16,018 matches
-
vine să sprijine cele relatate aici cu privire la efectul stimulării agriculturii și comerțului românesc, prin aceea că navigația pe Dunăre fiind acum liberă, aceste mărfuri puteau fi valorificate. Tabel nr. 2 Suprafață agricolă destinată cultivării cu cereale în România (hectare) Anul Grâu Orz Ovăz Porumb Total 1862 697885 242300 61853 996066 1998104 1870 870334 232782 59220 1101487 2262823 1890 1509689 518065 178517 1781516 3987787 1900 1589490 438900 255270 2035270 4318930 Sursa: C.I. Băicoianu, Dunărea. Privire istorică, economică și politică, p. 105 Se
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
adânc) Bre, bre, bre, da' știu că-i cald bine! Mă uitam din bătătură, la Bercu Croitoru, unde cinsteam un rachiu, mă uitam, cum spun, pe coastă, în curătură, unde-am trimis niște oameni să-mi secere un petec de grâu ce-l am; și ia așa părea că joacă aerul în fața ochilor, ia așa, ca o apă care clocotește. Iaca ia așa. (își flutură mâinile) ANISIA: Ba-ți juca ție în fața ochilor din alte pricini, pe care le știm noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se mai găsește chiar nimica de mâncare, și-aș fi făcut un drum la moară, să mai leg ziua de mâine cu cea de poimâine. Așa că mă chiteam că mi-i mai face bine o dată cu carul dumnitale. Boi am eu, grâu și păpușoi au alții... ANISIA: Mai taci, Anisie, dacă poți! Bărbate, toate ca toate, da' carul nostru a ajuns chiar de haimana. Spune-mi, rogu-te, trece săptămâna fără să aibă cumnatul Dănilă nevoie de car? Ba s-aducă lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iazuri să ni se tragă negreșit, în fiecare dimineață, câte un năvod din cele mari cu pește burdușit. Zece burdufuri de bivol îndesate cu brânză de oi, din care nu se poate găsi decât pe la noi. Din fruntea făinei de grâu poftesc paisprezece saci, pentru placinte rumene și pentru falnici cozonaci, zahăr, mirodenii, ulei, unt și sare, cât oi putea încărca în două care. Să nu uităm pentru mămăliga din cucuruz și din mei, făină ca aurul pusă în cinsprezece saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
noapte și trebuie să ies la plimbare. Nu-i bine să te întâlnesc în drumul meu noaptea. Scade lumina, fond muzical, se filează. La reaprinderea luminii, se vede spre dreapta un copăcel și, mai departe, un colț de lan de grâu. În partea stângă o fântână cu scripete. În rest, pustiu. Micul Prinț vine încet din dreapta, se oprește, mângâie tulpina copăcelului.) VULPEA (ascunsă în spatele fântânii): Bună ziua! MICUL PRINȚ (se uită împrejur): Bună ziua... Dar cine-i? Nu văd pe nimeni. VULPEA (scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unor pași deosebiți de ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Pașii tăi mă vor chema din vizuină ca o melodie. Înțelegi? MICUL PRINȚ: Da, cred că da. VULPEA: Și-apoi, privește. Vezi tu, colo, lanul de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie, grâul nu mi-e de folos. Mie, lanurile de grâu nu-mi aduc aminte de nimic. Și asta-i trist. Însă tu ai părul de culoarea grâului copt. Va fi, de aceea, minunat când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Pașii tăi mă vor chema din vizuină ca o melodie. Înțelegi? MICUL PRINȚ: Da, cred că da. VULPEA: Și-apoi, privește. Vezi tu, colo, lanul de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie, grâul nu mi-e de folos. Mie, lanurile de grâu nu-mi aduc aminte de nimic. Și asta-i trist. Însă tu ai părul de culoarea grâului copt. Va fi, de aceea, minunat când mă vei îmblânzi! Grâul, auriu și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tăi mă vor chema din vizuină ca o melodie. Înțelegi? MICUL PRINȚ: Da, cred că da. VULPEA: Și-apoi, privește. Vezi tu, colo, lanul de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie, grâul nu mi-e de folos. Mie, lanurile de grâu nu-mi aduc aminte de nimic. Și asta-i trist. Însă tu ai părul de culoarea grâului copt. Va fi, de aceea, minunat când mă vei îmblânzi! Grâul, auriu și el, îmi va aminti de tine. Și-mi va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Și-apoi, privește. Vezi tu, colo, lanul de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie, grâul