1,094 matches
-
o ortografie care stabilește o relație regulată între forma scrisă și forma pronunțată, în sensul că aplicînd un set de reguli generale orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect, fără a memora grafia fiecărui cuvînt în parte. Cea mai simplă ortografie fonemică este aceea care prezintă o corespondență unu la unu între grafeme și foneme. În practică, însă, unele ortografii fonemice folosesc și secvențe solidare de cîte două (mai rar trei) caractere pentru
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
evident al ortografiilor fonemice este că pot fi învățate foarte ușor, atît de către vorbitorii nativi, cît și de către străini, și că sînt mai ușor de folosit în practică decît ortografiile care se abat mult de la relația regulată dintre pronunție și grafie. În schimb o ortografie fonemică trebuie să țină pasul cu evoluția pronunției limbii și deci necesită actualizări mai frecvente, în timp ce o ortografie etimologică este foarte stabilă și nu se modifică aproape deloc cu trecerea secolelor. Un alt dezavantaj al ortografiilor
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
de Weigand au mai apărut culegeri ale lui Pericle Papahagi, Ion Aurel Candrea și Theodor Capidan. Cele mai recente sunt culegerile lui Dionisie Papatsafa și Dumitru Ciotti. Există o singură lucrare cultă, o broșură despre creșterea viermilor de mătase, cu grafia adaptată după cea română și cu termeni împrumutați din aceasta. Idiomul meglenoromânilor este pe cale de dispariție, fiind înscris în "Cartea roșie a UNESCO despre limbile în pericol", secțiunea „Limbi în pericol grav”, și în "Atlasul UNESCO al limbilor din lume
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
care amintește pe acest rege este Horațiu. Într-una din odele sale, datând din anul 29 î.Hr., poetul scrie: "Occidit Daci Cotisonis agmen" („armata dacului Cotiso a pierit"). Conchidem că Suetoniu vorbește despre regele get Coson și nu despre Cotiso (grafia Cosini trebuie să fie o coruptelă din Cosoni), scria istoricul-arheolog citat; apoi în continuare: In cazul acesta, reconstituirea probabilă a istoriei lui ar fi, in linii mari, următoarea: ajuns la 44 î.e.n. stăpân pe o parte a moștenirii teritoriale a
Cotiso () [Corola-website/Science/302113_a_303442]
-
doar pe jumătate din suprafața grădinii, iar gardul era incomplet. Începând cu anul 1840 s-a lansat un program muzical bisăptămânal (muzică militară), iar parcul a intrat într-o etapă de dezvoltare mai accelerată. În 1841, Wilhelm Rach ("„Racu”" în grafia și pronunția românească din acea vreme) l-a înlocuit pe Franz Richter ca grădinar-șef, poziție pe care o va păstra o vreme considerabilă, fiind considerat de istorici unul dintre grădinarii de renume ai grădinii. În 1845, grecul Timofti Leopol
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Tuchilatu. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, din Chișinău, facultatea de filologie. A fost colaborator la Muzeul de literatură D. Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista "Literatura și Arta" (1985-1988) din RSSM, redactor șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova - "Glasul națiunii" (1988-2003). s-a aflat printre fruntașii "Mișcării de emancipare națională din Basarabia" în anii 1988-1991. A fost Deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) și membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova între
Leonida Lari () [Corola-website/Science/302154_a_303483]
-
Șcheii Brașovului, unde la acea dată biserica deservea nu numai pe români, ci și pe grecii și bulgarii aflați aici. Textul omiliarului este scris în limba slavă, cuprinzând fragmente din Omiliile lui Ioan Gură de Aur, copiat pe pergament în grafie uncială cu elemente de semiuncială, pe două coloane, cu cerneală neagră. La Prima școală românească din Șcheii Brașovului au activat ca dascali: Gheorghe gramaticul, cunoscut in documentele oficiale ale Brasovului intre anii 1480-1506; dascalul Dobre ("Dobro Scolasticul") si un alt
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Un drapel oficial al Muntenegrului, bazat pe stindardul regal al Regelui Nikola I, a fost adoptat la 12 iulie 2004 de către parlamentul muntenegrean. Acel pavilion regal era roșu cu un chenar argintiu, stemă argintie, și cu inițialele НІ, parțial în grafie chirilică (corespunzătoare NI în grafia latină), însemnând Regele Nikola I. Pe actualul drapel, chenarul și stema sunt aurii și monograma regală din centrul stemei a fost înlocuită cu un leu auriu. Ziua națională, 13 iulie marchează data semnării actului final
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
