2,506 matches
-
de Cruți Cristian , publicat în Ediția nr. 1054 din 19 noiembrie 2013. De-un timp, timpul mi-l măsoară în suspine și dureri, Zeci de ani îmi pune-n seamă pentru-o simplă zi de ieri, Și în zboruri mă gonește ca pe fiul nedorit. Luna însăși mă acuză că-s al nopții impostor, Că n-aș fi același care acum trei eternități Cu un simplu gând dam viață oricărei pustietăți, Cu un vers numai, și-n piatră stârneam simțuri de
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
leagă... Citește mai mult Dulcea noptii feerie-mi pare m-a dezmoștenit.De-un timp, timpul mi-l măsoară în suspine și dureri,Zeci de ani îmi pune-n seamă pentru-o simplă zi de ieri,Și în zboruri mă gonește ca pe fiul nedorit.Luna însăși mă acuză că-s al nopții impostor,Că n-aș fi același care acum trei eternitățiCu un simplu gând dam viață oricărei pustietăți,Cu un vers numai, și-n piatră stârneam simțuri de amor
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
le dădea târcoale, maică-sa a fost fericită când a văzut-o pe Angela că și-a dat poalele peste cap în fața unui băiat de la oraș ce făcea liceul la seral. A forțat-o să se mărite cu el aproape gonind-o de acasă, iar Angela, crezând că a întâlnit dragostea vieții ei, s-a suit în patul lui nea Gică și nu a mai plecat. După ce a terminat liceul, nea Gică s-a angajat la A.F.D.J. ca electrician, iar
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
Părintele Alexandru Stănciulescu Bârda. “Zâmbete. - Un ateu se chinuise toată viața să demonstreze că nu există Dumnezeu. Făcea asta prin conferințe, articole, emisiuni, discuții etc. Într-o zi, aflându-se undeva într-o pustie singur, a văzut că spre el gonea un leu. A pornit și el la fugă, cât îl țineau puterile. Fugea și striga: ,,-Doamneeee! Doamneee!” Deodată, tocmai când leul era gata-gata să pună laba pe el, s-a auzit un glas puternic. Totul s-a oprit ca prin
2013... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346262_a_347591]
-
cercetărilor desfășurate ,,în căutarea remediului pentru cancer”, o căutare fictivă și care a fost sortită eșecului încă de la început, deoarece razele solare vindecă și previn cancerul încă din momentul apariției omenirii pe această planetă. Predecesorii noștri nu erau nevoiți să ,,gonească după un remediu” sau ,,să militeze pentru un tratament de vindecare” prin niște strângeri de fonduri ridicole; ei pur și simplu pășeau în lumina soarelui, fiind vindecați de cancer prin simpla expunere la acțiunea razelor solare. Plimbarea pe afară, în
DE CE NU VI S-A DEZVĂLUIT ADEVĂRUL DESPRE VITAMINA D? de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346296_a_347625]
-
nu știu de rău! Nuntă sfântă, viața mea, De cândva și pururea Va tot fi în cer, va fi Tril de iasomii! Și prin ele Mesia, Dumnezeu, Măria Sa, Va păși înrourat De-acest cânt curat. Psalm Sufletul mi se trece, Gonind pe-a beznei vale, Își caută Lumina Migrată într-o stea, Căci nu e altă cale, Spre țărmurile tale, La care într-o zi voi ancora. Sufletul dă în floare, Găsindu-Te, Iisuse, Și cântec mai ferice Sub cer nu
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
a geamurilor, vedea cerul albastru senin și nu putea înțelege că e oprită de sticlă geamurilor. M-am dus ușor la celălalt capăt al camerei și am deschis larg un geam, apoi m-am intors înapoi și am inceput sa gonesc vrăbiuța spre geamul deschis, însă în drumul ei se izbea și cu mai multă putere în sticlă geamurilor închise peste ceva timp ajunse în sfârșit în locul unde era acel geam deschis și fâlfâi din aripioarele ei zburând spre libertate. Am
FRUMUSETEA PSALMILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348491_a_349820]
-
ajung la țărmuri, sirenele-au plecat, Meduzele-s albastre și viețile uscate Le-au invadat iubirea și toate-s deodat' În corul din amvoane, prelins pe-a ta icoană La care mă rugam ca cea mai vie clipă; Secundă umilită gonită de-a ta toană Purtându-și handicapul pe singura aripă. Și dacă încă-i vie dorința de-a te crede Și de-a te strânge-n brațe cu aripi de cocor, În primăveri albastre o floare se mai vede; Dar
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
