2,610 matches
-
Apoi, noi am plecat la gară. El s-a îndreptat spre locuința sa. Era ziua. În dricul zilei. Bițu traversa strada mare, pe locul marcat, pe zebră, cum se zice. Un elev grăbit, cu prietena, într-o mașină de lux, gonind zorit spre pădurea Ilișești, la un grătar cu alți colegi, a accelerat în loc să frâneze. L-a lovit din plin cu aripa mașinii în șold și cu oglinda retrovizoare din față, între coaste. Încât l-a trântit jos. Câțiva trecători aflați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
penaj roșu și cu comportament bizar: vulpea îi mânca în fiecare an ouăle și îi punea în lipsa ei pietre în cuib, pe care ea, apoi, le clocea toată vara fără să simtă că sunt pietre. Ca să salveze specia, ornitologii au gonit vulpea. Atunci pasărea, spre uluirea acestor specialiști care o supravegheau de departe cu binoclurile, a început să țipe cuprinsă de o stranie isterie și și-a spart ouăle cu ciocul, bătând din aripi și dansând demențial. Ce era cu ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sînteți cu mine. Galant al vostru, gelos, fierbinte, Deși - alt nimica n-am câștigat, Dar totdeauna îmi vor fi 'n minte Acele palme ce mi le-ați dat". Și tu nea Oneo! nu uit dulceața Când peste saduri, porumbiști, grâne, Gonind un iepure de dimineață Flămând pe vară sosii la tine: Cu ce plăcere toți m' ospătară, Bătrâni și tineri! - Dar cel jurat Cu alți doi marturi mă apucară "Să ispășească câte - am stricat". Adio scumpă, și mult dorită Sălășluire de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o cred fără s-o zic. Colecția tipărită în anul 1845 începe cu o poezie intitulată fatalitatea, care înfățișează ca într-un monogram natura umorului său și cu care noi încheiem reproducerile: FATALITATEA Din frageda mea vârstă restriștea m-a gonit, De 'mpotriviri, reversuri în veci am fost izbit; Oricâte curg la alții pe drumul lor firesc La mine sunt brodite, pe dos mă întîlnesc: Când vru să mă adoapte cutare fără fii {EminescuOpIX 105} Îndată ceru-i dede o spuză
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu mai ședea unsul lui Dumnezeu, și astfel se urmează repede unul după altul când printr-o influență străină când prin alta. Țara devine vatra deschisă a influințelor străine. Despot Vodă ucis cu buzduganul, Lăpușneanu otrăvit cu sila, Bogdan Vodă gonit la Moscva, Ioan Vodă ucis de turci, Petru Șchiopul ca vai de sufletul lui, Aron Vodă moare în temniță, Răzvan în țeapă; încercarea Movileștilor de a fonda o dinastie se sparge prin luptele între fiii lor ș. a. m. d., și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care mai în urmă a fost introdusă și în familiele lor și au crescut în ea și copii[i] lor. Ei sunt creștini și astăzi, însă vorbesc turcește. Grecii în cele din urmă, după ce au nimicit patriarhia bulgară și au gonit limba bulgară din toate școlile și bisericele, s-au silit ca în toate locurile să grecizeze și pe acești nenorociți, introducîndu-le în biserici și școli limba greacă. Din cauza aceasta unii din acești gagauzi s-au grecizat și s-au făcut
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bombardare, pozițiunile rusești de la Șipka ocupate de oștirile lui Soleiman Pașa, între care era și garda imperială a sultanului, au fost reluate de cătră ruși la 6 septemvrie, după o luptă crâncenă care a durat 9 ore. Turcii au fost goniți lăsând pe câmpul de bătaie peste 2000 oameni. Rușii au avut 100 morți, între care și colonelul principe Micirschii și 400 răniți. Iar la Plevna Osman Pașa e amenințat de un nou Sedan. Întăririle lagărului turcesc și chiar orașul Plevna
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a-și schimba pozițiile, căci rușii au pierdut în mai multe puncte atingerea cu ea. Nu vom fi însă mult în nesiguranță asupra mișcărilor lui Suleiman Pașa. "Gazeta de Frankfurt " asigură că generalul Totleben nici n-are de gând a goni pe Ghazi-osman Pașa din Plevna. Scopul său e de a-l pune pe Osman în neputință de-a se mai lupta, de-a se mai ivi și a doua oară dinaintea rușilor în Balcani și de a le cauza pierderi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
