1,093 matches
-
grafică a volumului, în așa fel concepută, încît devine ea însăși text. Dispunerea în pagina, prin sugestiile pe care le conține, are un aport considerabil în valorificarea versurilor. Cel mai grăitor exemplu îl constituie poemul În tine te prăbușești, unde grafia absolvă monorima de o posibilă bănuiala de facilitate. Volumul îmi pare o reușită. Cu Vedere periferica, Monica Rohan, pe lîngă faptul că știe să atragă în mod inteligent privirea cititorilor (cumpărătorilor!), știe să le bucure și "ochiul lăuntric". (Monica Rohan
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
cu prenumele „Gheorghe”. În actele de stare civilă, în înscrisurile oficiale: școală primară, liceu, facultate, dosarul pentru Școala Română din Roma, examenul de doctorat ș.a., prenumele lui G. Călinescu este ortografiat „Gheorghe”. De aici, concluzia, d-lui Vârgolici: revenirea la grafia originară! Numindu-l „Gheorghe” , prenume comun în mediile agrare și pastorale, Maria Vișan, instinctiv, își hărăzise fiul muncii cârnpului . Strâns legat de substantivul grecesc „georgós”, „Gheorghe” are sensul de „țăran, agricultor, lucrător al pământului.” Sub înrâurirea modelelor apusene, în veacul
Strigăt în pustiu by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/5692_a_7017]
-
noapte (în mai toate domeniile din societatea românească), astfel încât au ajuns să fie tipărite texte fără diacritice, despărțirile în silabe au fost lăsate în seamă sistemului automat al calculatorului, autocorectorul a născut și naște monștri prin adaptarea cuvintelor românești la grafia unor cuvinte asemănătoare grafic din limba engleză. Și pentru că harababura să fie totală, în spațiul editorial coabitează - uneori între coperțile aceleiași publicații - două sisteme ortografice ("i", sînt" vs. "a", "sunt"). În grabă și superficialitatea care caracterizează viața în postmo-der-nitate, astfel
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
efort pe măsură!). În ultima vreme inovațiile semantice - sensurile și utilizările noi adăugate verbului a urca și locuțiunii a da jos - se extind contagios. Sper să nu avem, totuși, de ales doar între formele parțial asimilate, inevitabil hibride prin păstrarea grafiei originalului (a uploada, a downloada) și cele perfect integrate lexical (prin traducere), dar cam stridente prin concretețea metaforei sau prin apartenența la registrul colocvial. După mode și excese de tot felul, e posibil ca vorbitorii să revină, cu înțelepciune, la
„Urcatul pe net“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4712_a_6037]
-
între o stilistică a semnului, a realului sublimat în hieroglifă, și o retorică a lumii obiectuale și a raporturilor figurative. Așa cum alfabetul însuși poate fi martorul unor zbuciume interioare ale spiritului românesc, în lentul său parcurs de la chirilica bisericească spre grafia latină și secularizată a lumii europene, imaginea balansează și ea uneori, asemenea alfabetului, cumulînd simultan elemente din ambele direcții, între civilizația icoanei, însetată de absolut și de transparențele dumnezeirii, și imperativul pășirii în istorie, în frumusețea efemeră și în spectacolul
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
conștientizare, o voluptate ușor perversă a înscenării, a recuperării, a reanimării într-o codificare ambiguă, pe jumătate pietistă, pe jumătate ireverențioasă. Dacă ar fi să invocăm iarăși imginea alfabetului în care colțuroasa literă slavonă coabitează frust cu atît de calina grafie latină, am putea spune că el arată și acum la fel, cu enorma diferență, însă, că între timp a fost scos din uz și a devenit un obiect de joacă predilect pentru niște copii mari, cu o memorie copleșitoare. Pentru
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
și autonomizare - asemenea celei care a produs adverbele parcă și cică - se pot face doar previziuni foarte prudente. Important nu este cît de des sînt scrise acum sudat grupurile de cuvinte - precum crecă, din exemplele de săptămîna trecută - pentru că respectiva grafie se poate datora neglijenței, amuzamentului sau teribilismului -, ci în ce măsură formele respective pot reprezenta, din punct de vedere sintactic și semantic, elipse lexicalizate. Formele verbale construite cu conjuncția să ca element introductiv al unei completive sau subiective (poa' să, tre' să
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
construcțiile fără articol sînt mai numeroase: 395 „dă un click”, față de 1.980 „dă click”; 586 „dați un click”, 4.160 „dați click”; 13 „fă un click”, 190 „fă click”. Englezismul este chiar adaptat în scris, probabil prin raportare la grafia tradițională a onomatopeii deja existente în română și cu corepondente în multe limbi (în DEX 1996: clic = „cuvânt care imită un zgomot sec, scurt”; cf. fr. clic, it. clic, engl. click): a da/a face (un) clic, a da clicuri
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