nu se simțea obosit. Anii de antrenament excesiv au făcut din el o mașină de luptă redutabilă, capabilă să susțină mult efort. I se păru că vede în fața lui ceva maro în griul predominant al pietrei. Da! Era ușa. Dragonul gonea în spatele lui. Etrius se gândi că ușa era prea mică, dragonul nu putea trece de ea. Etrius fugi mai repede și când ajunse în fața ușii își împreună mâinile și strânse cartea la piept. Dragonul își încărca o bilă de foc
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
a rămas impresionat de amploarea legănării și de incredibila lor elasticitate. Poemul se bucură de o exprimare paradoxală, vîrfurile brazilor se mișcă precum o imensă mătură, dar e greu de crezut că au și efectul de a fugări și a goni norii. Poate îi și mîngîie un pic dacă și ei se lasă un pic mai jos. cină tăcută - doar lumina din opaiț mișcă umbrele Sorin Micuțiu Într-adevăr, o cină la lumina opaițului se bucura de o liniște aparte. Toată
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
Apoi pornea prin bodegi...să-l caute pe taică-său. Măcar o baie pe săptămână să facă...nu de alta, dar îi mai umpluse și-altă dată pe cei mici de râie. Abia scăpase și ea atunci. Peste tot era gonită cu listele de datorii ale bătrânului. De multe ori ajungea acasă și n-avea ce să gătească...cu ce să cumpere? Nici de fasole sau mâncare de cartofi n-avea. Cu ce să spele? Unde mai pui că îi trebuiau
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
aflat deasupra pământului. Unchiul Gică și cu Natașa lui, erau îmbrăcați în treninguri albe cu dugi roșii, încălțați cu Addidași albi cu cu dungi albastre. Erau numai buni de tăvălit prin vâltoarea aceea a prafului deslănțuit de bezmeticul ăla care gonea cu o țigară înfiptă între buze, hâțâind volanul când în stânga când în dreapta ca să i sperie pe toți. Mai încet , băi besmeticule , tu nu vezi ce praf faci, se auzea de undeva de lângă un gard vocea înnecăcioasă a unchiului Gică. Se
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
mai multe animale! Spre deosebire de vânător, indivizii ăștia care împușcă animalele crescute și imobilizate în țarcul de unde nu mai au nici o posibilitate de scăpare ori șansă de apărare, le împușcă numai din plăcerea de a le omorî în timp ce gonacii le tot gonesc prin fața standurilor unde respectivii așteaptă cu armele pregătite. Oare acest carnagiu motivat într-un final de pretinsul gest pretins „umanitar” al acestor criminali sângeroși potrivit căruia, carnea rezultată, deoarece ei au ucis numai din plăcerea de a ucide și astfel
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
oglindește luna, Privindu-se șireată în pojghița de gheață. Om trist, ce uiți mereu că viața-i numai una, Când pâcla grea coboară și-n lumea ta e ceață, Privește către lună, din zâmbetu-i învață! O frunte-nnorată nu va goni furtuna... În frunza toamnei reci se oglindește luna. Referință Bibliografică: Rondel de toamnă / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul VI, 16 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RONDEL DE TOAMNĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376982_a_378311]
-
minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377053_a_378382]
-
venit! sări unul mai colțos. - Dar nu v-am spus cum este pe la noi? - Și ce ne interesează? Asta este împărăția noastră și aia este împărăția voastră. Așa că... plecați, plecați! Și începură să-i îmbrâncească. Unul sări: - Ăștia, chiar dacă-i gonim, tot nu vor pleca. Ne vor fura bunurile, vor ucide pe careva dintre noi și tot vor rămâne în împărăția noastră. Mai bine să-i ucidem! - Nu se poate! zise altul. Măi bine să-i legăm și să anunțăm pe
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
și rugă Poate să nască, să se distrugă Poate, sub degete boante și tari, Iar tu, viața mea, poți să dispari. De are vântul umbră și eu am, Trecând peste podișul tibetan, O, Sancho, ți-amintești orașul Ce ne-a gonit cu mătura, fărașul? Un cimitir de cărți înspre Apus, Pe unde- atlanții s-au pierdut, s-au dus, Nu-i mică lumea, este chiar prea mare, Iubirea nu prea-i la căutare, De arcul-pasăre eu nu voi povesti, Ne-am
