1,698 matches
-
mai profundă despre acest cult vechi. Statuile scufundate în mare la Alexandria. În timpul cercetărilor efectuate în portul Alexandria au ieșit la lumină, în mod cu totul neașteptat, rămășițele unor edificii grandioase. Printre ele se aflau și un cap mare din granit, reprezentându-l pe Marcus Antonius, și soclul statuii, cu o inscripție încă lizibilă: „amant incomparabil“. Din marea, astăzi mâloasă, din portul Alexandriei a fost recuperat (se presupune) și portretul fiului lui Julius Caesar și al Cleopatrei, Ptolemaeus Cesar, cel ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
edificiul fuseseră realizate din porunca unui împărat roman. Dar despre constructorul acelei opere grandioase, care de la arhitectură ajungea la filosofie, nici un istoric cunoscut nu scrisese vreun cuvânt. În cele din urmă, într-o zi, într-un colț al tavanului din granit, cineva observă că, închis într-un cartuș asemenea numelui unui phar-haoui, era sculptat numele împăratului roman Gajus Caesar Augustus Germanicus, pe care noi îl numim Caligula. Era plasat în punctul în care Isis Tiche proteja cadranul semnului Virgo, „semnul nașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un portic grandios din epoca romană: susținut de treizeci și două de coloane imense, se întindea de-a lungul întregii laturi dinspre apus, până la intrarea vechiului templu închinat zeiței Isis. Pe latura dinspre răsărit, construcția gigantică rămăsese neterminată: blocuri de granit zăceau acolo de secole. Cineva gravase însă în piatră numele constructorului: tânărul împărat Gajus Caesar Augustus Germanicus; nimeni nu s-a dus în insula aceea îndepărtată pentru a îndeplini porunca senatorilor și a o distruge. „Salve, Isis, salve, regină...“ Vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
hieroglifice și nume ale unor vechi phar-haoui pe care nimeni n-a știut să le citească: un leu mare, ghemuit, cu labele încrucișate, un sfinx impresionant din diorit și un altul - găsit pe Via Sant’Ignazio, în capăt - sculptat în granit roșu cu vine cenușii, din Egiptul de Sus. De asemenea, tot din granit, un babuin, simbolul lui Thot, zeul filosofilor, și doi cinocefali așezați cu palmele sprijinite pe genunchi, simboluri ale meditației. Mai târziu s-a găsit un picior bărbătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să le citească: un leu mare, ghemuit, cu labele încrucișate, un sfinx impresionant din diorit și un altul - găsit pe Via Sant’Ignazio, în capăt - sculptat în granit roșu cu vine cenușii, din Egiptul de Sus. De asemenea, tot din granit, un babuin, simbolul lui Thot, zeul filosofilor, și doi cinocefali așezați cu palmele sprijinite pe genunchi, simboluri ale meditației. Mai târziu s-a găsit un picior bărbătesc de dimensiuni colosale, din marmură - din statuia pe care o susținea n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fur crâmpeiul de cer ascuns În tine... Dar eu vreau un cer infinit, și de aceea vei rămâne doar amintirea unui singur crâmpei de senin, o, din păcate, nimic mai mult... 10 martie 1965 (miercuri) Lui Martin. Între zidurile de granit ale singurătății tale, a coborât o pasăre amețitoare și, aruncându-te pe aripile ei, dornică de-nălțare, ți-a-ntins zarea la picioare halucinant... O, te-ai speriat atât de tare, Încât pasărea, mâhnită și tristă, te-a-ntors acasă nevătămat... 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te cuprindă. E de-ajuns s-adorm și mă copleșesc mângâierile tale, pe care, altfel, nici nu pot să mi le-nchipui. Dar e de-ajuns să te văd aievea și râd de toate câte mi se năzar. Omule de granit, să nu fii niciodată slab În fața mea. Nu-i așa că vom uita unul de altul? 24 martie 1965 (miercuri) Nu-i așa că vom uita unul de altul? 7 aprilie 1965 (miercuri) Pasiuni devorante. Pasiuni absurde. Întâlnire cu diavolii tuturor renunțărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făceam nimic, minți Leigh. Vino odată. Leigh o conduse pe canapea și, după ce-i arătă lui Emmy să-și sprijine capul pe brațul capitonat, dispăru după peretele ce separa camera de zi de bucătărie. Cu blatul ei pestriț de culoarea granitului și toată aparatura nouă, din inox, bucătăria era încăperea preferată a lui Leigh din întregul apartament. Toate oalele și cratițele, în ordinea dimensiunii, erau atârnate de cârlige sub dulapurile suspendate și toate ustensilele și condimentele erau frumos rânduite în recipiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un reputat contractant care a executat proiectul impecabil. Cadrul era făcut din stejar masiv pe care Adriana l-a comandat băițuit în culoarea cafelei ca să se potrivească cu culoarea mobilei din camera de zi; podeaua și tavanul erau făcute din granit; pereții erau din plasă de inox; iar panoul din față, făcut din acrilic incasabil, părea că e de sticlă. Comandase la un fotograf renumit de la National Geographic un poster de înaltă rezoluție, reprezentând o junglă luxuriantă, îl laminase și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