nu mi-e de folos. Mie, lanurile de grâu nu-mi aduc aminte de nimic. Și asta-i trist. Însă tu ai părul de culoarea grâului copt. Va fi, de aceea, minunat când mă vei îmblânzi! Grâul, auriu și el, îmi va aminti de tine. Și-mi va fi nespus de dragă adierea vântului prin lanul de grâu... (gest timid de apropiere) Te rog... îmblânzește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mănânc pâine. Mie, grâul nu mi-e de folos. Mie, lanurile de grâu nu-mi aduc aminte de nimic. Și asta-i trist. Însă tu ai părul de culoarea grâului copt. Va fi, de aceea, minunat când mă vei îmblânzi! Grâul, auriu și el, îmi va aminti de tine. Și-mi va fi nespus de dragă adierea vântului prin lanul de grâu... (gest timid de apropiere) Te rog... îmblânzește-mă! MICUL PRINȚ: Bucuros aș vrea, numai că nu prea am timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i trist. Însă tu ai părul de culoarea grâului copt. Va fi, de aceea, minunat când mă vei îmblânzi! Grâul, auriu și el, îmi va aminti de tine. Și-mi va fi nespus de dragă adierea vântului prin lanul de grâu... (gest timid de apropiere) Te rog... îmblânzește-mă! MICUL PRINȚ: Bucuros aș vrea, numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni care să mă ajute și o mulțime de lucruri de cunoscut. VULPEA: Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plângi când am să plec. VULPEA: Da, așa-i, am să plâng! MICUL PRINȚ: Atunci nu dobândești nimic din asta. Înainte nu plângeai, erai doar tristă. Nu-ți era mai bine înainte? VULPEA: Nu. Am dobândit ceva de neprețuit culoarea grâului. Să mergem lângă fântână. Acolo am să-ți dărui o taină. (merg spre fântână) Îți place? Simți răcoarea? MICUL PRINȚ: Ciudată fântână! Seamănă mai mult cu cele pe care le întâlnești la răscrucea drumurilor. (se uită în fântână) Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
atât de prețios. Și încă ceva: dacă, vreodată, veți călători prin pustiu și veți ajunge aici, vă rog, nu vă grăbiți, zăboviți puțin în dreptul stelei. Și atunci, dacă vine la voi un copil, dacă râde, dacă are părul de culoarea grâului copt, dacă nu renunță niciodată la întrebarea pe care o pune, veți ghici, desigur, cine-i. Fiți buni atunci! Nu mă lăsați să-l aștept atât de mult: scrieți-mi de îndată că s-a întors... CORTINA CUPRINS Florin FAIFER-CUVÂNT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SORIN STOICA ABERAȚII DE BUNSIMȚ - povestiri - Cuprins Prefață (Antonio Patraș) Cică Rain man și televizorul Ochelarii Vocabular alternativ O zi minunantă pentru mâncat banane Pisoarul lui Duchamp Polata Plăcintă cu vișine Un lan de grâu Prima zi de școală Țeavă Restul lumii Bunici neidentificați Măcinicii de după 8 Martie Tanti Cati Bice Prezențe românești peste hotare Alexandru MonciuSudinschi Fulgerică și Sângerică Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic Cântar Ouă prăjite 15 aurolaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
descoperiți. Am pus kilul de vișine în congelator, și de-atunci, pentru că ea continuă să trăiască, îi tot atragem atenția că se strică naibii vișinele, hai, bre, dă un’ să luăm acu’ iarna pentru parastas altele proaspete? Un lan de grâu Într-o zi, părintele Damian l-a surprins pe Nae Stabiliment privind după o cuvioasă care traversa lasciv curtea bisericii: fiule, la o femeie să te uiți fără gânduri măscăroase. La o femeie trebuie să te uiți ca la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
zi, părintele Damian l-a surprins pe Nae Stabiliment privind după o cuvioasă care traversa lasciv curtea bisericii: fiule, la o femeie să te uiți fără gânduri măscăroase. La o femeie trebuie să te uiți ca la un lan de grâu, ca la un pom înflorit. Așa e, părinte, zicea Nae, da’ io dacă mă uit toată ziua la un pom nu simt ni’ica, nu mi se scoală, în schimb, dacă defilează putoarea asta p-acilea, mi se scoală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a bună. Se întâmplă ca în 1917, ferească Dumnezeu. Nici atunci nu ne-o dat voie să scriem înainte de atacul de la Mărăști. Nici pe urmă nu ne-o lăsat să scriem, decât că suntem sănătoși... Vara își clădise tron de grâu și