lucid (prea lucid) spre stări radicale. Poemele sunt intens elaborate, arhitecturale, iar istoria individuală devine un vast și complicat palimpsest. Melanjul de biografism, istorie mare (mai ales culturală), livresc, misticism religios și chiar folcloric ne relevă o construcție stratificată (colaje, grafii neconvenționale, deconstrucții, de/resemantizări și tot felul de jocuri lingvistice și tehnici aiuritoare, toată gama de intertextualități și referințe culturale ș.cl.) în care grotescul, derizoriul și erezia, ludicul și ironicul, sublimul și sacrul se topesc într-o pastă deseori de
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
romani, cu variante de adaptare morfologică în diferite limbi, sunt astăzi termeni curenți, standard, într-o terminologie internaționalizată. La noi, există o oscilație între rom (formă firească de adaptare a unui împrumut) și rrom (formă neadaptată, cu o variantă de grafie preferată de unii specialiști pentru a nota un r lung, uvular, retroflex). DOOM înregistrează ambele variante, dar o preferă - corect, cred eu - pe prima; rrom e o formă neobișnuită în ortografia românească și pare să fie aleasă de unii din
Rom by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7525_a_8850]
-
geografică a "complexului cimiterial" din Săpînța căruia i se face, cu această ocazie, și istoricul din care se desprinde ca figură centrală meșterul Ion Stan Pătraș, inițiatorul acestui cimitir "vesel". Urmează o trecere în revistă a unor elemente specifice ale grafiei, foneticii, morfo-sintaxei ca și ale vocabularului (această parte nu este foarte elaborată și ar merita un spațiu ceva mai larg decît cele 3 pagini (64-67) existente) textelor funerare, precum și o prezentare interesantă a versificației și a onomasticii inscripțiilor. Partea centrală
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
pentru concluzii la fel de surprinzătoare, iar onomastica tradițională, uneori cu evidente note arhaice, era privită ca o sursă proaspătă a nevoii noastre de identificare și nicidecum ca un simplu sit arheologic, frumos așeazat în diorame, ca la Muzeul Antipa. Chiar și grafia Irinei avea un duct ingenuu, de copil care abia deprinde forma literei, dar în spatele acestei inocențe se întindea orizontul vast al privirii savante și al voluptăților de un extrem rafinament. Cînd prezența Irinei era simultan atît de pregnantă și de
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
Solidaritatea). Dezinteres, neliniște, neîncredere...; dar există negreșit la Foucault și o rezistență voluntară în fața arhivei. Această rezistență reprezintă refuzul de a ține un discurs "de autor" asupra propriilor ștersături, asupra propriilor mâzgălituri. Trebuie să identificăm această rezistență și în ilizibilitatea grafiei lui Foucault. Mi se va reproșa că rezistența în fața arhivei prin muțenia deliberată, prin ilizibilitate este neconcludentă, dar cum poate fi interpretat atunci gestul de distugere a acestei arhive? Căci arhivei mute, arhivei ilizibile trebuie adăugată arhiva distrusă. Foucault nu
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
mai) sînt percepute ca marcate social și cultural, nu implică etichetarea "cult" / "incult", ci rămîn cumva în domeniul controverselor între specialiști și al preferințelor individuale. Poate că e la mijloc și o scădere a sensibilității "latino-romanice": în trecut, împotriva unor grafii cu z s-au pronunțat oameni de cultură pentru care franceza era un reper permanent și care simțeau îndepărtările față de etimonul romanic ca pe o greșeală gravă. Mioara Avram, în Ortografie pentru toți (1990), consacră acestei oscilații un capitol ("s
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
DOOM, s-a schimbat ortografia pentru conclusiv și oclusiv - care se scriu acum concluziv și ocluziv, ca și concluzie și ocluziune (ortografii care erau deja impuse) - și pentru filozof (cu întreaga familie lexicală: filozofie, filozofic etc.) - la care se recomandă grafia cu s: filosof (filosofie, filosofic), acceptându-se ca variantă literară și cea cu z. Au rămas neschimbate - adică scrise (și pronunțate, conform normei) cu s - cuvintele disertație, disident, desinență (fr. dissertation, dissident - dar désinence, cu șzț). De fapt, acestea sînt
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
e clar ăn ce măsură e folosită azi cu o pronunție care să corespundă ortografiei (cred că de multe ori cei care o scriu nu pronunță pe h, acesta marcănd cel mult o aspirație finală); e greu de spus dacă grafia ar putea fi una de ămprumut (există deh ăn italiană, unde h final e o simplă convenție grafică, dar e puțin probabilă o influență directă asupra românei). Oricum, deh apărea la Budai-Deleanu (ăn replicile lui Parpangel): "Deh! vină-m, drag
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
deh apărea la Budai-Deleanu (ăn replicile lui Parpangel): "Deh! vină-m, drag suflete "; "Deh, Romică,-așteaptă! Astăzi e destul de frecvent, fiind folosit ăn contextele normale pentru interjecția de: forma cu h (sau menținerea ei) s-ar putea datora și influenței grafiei (și pronunțării) altor interjecții (ah, oh), ca și nevoii de a o diferenția de prepoziția de (deși contextele celor două elemente sănt clar diferite). Oricum, exemplele actuale sănt numeroase, ăn presă: "Deh, amăndoi au acum familii, copii... " (EZ 3361, 2003