3 (14 și 15 oct. st. n. ) au avut loc bătălia hotărâtoare de la Kars între ruși și turci. Decursul general al operațiilor au fost următorul: Colona de încungiur al generalului Lazarev au ocupat la 2 octomvrie înălțimile de la Orlok, au gonit trupele turcești de acolo și le-au împins spre Kars și Wisinkoi. Fiindcă prin această mișcare o parte a armatei turcești era incunjurată deja, de aceea rușii au hotărât ca a doua zi, la 3 oct., să pornească un atac
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Geaninei, din tot sufletul... O inimă neatinsă de colții vreunei crime, Eu fug sleit și palid, gonit de giulgiuri pale, Și nu pot să dorm singur de spaimă că-am să mor. Stephane Mallarme (traducere - Ștefan Augustin Doinaș) CRISTIAN LISANDRU Jurnalist. Născut în București, la data de 18 iulie 1968. Fondator al Cenaclului de Poezie și Proză
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
avusese bani să închirieze sala de cinema, care oricum nu-i aducea cine știe ce câștig - acum fusese transformată într-un magazin de tapet și vopsele --și trăia cu taică-său, căci îl părăsise nevasta și, după cum ne zicea chiar el, îl gonea cu pietre de câte ori încerca să intre prin curtea din spate s-o vadă. Renunțase să o mai urmărească socotind că e sonată și îi trimisese o scrisoare în care era de acord cu anularea căsătoriei. Ca să strângă banii pentru Facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
defectele să fie admise în istoveala maturității, îndeajuns de comune și plicticoase ca să fie îndelung arătate, există, sau se presupune că există, niște vremuri mătăsoase, candide, în mijlocul naturii, asemeni bucolicelor cu păstori sicilieni îndrăgostiți sau cu lei pe care-i gonești cu pietre, și șerpi de aur ce din nodurile lor se împrăștie în fisurile Eryxului. Scene timpurii din viață, adică; pentru fiecare din noi, căci fiecare începe cu un Eden și trece prin întorsături, durere, distorsiuni și moarte în întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ale insectelor se lățeau pe parbriz. Îi plăcea să mă ia cu el. Și ideea lui despre ce înseamnă să-i ții cuiva companie era năucitoare, de vreme ce n-avea deloc timp să îți facă conversație din cauza vitezei nebune cu care gonea, ca să te facă să-ți mai vină nițel inima la loc în timp ce încercai să ignori fiorii reci care te străbăteau, zbaterea antenei de radio și rapiditatea cu care se succedau posturile de radio prin gura aurită din panoul de comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care arăta că se săturase de mine și mi-am dat seama că șansele erau ori să petrec încă o noapte în Buffalo ori să pornesc la drum. Și eram negru de supărare că intrasem în asemenea belea, și că gonisem atâta și ne mai și despărțisem, că îl văzusem pe Gorman în mașina de poliție care trecea prin mulțime, apoi căderea uimitoare a apelor Niagarei, că mă trambalasem în mașinile din Buffalo toată ziua, mâncând alune și chifle vechi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în buzunar, cam un dolar în total. Călătoria asta în amurg și în această semi-iarnă îmi dădea prilejul să văd o combinație de mărunt și imens, așa de stranie, cu șira spinării pe care o constituia trenul nostru și care gonea și se ondula, tot oțelul, rugina, vopselele sângerii care se întindeau spațiu după spațiu pe cer, și peste cealaltă existență, spațiu după spațiu. Vântul purta fumul fabricilor și ne aflam într-un orășel industrial - un câmp de luptă, cimitir, crater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spate. L-am mai văzut apoi pe Sylvester și pe scările pensiunii, cu Mimi. Era, sau fusese, cumnatul lui Mimi, se căsătorise la New York cu sora ei, Annie, care acum îl părăsise și băgase divorț. Mi-am amintit cum îl gonea prima lui nevastă cu pietre când încerca să traverseze curtea tatălui ei să-i vorbească, ba chiar mi-am amintit de locul în care am auzit prima dată povestea asta de la el, aerul tăios și înghețat de pe Milwaukee Avenue când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
