957 matches
-
lucrare valoroasă. Studiu de referință, cartea lui Tatai-Baltă nu poate fi ocolita de acei exegeți care, reluând eventual tema, află aici prețioase indicii și exprimarea neechivocă a unor puncte de vedere personale". Prof. univ. dr. Viorica Guy Marica ― recenzie la Gravorii în lemn de la Blaj, în Ars Transsilvaniae, VI, 1996. Autorul a cercetat în ultimele două decenii materialul cu care s-a lucrat în tipografia Blajului în secolele XVIII-XIX, produsele de carte ieșite de aici, corelând informațiile blăjene cu cele provenind
Cornel Tatai-Baltă () [Corola-website/Science/317456_a_318785]
-
parțiale ale cercetării efectuate începând să fie publicate în reviste de specialitate din Cluj, Albă Iulia, București, studii apreciate pentru informația nouă și spiritul critic așezate la baza lor." Prof. univ. dr. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române ― recenzie la Gravorii în lemn de la Blaj, în Cele trei Crișuri, nr. 5-6, 1995. "Ar mai fi necesară poate o întrebare: De ce „interferente cultural-artistice europene”. Volumul este cu și despre realizările artistice ale Blajului și ale blăjenilor născuți în urbe sau doar locuitori
Cornel Tatai-Baltă () [Corola-website/Science/317456_a_318785]
-
instanță pentru istoria medie, modernă și contemporană a Blajului, căci a dovedit atâta competența, încăpățânare și talent, topite în mai multe cărți, pe care le folosesc chiar și inamicii. Amintim, între acestea: Secvențe din artă plastică blăjeana (sec. XVIII-XX), 1993; Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830), 1995; Pagini de artă românească, 1998; Din artă și cultură Blajului, 2000; Blajul în imagini, 2002; Interferente cultural-artistice europene, 2003 s. a. „De data aceasta, colegul nostru ne ofera lumină și culoare, prin cercetarea monografica dedicată
Cornel Tatai-Baltă () [Corola-website/Science/317456_a_318785]
-
Emil Wilhem August von Becker"), (n. 7 iulie 1881, București - d. 1952) a fost sculptorul Casei Regale a României. Familia Becker se trage din Germania, unde i se cunosc strămoșii până în secolul al XVII-lea. Străbunicul lui Emil, un faimos gravor, a fost rugat de țarul Rusiei, Petru cel Mare, să-i facă o serie de bijuterii. Urmașul lui Filip, August Becker, născut la Hamburg, care era și el un renumit gravor și modelator în metal, a venit în România la
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
secolul al XVII-lea. Străbunicul lui Emil, un faimos gravor, a fost rugat de țarul Rusiei, Petru cel Mare, să-i facă o serie de bijuterii. Urmașul lui Filip, August Becker, născut la Hamburg, care era și el un renumit gravor și modelator în metal, a venit în România la 1875, chemat de regele Carol I al României pentru a restaura ornamentele de plumb ale Mănăstirii Curtea de Argeș. Acesta a avut un fiu, Emil Wilhem August von Becker, care avea să devină
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
amplasat în fața primăriei din Alexandria. În afară de aceste lucrări de artă monumentală, artistul a realizat peste 130 de lucrări, medalii și plachete pe teme istorice, culturale sau militare, fiind și membru al Societății Numismatice Române. Între altele, E.W.Becker, împreună cu gravorul Gh.Chirovici, a realizat în 1935 o plachetă din bronz, de formă dreptunghiulară, cu dimensiune de 81 x 55 mm, pentru a sărbători Centenarul înființării Corpului Pompierilor Militari din România Tot lui Emil Becker îi datorăm ultimul portret al lui
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
Provincii ale Habsburgilor, în Belgia de astăzi. Membru al influenței familii Ortelius din Augsburg, a călătorit mult prin Europa. Se știe că a călătorit în Cele Șaptesprezece Provincii, în Germania, Franța, Anglia, Irlanda și Italia. A început să lucreze ca gravor de hărți și în 1547 a fost admis în breaslă Sfanțului Luca din Antwerpen că "afsetter van Karten". La început, cariera sa a fost una de om de afaceri și mare parte din călătoriile sale dinainte de 1560 au fost efectuate
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]
-
de cazuri. În secolul al XIII-lea, menajeria de pe lângă Turnul Londrei adăpostea un elefant african dăruit în 1255 regelui Angliei Henric al III-lea de către regele Franței Ludovic al IX-lea. Un alt elefant, imortalizat în gravura "Schongauers Elefant" de către gravorul și ilustratorul german Martin Schongauer în jurul anului 1485, a fost trimis de către Ioan al II-lea al Portugaliei imperatorului Sfântului Imperiu Roman Frederic al III-lea. În februarie 1862, un grup de vânători arabi, năimiți de colecționarul bavarez Johann Schmidt
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
a introdus portretul Mariei Sibylla Merian pe ultimele bancnote de 500 DM emise înainte de trecerea la Euro. Anna s-a născut la 2 aprilie 1647, la Frankfurt pe Main (pe atunci "Reichsstadt", oraș imperial liber). Tatăl său, Matthäus Merian, era gravor intaglio și editor; el a murit în 1650, când Maria Sibylla avea doar trei ani. Mama sa, Johanna Sybilla Heim, de origine valonă, era a doua soție a lui Matthäus Merian; la un an după decesul acestuia (în 1651) s-