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
și rugă Poate să nască, să se distrugă Poate, sub degete boante și tari, Iar tu, viața mea, poți să dispari. De are vântul umbră și eu am, Trecând peste podișul tibetan, O, Sancho, ți-amintești orașul Ce ne-a gonit cu mătura, fărașul? Un cimitir de cărți înspre Apus, Pe unde- atlanții s-au pierdut, s-au dus, Nu-i mică lumea, este chiar prea mare, Iubirea nu prea-i la căutare, De arcul-pasăre eu nu voi povesti, Ne-am
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
Acasa > Poeme > Antologie > "FUGA" DE BACH Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului Fuga” de Bach Pe clapele unui pian de vremi uitat Alergau sunete gonite de păcat O melodie evadată din abis Trezea capelmaistru cufundat în vis Fuga lui Bach neîndrăgită de stafii Spărgea timpanele ascunse în chilii Dansau șiruri de note-n ritual bizar Ascultători puțini, fără abecedar. Imaginile răscolite de furtuni Reverberau sarcasm
FUGA DE BACH de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377834_a_379163]
-
Marcel. Marcel era un om liniștit, ce-și vedea de slujba sa. Acesta făcea, de cele mai multe ori, zeci de lacăte ce nu puteau fi deschise decât de proprietar, cu o anumită cheie, într-un anumit mod; sute de căruțe ce goneau fără cal, în care puteai dormi, atât de puțin zgomot făceau; și mii și mii de unelte, de la topoare mari și ascuțite cu care puteai tăia un stejar vechi de sute de ani dintr-o singură lovitură, la târnăcoape ce
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
mi-l trimită în cinci minute pe Allan! - Cred că vă așteaptă în față. - Mulțumesc. Nu știu când mă îmbrac, când iau micul dejun și încalec. Allan galopează fantastic. După vreo trei kilometri o zăresc pe prințesă, îmbrăcată în alb, gonind pe singurul drum ( de pământ! ) către podgorii. Drumul urcă sinuos printre arbuști și plantații de viță de vie. Allan însă are un ritm mai bun, câștigând teren la fiecare ieșire din curbă. Adélaïde întoarce din când în când capul, își
DRUMUL APELOR, 50 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376311_a_377640]
-
treaz și ...mă doare capul ușor, al naibii cap, adică un cap prost se luptă cu un stăpân deștept sau invers.... 3. Trenul S-au aruncat în urma trenului, au scăpat, s-au frământat în iarbă, s-au iubit, în timp ce trenul gonea nebunește spre moarte. Ei doi erau nemuritori. Așa este în dragoste. Cei din tren iubeau și ei, dar nu știau ce-i așteaptă. Unii mor înainte de a iubi, aceștia merg în Rai, fără dubii, trenul e unica șansă. Poate nu
SCHIŢE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376397_a_377726]
-
spațiul întunecat de sub pod. trenul izbi din plin cerșetorul ce stătea în picioare, nemișcat, în calea sa, aruncându-l brutal în tufișurile cu țepi înghețați de pe margine pacea se reașeză încet peste noapte odată cu stingerea ultimelor sunete ale trenului ce gonea indiferent mai departe viața părăsea leneș trupul zdrobit al cerșetorului pe ultimele acorduri ale trompetei din concertul în Mi bemol major al lui Haydn sub coloanele podulului din beton masiv în noaptea ce stăpânea abia acum, autoritar, orașul pustiu și
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]
-
IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO : „Nu încerca să deschizi inima altcuiva cu cheia inimii tale. S-ar putea să nu se potrivească.” (Liviu Pirtac) Gonește-mă cât mai domol din viața ta Mi-e rău și mi-s golit de sentimente Un sfat: să nu încui de astăzi poarta Pentru un alt iubit plin de talente. Gonește-mă cât mai frumos din lumea ta Pe
POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376432_a_377761]
-
ar putea să nu se potrivească.” (Liviu Pirtac) Gonește-mă cât mai domol din viața ta Mi-e rău și mi-s golit de sentimente Un sfat: să nu încui de astăzi poarta Pentru un alt iubit plin de talente. Gonește-mă cât mai frumos din lumea ta Pe mine - un simbiot uitat de reaua lume Biet măscărici cândva iubit de cineva Pierdut acum în el și fără niciun nume. Gonește-mă duios-fluid din viața ta Ca pe-un dulău plin
POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376432_a_377761]