roșii printre gratiile de lemn; roți de camion absorbite de smoala care se topește, cărbunele făcut bucăți și adunat în grămezi pângărite, frunzele de brusture veștejite pe lujerul lor. Într-un colț al terenului mișunau șobolani, care nu se lăsau goniți de acolo, familii întregi care făceau pui, umblau și se hrăneau acolo. Nu văzusem niciodată șobolani atât de domesticiți, mergând unde le poftea inima, printre picioarele tale, fără nici o teamă. Simon a cumpărat un pistol - „Că oricum ne trebuie unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am vorbit așa, și de-aici am început iar să ne pupam, iar spiralele de sârmă ale arcurilor patului au început să scoată iar acel scârțâit care se leagă așa de ciudat de dragoste, și care ar fi trebuit să gonească persoana de afară. Aceasta însă nu s-a lăsat gonită. A spus: Augie - Domnule March! Și nu cu vocea lui Lucy Magnus, ci cu cea a Theei Fenchel. Dintr-un oarecare motiv, mi-am amintit-o și am recunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că trebuie să am cel puțin găuri în cap ca o strecurătoare să nu spun nu. Eram oare atât de flatat de șansa de a fi în prezența acestei personalități istorice de marcă, traversând în grabă munții? Mașina avea să gonească nebunește. Fiarele sălbatice aveau să fugă din calea noastră. Pământul se va învârti cumplit. Și el nu-mi va vorbi, pierdut în gândurile lui despre nație și destin. Lumea pierdută va striga după noi cu o voce secretă, iar în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a repezit la tine un ...cățeluș... Piki: Era un dulău fioros, prost crescut.... Miki: Mincinosule!... Piki: Dar tu, te-am văzut, te-ai învârtit în jurul unui motan negru, arătos, dar care nu ți-a dat nicio atenție. Chiar te-a gonit. Miki: Mincinosule! (se repede la Piki) Coco: Mincinoși....Mincinoși... Miki: Auzi, Piki ce spune moțatu'? Pe el!... (încep să-l fugărească prin casă; coco zboară sus, jos, jucându-se cu cei doi. Dar în clipa când îl „blocaseră” jos, într-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
trecea rândul. Ceea ce mă duce înapoi, nu foarte convenabil, la subiectul frizeriei. Într-o după-masă, când mergeam să ne tundem, s-a oprit ca trăsnit în mijlocul carosabilului pe Amsterdam Avenue, și m-a întrebat foarte serios, în timp ce mașinile și camioanele goneau pe lângă noi din ambele direcții, dacă am ceva împotrivă să mă duc să mă tund fără el. L-am tras pe trotuar (aș vrea să am câte un ban pentru fiecare dată când l-am tras pe trotuar, în copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
iar n-am înțeles: dacă era rege, de ce nu avea palat, slujitori și haine frumoase, de ce rătăcea peste tot în țara aceea străină, de ce vorbea cu toată lumea și mai ales cu aceia de care nimeni nu se apropia, care erau goniți în afara satelor pentru ca oamenii sănătoși să nu se molipsească de boala lor bătrânul zice că era o boală îngrozitoare : nu-i durea nimic, dar încet-încet își pierdeau degetele, apoi mâinile, picioarele, chiar și fața nu se mai cunoștea ajungeau, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lucrurilor rele și nedrepte... Nu, uitarea asta era ca diavolul în persoană : oamenii uitau. Dar uitau binele făcut, uitau vindecarea, uitau c-au fost vreodată bolnavi și singuri și părăsiți de toți, uitau c-au fost paralizați, neputincioși, flămânzi, orbi, goniți de toată lumea și batjocoriți și alungați de pe străzile cetăților lor, uitau că erau să fie omorâți cu pietre din cauza cine știe căror greșeli adevărate sau nu și că El i-a vindecat, i-a salvat, i-a saturat și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
însemnat cu var, strunind calul brusc și luând să scrâșnească nisipul sub picioarele lui. Publicul aplaudă primele încercări reușite. Dar încă mai păstrează rezerve de entuziasm. Știe că vor urma probe mai grele. Ele urmează, într-adevăr. Un taur e gonit în arenă. Călărețul trebuie să-l urmărească și, prinzîndu-i coada și răsucind-o, să-l trântească din alergare având, desigur, grijă să nu fie el răsturnat din șa. Alte probe cer călărețului să prindă cu lasoul picioarele taurului și să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
indieni. Au trecut patru secole și jumătate între teama superstițioasă a aztecilor și acest joc duminical care sună foarte spaniol. Aici, singura rațiune a existenței cailor pe lume pare să fie aceea de a fi încălecați de un charro și goniți pe o arenă de nisip sub ochii lacomi de spectacol ai celor din tribună. Chiote salută îndemînarea unui călăreț care trântește din alergare un taur răsucindu-i coada. Una dintre echipe a luat, se pare, avantaj. Entuziasmul a ajuns în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]