bazat pe stindardul regal al Regelui Nikola I, a fost adoptat la 12 iulie 2004 de către parlamentul muntenegrean. Acel pavilion regal era roșu cu un chenar argintiu, stemă argintie, și cu inițialele НІ, parțial în grafie chirilică (corespunzătoare NI în grafia latină), însemnând Regele Nikola I. Pe actualul drapel, chenarul și stema sunt aurii și monograma regală din centrul stemei a fost înlocuită cu un leu auriu. Ziua națională, 13 iulie marchează data semnării actului final al Congresului de la Berlin din
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Biserica Crețulescu, cunoscută și sub grafia este un lăcaș de cult ortodox din București. Biserica Crețulescu, considerată unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură ale orașului de la sfârșitul perioadei brâncovenești, a fost ridicată în anii 1720 -1722 prin grija marelui logofăt Iordache Crețulescu și a
Biserica Kretzulescu () [Corola-website/Science/302771_a_304100]
-
Dositej Dimitrije Obradović ("în grafie chirilica": "Доситеј Димитрије Обрадовић"), născut la 17 februarie 1742, Ciacova, Imperiul Austriac (în prezent: Timiș, România) și decedat la 7 aprilie 1811, Belgrad, Principatul Șerbiei (în prezent: Șerbia) a fost un călugăr, scriitor și traducător sârb, un mare iluminist care
Dositej Obradović () [Corola-website/Science/302817_a_304146]
-
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele și Rohonczy sau Rohonc, în toate combinațiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit și încă nedescifrat în mod convingător. Manuscrisul a fost păstrat la Rohonc în Burgenland (astăzi Rechnitz pe teritoriul Austriei) până în
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
remarcat profesorul Timotei Cipariu. Acesta i-a scris în decembrie 1836 lui George Bariț, cu referire la Rațiu: „Mâncă bine, bea bine, fute bine, ce-i mai lipsește?” "Protopărintele" familiei Rațiu din Turda a introdus în anul 1821, transcrierea în grafie latină a numelui familiei, pentru descendenții familiei Racz de Nagylak, renunțând la grafia "Rácz" în maghiară și "Ratz" în germană. Basiliu alături de frații săi a obținut câștig de cauză în procesul intentat de autorități pentru reatestarea titlului nobiliar în 1829
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
Bariț, cu referire la Rațiu: „Mâncă bine, bea bine, fute bine, ce-i mai lipsește?” "Protopărintele" familiei Rațiu din Turda a introdus în anul 1821, transcrierea în grafie latină a numelui familiei, pentru descendenții familiei Racz de Nagylak, renunțând la grafia "Rácz" în maghiară și "Ratz" în germană. Basiliu alături de frații săi a obținut câștig de cauză în procesul intentat de autorități pentru reatestarea titlului nobiliar în 1829, familia având dreptul să locuiască în continuare în orașul Turda. Basiliu Rațiu a
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
oxigen), "aeromăsurător" (barometru), "sîngurzburător" (avion), "mîncătorie" (sufragerie) și altele asemenea. Ca urmare, textele științifice, de exemplu din botanică sau fizică, au devenit de neînțeles pentru neinițiați. În februarie 1932, comuniștii moldoveni au primit sarcina din partea Partidului Comunist Ucrainean să schimbe grafia limbii moldovenești astfel încât să se folosească alfabetul latin. Aceasta era o parte a unei mai vaste campanii în URSS, care urmărea latinizarea alfabetelor limbilor naționalităților mai puțin numeroase. Acțiunea se baza pe teoria lingvistului sovietic Nicolai Marr, care postula convergența
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
imperialiști”: primii ca „agenți ai României boierești” („Боярская Румыния”), iar cei din urmă datorită sabotării latinizării alfabetului. Pe 27 februarie 1938, Biroul Comitetului Regional din Moldova al Partidului Comunist (bolșevic) a pus în discuție „Hotărârea cu privire la trecerea scrisului moldovenesc de la grafia latină la cea rusă”. În luna mai a aceluiași an, conferința a XI-a regională de partid din Moldova a adoptat o rezoluție care condamna „dușmanii poporului” deoarece „înlocuiau limba moldovenească cu cea romînă, pe care populația moldovenească nu o
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
vremelnic ocupate, în același timp ocupând și teritoriile dintre Bug și Nistru (care au primit prin extensie numele de Transnistria). După o perioadă numai de 3 ani în care limba și alfabetul moldovenești au fost înlocuite de limba română și grafia latină, zona a fost reocupată de URSS în 1944 și a rămas în cadrul statului unional sovietic până disoluția acestuia din 1991. În 1956, în timpul reabilitării victimelor represiunilor staliniste, a fost făcut un raport special cu privire la statutul limbii moldovenești, prin care
