pare să împiedice viața să se dezvolte. Oamenii de știință au descoperit o specie de microorganisme, numită Desulforudis audaxviator, la aproape 3 kilometri sub pământ, într-o mină de aur din Africa de Sud. Acestea nu
Unicul loc de pe Terra unde nu există viață - FOTO-VIDEO () [Corola-website/Journalistic/105130_a_106422]
-
al impactului cu un asteroid, al unei schimbări climatice majore. În prezent, planeta se află, din punct de vedere formal, încă în Holocen, o epocă geologică ce a debutat în urmă cu 11.500 de ani, la sfârșitul ultimei Ere Glaciare. Savanții cred însă că umanitatea a modificat dramatic Pământul din nou. Pentru a stabili exact începutul acestei noi perioade, geologii caută un semnal clar, pe care îl descriu ca "un vârf de aur" ("golden spike", în original, în limba engleză
"Era Omului" a început în 1610 și a schimbat total planeta () [Corola-website/Journalistic/105122_a_106414]