păpușoi bogat și frumos ca niciodată. Și asta în ciuda faptului că floarea bărbaților era chemată sub arme. Unii de vreo trei ani, iar alții mai pe urmă... În unele zile, bătrânii se opreau în poartă și parcă uitau să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dă atâta cât să nu mori de foame - a răspuns plin de revoltă Costăchel. Da’ cotele ce înseamnă? - a întrebat Petrache. Astea-s despăgubiri de război către ruși - a răspuns inginerul. Și cât o să tot dăm cote? Unii, săracii, cumpără grâu sau păpușoi, ca să nu rămână datori. I-o luat la pușcărie pe alții - a răsunat glasul tânguit al lui Petrache. Întreabă-mă, să te întreb. De unde să știu? Durează cât vor rușii - a presupus inginerul. Strașnic armistițiu am încheiat cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
eu treabă! Grijania mamei lor! Să nu-i pui la șmotru până scot limba de-un cot? Ce tot bodogănești acolo și înjuri, Costache? - l-a întrebat Petrache, care stătea lângă el pe capra căruței. Mergeau în țarină, la plivit grâul de buruieni. Păi cum să nu-i înjuri? Pe semne că tu nu știi că duminică ești „convocat” - convocarea mamei lor - la adunare în școală. Ce adunare, Costache? Acuma aud asta. O trecut pe uliță Măcriș - goarza. Comuniștii ne cheamă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de bolșevici! Și-au pus în gând să ne aducă la ascultare, Petrache băiete! Da da! Aista-i planul lor... La sfârșitul săptămânii, au încărcat două sănii învârfonate cu saci și au plecat la târg, să predea cotele... În timp ce prubuluia grâul, Aizic magazionerul clătina din cap: „Da’ ce marfă-i asta? Aveți noroc că Aizic îi un jidan de treabă și că ne cunoaștem de când țineam dugheană... Că altfel... Noapte de noapte, lumina tremurătoare a farurilor mașinilor securității măturau omătul ulițelor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să vezi că altfel stau lucrurile. Dacă știi cum stă treaba, de ce mă mai întrebi? Știam, măi Petrache. Da’ am cătat și eu un capăt de vorbă... Spunea tata că pe aici umblau toată vara și toamna căruțe învârfonate cu grâu, păpușoi, cartofi și câte altele... Iarna nu mai terminau de umblat - la deal și la vale - săniile. Mai erau pe urmă și giosănii, care dimineața treceau cârd spre pădure, iar seara se întorceau. Dobitoacele abia se opinteau la cotiugarele încărcate
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește prin magazinele alimentare și, fiindcă dintotdeauna privise cu adâncă venerație la alimentația sănătoasă, încă prefera să își prepare singură pâinea acasă la ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
În fine, nu asta-i important, totuși; fiecare om își are ciudățeniile sale. Fiindcă aceasta dorea să își prepare pâinea, ca să mănânce, și văzând că nu mai are cu ce, se gândi să meargă și să împrumute niscaiva făină de grâu de la Adriana, care de bună seamă că trebuia să aibă destulă. Ceea ce și făcu. Când ajunse în fața ușii apartamentului vecinei sale, însă, se minună dintr-odată. Ea avu parte de o priveliște cu totul neașteptată și nefirească dinaintea ochilor săi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
casă... Directorul meu spunea ; "cine bea apă din Dunăre nu mai pleacă niciodată de aici". Avea să se Întâmple și asta, dar destinul aștepta la o răscruce, hohotind. Am locuit la "Casa specialistului", Înconjurată de Întinderea nesfârșită a lanurilor de grâu. Nu adormean decât În zori, de teamă ca nu cumva, peste noapte, să intre cineva peste mine și să-mi facă de petrecanie ( cum s-a mai Întâmplat În această lume bântuită de formele răului). Am fost numită Șef de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
respectiv,ar fi vrut să se transforme În stană de piatră! O! dar ce avem aici? se minuna satisfăcut, individul. “Minciunoaso!” o apostrofă pe colega mea, ca mai apoi s-o prindă de cele două cozi galbene (ca paiul de grâu care dă În pârgă) și s-o zgâlțâie binișor. Vino mai aproape, drăguțo, să-ți văd ochii! Voiai să scapi basma curată, dar se pare că norocul te-a ocolit. Ca un automat s-a apropiat de milițian, hotărâtă să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]