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
prescurtat: R.P.R.) a fost numele oficial purtat de statul român de la abdicarea regelui Mihai al României, eveniment petrecut pe 30 decembrie 1947, până la adoptarea constituției din 1965 care proclama Republica Socialistă România (R.S.R.), la 21 august 1965. Din anul 1954, grafia numelui țării a fost schimbată în Republica Populară Romînă, conform normelor ortografice din acea perioadă. În anul 1963 s-a revenit la scrierea cu "â" a numelui țării: . Imnul de stat al Republicii Populare Române a fost "Zdrobite cătușe", din
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
a propus alfabetul folosit de limba croată și astăzi, bazat pe alfabetul latin, cu diacritice preluate din alfabetele limbilor cehă și poloneză, precum și o ortografie bazată pe principiul fonemic, ce se vor aplica pe tot teritoriul locuit de croați, în locul grafiilor italiană, germană și maghiară folosite în diferitele regiuni. În această perioadă s-a impus standardul unitar al limbii croate pe baza dialectului štokavian cu pronunțare (i)jekaviană, punându-se capăt literaturii în celelalte dialecte. Ideologia Mișcării ilirice nu se mărginea
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
în š înaintea consoanelor ć, dž, č, đ, lj și nj: "păziți" „a fi atent” > "pažljiv" „atent”, "nositi" „a purta” > "nošnja" „port” (îmbrăcăminte). De asemenea, n trece în m înaintea lui b: "stan" „locuința” > "stambeni" „locativ”. Conform principiului fonemic al grafiei sârbe, asimilările sunt în general redate în scris, dar există și excepții. De exemplu asimilările dintre consoane nu sunt redate în scris la sfârșit de cuvânt ("Šef bi" "bi voleo da radimo" „Șefului i-ar plăcea să lucrăm”, "Ostao je
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Numele lui Krakus ar putea proveni fie de la „krakula”, un cuvânt proto-slav ce înseamnă „sceptru de județ”, fie de la alt cuvânt proto-slav, "krak", ce înseamnă „stejar”, odinioară arbore sfânt asociat conceptului de genealogie. Prima mențiune a unui principe Krakus (în grafia "Grakch") datează din 1190, deși orașul există încă din secolul al VII-lea, fiind locuit de tribul Wiślanie. Numele oficial complet al orașului este "Stołeczne Królewskie Miasto Kraków", în traducere, „Capitala Regală Orașul Cracovia”. În română, unui locuitor al orașului
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
din Chișinău povestiri și nuvele. Editorial, a debutat cu studiul Nume proprii din alte limbi în context moldovenesc (1988), urmat de alte lucrări ce au ca obiect de preocuparea corectitudinea limbii române: Să citim, să scriem cu litere latine (1989), Grafia latină pentru toți (1990). În 1998 tipărește Mic dicționar de nume proprii străine, reeditat în câteva rânduri, este unul dintre autorii Dicționarului de greșeli (ed. ARC, 1998). Are pregătite pentru tipar: o carte cu articole de cultivarea limbii și un
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
are un fișier biobibliografic în Repertoriul (catalogul) Internațional Who’s who în traducere și terminologie editat de Uniunea Latină (2002, versiunea electronică: ww.unilat.org). Laureat al săptămânalului Literatura și arta - pentru publicistică (2003) și pentru știință (2007). Pohilă, Vlad. Grafia latină pentru toți: [îndrumar ortografic] / Vlad Pohilă. - Chișinău: Știința, 1990. - 159 p. Pohilă, Vlad. Mic dicționar de nume proprii străine / Vlad Pohilă. - Chișinău: Ed. ARC, [2004]. - 263 p. - Bibliogr.: p. 262-263. - (Tranșă nouă, corectată). Pohilă, Vlad. Nume proprii din alte
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
zizni. - 2007. - Nr. 8 (Apr.). - P. 10. - (În lb. rusă). Pohilă, Vlad. Le livre c’est toujors le meilleur cadeau / Vlad Pohilă // Courrier de Moldavie. - 2006. - Nr. 34 (Nov.-dec.). - P. 6. - (În lb. fr.). Pohilă, Vlad. Vozvrasenie k latinice: [grafia latină pentru ruși] / Vlad Pohilă // Russkoe slovo. - 1990. - Nr. 1. - P. 33-35; Nr. 2. - P. 38-42. - (În lb. rusă). Ciocanu, Anatol. Pohilă, Vlad / Anatol Ciocanu // Dicționarul scriitorilor români din Basarabia. 1812-2006. -Chișinău: Prut Intzernațional, 2006. - P. 355-356. - Semnat: An. C.
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
(lat. „codicele lui Caioni”, cunoscută și prin grafia maghiară a numelui, Codex Kájoni) este o culegere de piese muzicale la care au contribuit doi învățați transilvani ai secolului al XVII-lea. Cel mai cunoscut este călugărul franciscan umanist, constructor de orgi și organist Ioan Căianu (cunoscut și ca
Codex Caioni () [Corola-website/Science/311547_a_312876]