exagerată. Mă plimb prin frigul nocturn, fără să mă îndepărtez. Intru în self-service-ul clinicii, lângă bărbați ca mine, deveniți tați de câteva ore. Sărmani imbecili cu jachete impermeabile, cearcăne și o tavă în mână. Locul este întunecat ca pavimentul de granit negru, întunecat ca tavanele joase, ca plafonierele cu lumină gălbuie și satinată. Tați în sala de mese, asemeni copiilor la grădiniță. Iar mâncarea e, clar, o porcărie. Dar e minunat așa, în spatele clinicii, ca într-o tabără, ca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
crăpat. Spre deosebire de mine, camarazii mei purtau pantofi cu ținte bătute în tălpi, unii chiar cu tălpi de lemn, ceva ce nu văzusem niciodată. „Podele“ le ziceau; ăștia scoteau un sunet special pe parchetul dat cu ceară și pe treptele de granit ale școlii, încât până și mersul însuși părea de lemn. Spre deosebire de ghetele cu ținte, mai aveau și avantajul să lase pe ghețușuri - limbi de gheață pe sub șirurile de ferestre ale școlii, pe care se dădeau băieții cu brațele desfăcute - niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Felix mă făcu atent la „covorul oriental“, pe care spunea că l-ar fi cumpărat de curând și era atât de mare, încât acoperea toată dușumeaua. A trebuit să ies pe terasă, o suprafață de ciment delimitată prin plăci de granit de peluza de iarbă și de un brad bleu-argintiu. Apoi „camera de duminică“ fu din nou încuiată. Ne-am întors în bucătărie, la bancheta din colț și la masa pe care se mai aflau paharele noastre cu sirop, și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trăit. Cele trei fiice, toate trecute cu puțin de douăzeci de ani, erau Însă izbitor de frumoase și, În ciuda câtorva lacune de educație și bună purtare, irezistibil de fermecătoare - pentru toată lumea, cu excepția lui MacAlpine, care Își păstră expresia ca de granit, În ciuda eforturilor lor copilărești de a-l tachina și de a flirta cu el. Îi aminteau de Minny prin curiozitatea netemătoare și pofta de viață, iar uneori i se păreau a fi reîncarnări moderne ale lui Daisy Miller, cu lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rămase în picioare sub formă de ruină și pe dărâmăturile aflate acolo au fost adunate rămășițele orașului: ornamente de frontoane din piatră, fragmente de plăci în relief, balustradele teraselor de pe străzile Brotbänken, Heiliger Geist și Frauen și ornamente baroce din granit. Frumoasa dantelură rămasă din fațada de la Artushof și tot ceea ce mai putea fi recuperat din mormanele de ruine ale orașului, fiecare bucată găsită a fost inscripționată cu grijă, numerotată și abia apoi pusă într-un teanc și depozitată pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Osemintele, indiferent din ce epocă, se aseamănă la prima vedere. În biserica Sankt Johann, acolo unde odinioară își avuseseră altarele breslele corăbierilor, ale meșterilor de butoaie și de lăzi, au ajuns, pentru odihna din urmă sub dalele de gresie și granit, până în secolul optsprezece, prosperi negustori și proprietari de corăbii. Indiferent cui îi puteau fi atribuite oasele și oscioarele, erau parte din pietrele scoase la iveală, depuneau mărturie odată cu ele. Probabil de aceea, se spunea, încă din anii ‘50, spațiul pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pietrari cu monumente funerare de asemenea expuse la vedere. Afacerea cu efemeritatea omului, ca să nu vorbim fără perdea de moarte, se bucura chiar și în vremuri de mizerie de o cerere vie. Göbel a înșirat diferitele soiuri de marmură și granit, mi-a explicat deosebirea dintre gresie și calcar, s-a plâns de lipsa de material proaspăt adus din carieră, a arătat apoi spre monumente vechi, care zăceau stivuite într-o parte între buruieni și cărora, pentru refolosire, trebuia să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu vârful din oțel vidia care, cum se știe, pot fi obținute numai la prețuri mari în devize, fiindcă erau producție suedeză. Despre unelte precum ciocanul dințat, dalta de cioplit și dalta pentru striații, ca și despre marmura de Silezia, granitul belgian, travertin și calcar din triasic, am scris un capitol