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
franceză și ăn engleză) și de funcția de diferențiere. În fine, alături de o interjecție mai bine fixată ăn limbă (hei), ăn textul citat apărea și o ilustrare a oscilațiilor ăn transcrierea unor sunete particulare, absente din sistemul articulatoriu al limbii: grafia hăm (DEX: hm) e o aproximare ăn notarea unui sunet nazal rostit cu gura ănchisă și marcănd neăncrederea. Un alt caz de interjecție nefixată definitiv ăn scris e ilustrată ăn exemplul: "nu s-a putut abține să nu exclame. "Defectele
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
între opera lui William Faulkner ,,cum e la ei’’ și permanenta idee care ne însoțește peste tot ,,cum e la noi’’. 2) Profitând de anul Nichita Stănescu, Sandu Sindilie din Kitchner a prezentat Tinerețea octogenarului Nichita Stănescu, o amănunțită bio grafie a poetului. 3) Menținându-se în sfera aceluiași paralelism noi vs alții, Iulian Ichim (Kitchner) a susținut în limba engleză un expozeu despre Paralelismul spiritual - Irlanda și o paranteză basarabeană. 4) Ultimul vorbitor din această seară a fost Muguraș Maria
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
singura cunoscută și utilizată de români pînă spre jumătatea secolului al XIX-lea. O foloseau consecvent, în tipăriturile chirilice, chiar corifeii Școlii Ardelene, în toiul luptei lor pentru afirmarea latinității noastre. Forma sunt a fost practicată de ei exclusiv în grafia latină, adesea cu accent circumflex pe u, ceea ce , în fapt, nota rostirea sînt, tot astfel cum fontana cu circumflex pe o se citea fîntînă, iar cuvent cu circumflex pe e - cuvînt. Din această scriere etimologizantă uzul a reținut foarte puține
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
poeziei omagiale, destul de frecventă în epocă, cultivată de aproape toți poeții generației pașpoptiste. Cipariu a fost un poet, așa cum demonstrează Sonetul-psalm citat și reprodus de I. Breazu și Radu Brateș, comentat cu aprecieri superlative de I. Negoițescu: "în sensul spiritualității grafiei, acest sonet pare meșteșugit plastic, având ceva din ornamentația în aur a inițialelor pe manuscrisele de pergament". A fost unul dintre cei mai remarcabili epistolieri din veacul trecut. Scrisorile luI Cipariu către Bariț, 125 la număr, alcătuiesc o cronică socială
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
Dostoievski în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Instanței i se va putea curând înfățișa o a treia pereche de martori, completând probele acuzării la începutul de veac nou: Bielîi și Blok!"(p.140)(Am păstrat grafia numelor rusești în varianta propusă de profesorul Ianoși, detaliat explicitată în Cuvântul înainte) Pășim apoi prin Petersburgul otrăvit al lui Berdiaiev, prin cel anatemizat de Soloviov, acela părelnic al simboliștilor și cel blestemat în fel și chip de Merejkovski. Trecem
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
un roman inedit) Făcând ordine în hârtii, am dat în februarie a.c. de câteva texte de proză noi, neștiute, surprinzătoare, semnate Dora Scarlat. Bătute la mașina de scris, hârtia e foarte veche, aproape îngălbenită, ceea ce, considerând și corecturile cu o grafie energică, sigură, complet diferită de aceea de sub influența maladiei, survenită mult mai târziu, mă fac să cred că rândurile scrise au fost concepute cu oarecare timp înainte de a ne cunoaște. Faptul că nu mi le-a arătat niciodată, îmi dovedește
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
denumirilor a zeci și zeci de străzi timișorene. Una dintre aceste recent rebotezate ulițe ale Mehalei, cartier situat la nord-vestul urbei de pe Bega, se află trecută în anuarul telefonic sub numele de Cirneanski Miloș (pe harta aceluiași anuar, Miloși). Potrivit grafiei latine, numele se scrie Miloš Crnjanski și se citește, cu aproximație, Miloș Țârnianski. Ulița este paralelă cu altele două, și anume Grigore Alexandrescu și Cetatea Albă, și poartă numele celui considerat a fi cel mai important reprezentant al modernismului în
Agenda2003-15-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280906_a_282235]
-
literară"; săptămânal, 70 de numere, din 4 ianuarie 1847 până în 28 aprilie 1848; introduce pentru prima dată în ziaristica românească alfabetul latin), "Organul național" (apare tot săptămânal din 12 mai 1848 până în 29 septembrie 1848, cu același triplu profil, în grafie latină; interesantă pentru conținutul politic referitor la revoluție) și "Învățătorul poporului" (săptămânal apărut din 12 mai 1848 până în 6 octombrie 1848, cu caractere chirilice și conținut tipic iluminist). Un sinopsis al sumarului fiecărui număr ne dă o idee foarte clară
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]