întreg mai târziu, mult mai târziu, atunci când a devenit în sfârșit posibil să mă ușurez cuvânt cu cuvânt pe hârtie și, când, referindu-mă la activitatea din cimitire, activitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Sfârșituri de săptămână dansate cu furie. În zilele lucrătoare, în schimb, învățam sub conducerea lui Korneff să execut lovitură după lovitură în același ritm cu ciocanul de lemn. Finisam colțurile și ciopleam suprafețe pe piatră grosolană de calcar și de granit belgian. Curând am reușit să înconjor o bucată de marmură sileziană destul de mare pentru un mormânt de copil cu o canelură. Până și de un profil ornamental, ce avea să împodobească piatra comandată pentru mormântul unui profesor emerit, am îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
moartea nu cunoaște pauză, monumentele funerare au căutare chiar și în vremuri grele; oferta lui Göbel pentru morminte simple și duble era la mare preț. Așa că noi ciopleam lovitură după lovitură. În timpul ăsta înghițeam din norii ce se ridicau din granitul belgian și care puțeau a pucioasă, ca bășinile bătrânilor. Ultimul luciu îl dădeai cu mașina de lustruit. La sfârșit de săptămână, însă, se scutura tot praful de piatră: de sâmbătă până duminică se dansa. Asta a început așa: călugărul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că trebuia să schimbe întreprinderea în care să învețe. Departe de animalul behăitor, departe de corpurile punctate ale acelui Christ atletic răstignit pe cruce și departe de madonele stând pe secera lunii cu un picior sprijinit în pământ, departe de granitul lustruit și de trandafirii frânți, pe care îi dăltuisem ca relief de medalion pe pietrele de morminte pentru copii. Nu mai voiam să văd niciodată găini Leghorn ciugulind printre pietre de mormânt. Marea întreprindere a firmei Moog, amplasată la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
abia dacă sărea în ochi, necum să-și pună amprenta asupra mea. Niciodată nu vorbea despre artă. Noțiunea lui solidă despre formă, parcă de nedislocat, elogia simplitatea. Iar pe la începutul anilor ‘60 a publicat o carte cu titlul Monumente de granit, în care simplitatea își găsea, cu efecte didactice, expresia cioplită în piatră. Sub supravegherea lui am rămas harnic și am învățat meșteșugul. Din ce anume însă se compunea viața mea cotidiană în afara atelierului? Citeam ce se putea lua cu împrumut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îți lua graiul, dar coșurile fumegânde ale întreprinderii Fortuna Nord spuneau mereu același lucru: Viața merge mai departe, viața merge mai departe... În afară de asta, grupul îndoliat se vedea înconjurat de pietre de mormânt din diabas, marmură de Silezia, calcar și granit belgian, care stăteau printre gardurile vii și tufișuri și ar fi putut proveni, toate, din atelierul Göbel, chiar dacă starostele calfelor Korneff și cu mine duseserăm în câteva din satele învecinate, dar niciodată în Oberaußem, și fixaserăm în dibluri pe socluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lumea ta e iarăși o boemă În care-s o stingheră răsfirată-n mit, Ai vrea să treacă timpul acesta întrerupt, În care pleoapele le-nchizi pentru esență, E visul în delir cuprins de patimi Troiene înmiresmate în stânca de granit. Și în această însingurare muritoare Cu turle albe așezate-n van. Cu sănii de tristeți amăgitoare Rămân o viață în Univers stelar... CEASURI DE LUMINĂ Ca pe-o minune ploaia te alină, Fântâna mea de lacrimi, văzduh îndrăgostit, Prin tine
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ar fi avut pielea albă și plină de pistrui, în locul pielii lui măslinii. Ar fi avut un păr țepos, șaten, în locul părului său negru și mătăsos. Ar fi avut un maxilar moale și neconturat, în locul celui pătrățos, parcă sculptat în granit. Asta obțineai atunci când aveai un mod de viață care însemna că mâncai pastramă de vacă și pâine de secară, cornuri cu brânză și somon, beai sucuri acidulate și bere, te uitai la meciuri, la gem spuneai marmeladă, marmelada era jeleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Elena Marin Alexe pe căi neștiute mergând pe câmpii, dealuri și adâncuri de văi, Și mă regăsesc în marea-Ți iubire, nemărginită milă din ochii Tăi. Te caut pe aripi de vânt, printre nori, pe abruptele stânci sculptate-n granit Și mă regăsesc alinată de dor, de palmele Tale, căci mult m-ai iubit. Te caut în susurul apei din zori, în valul ce-ngână și curge ușor Și mă regăsesc setoasă-n pustie, călăuzită doar de foc și de
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]