Maria Sibylla Merian () [Corola-website/Science/328968_a_330297]
-
formatu foetu") și Daniel Rindfleisch (cunoscut sub numele Bucretius), a editat importanta lucrare anatomică a lui Spiegel, "De humani corporis fabrica". Deoarece manuscrisul nu avea ilustrații, Bucretius a obținut ilustrațiile splendide făcute de către Josias Murerus (Joseph Maurer), un desenator și gravor german, pentru Casserio. Bucretius a adăugat 98 gravuri în cupru la lucrarea lui Spiegel, și le-a paginat separat sub numele de Casserio. Aceste gravuri splendide au contribuit enorm la succesul cărții sale. Spiegel este considerată de istorici ca ultimul
Adriaan van den Spiegel () [Corola-website/Science/326919_a_328248]
-
ca un protagonist al expresionismului român și maghiar. Fiind născut într-o familie cu lipsă de mijloace financiare, nu a avut posibilitatea să studieze la o universitate. De aceea, După ce a muncit ca tăbăcar și tâmplar a intrat ca ucenic gravor la tipografia Sonnenfeld.. Dorind să lucreze ca pictor, a fost angajat la marea tipografie orădeană "Adolf Sonnenfeld", unde l-a avut coleg de muncă pe Alex Leon, un prieten al lui Marc Chagall. Aici i s-a deschis posibilitatea de
Ernő Grünbaum () [Corola-website/Science/323133_a_324462]
-
palatelor brâncovenești de la Mogoșoaia și îngrijit de fratele său, Ion Grigorescu. Născut în 1933, dispărut in 1987, Octav Grigorescu a avut la dispoziție nu mai mult de 54 de ani pentru a lăsa o operă singulară. A lucrat imens. Desenator, gravor și pictor, opera lui e mult mai vastă decât cea care a devenit publică de-a lungul anilor cu ocazia diferitelor expoziții. Sute de desene, începând din adolescență și studenție până în ultimii ani de viață, sunt inedite. O foarte mică
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
Aurel Vlad ( n. 1954, Galați) este un sculptor, desenator și gravor român, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte București, personalitate de prim rang a artei românesti contemporane. Din 1990 Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. 1980-1984 - Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu ", Secția Sculptură, București, clasa profesor Geta Caragiu-Gheorghiță
Aurel Vlad (sculptor) () [Corola-website/Science/322316_a_323645]
-
(n. Saint-Étienne la 6 octombrie 1748 - d. Armentières-en-Brie la 30 ianuarie 1833) a fost un gravor de monede și medalii francez. și-a început cariera de gravor la manufactura regală de arme. Pe la 1770, s-a instalat la Paris, unde și-a gravat primele medalii. Revoluția Franceză i-a dat ocazia să-și dezvolte arta. Schimbarea
Augustin Dupré () [Corola-website/Science/327069_a_328398]
-
(n. Saint-Étienne la 6 octombrie 1748 - d. Armentières-en-Brie la 30 ianuarie 1833) a fost un gravor de monede și medalii francez. și-a început cariera de gravor la manufactura regală de arme. Pe la 1770, s-a instalat la Paris, unde și-a gravat primele medalii. Revoluția Franceză i-a dat ocazia să-și dezvolte arta. Schimbarea de regim și reforma monetară cereau o schimbare completă a tipurilor
Augustin Dupré () [Corola-website/Science/327069_a_328398]
-
provocat de pictorul Louis David, a fost deschis în aprilie 1791 de Convenție, iar proiectul lui Dupré a fost reținut pentru moneda cunoscută sub denumirea de Louis conventionnel (în sau "Ludovic al Convenției"). În urma acestei promovări, Dupré a fost numit "Gravor general al monedelor", printr-un decret al Adunării Naționale, emis la 11 iulie 1791. Augustin Dupré a ocupat această funcție până în 1803, când a fost revocat printr-un decret de către Primul Consul, în data de 12 martie 1803. A fost
Augustin Dupré () [Corola-website/Science/327069_a_328398]
-
modernizat", gravat de Joaquin Jimenez, au fost bătute în 2011; în 2012, acest "Hercule modernizat" figurează pe monedele de 10 € de argint. Utilajul și actele lui Dupré, pe care le-a luat cu sine după ce și-a părăsit munca de gravor general, i-au fost risipite, în secolul al XIX-lea, de către copiii săi. O parte din aceste fonduri au putut fi achiziționate, mai târziu, de instituții publice. Le putem găsi astăzi la Monnaie de Paris (Monetăria din Paris), la Cabinet
Augustin Dupré () [Corola-website/Science/327069_a_328398]
-
, (n. în 1485 la Langres în Haute-Marne - d. ~1570 la Langres) a fost un gravor și aurar francez din Dijon (în Bourgogne). A fost decorator, îndeosebi cu ocazia serbărilor regale fastuoase, emailor și medalist. Este cunoscut mai cu seamă pentru că a fost primul maestru francez care s-a servit de ac pentru realizarea gravurilor sale
Jean Duvet () [Corola-website/Science/327121_a_328450]
-
formă eliptică a goarnei poștale. Cercul avea dimensiunile de 19,5 mm la valorile de 27 și 54 de parale, 19,75 mm la valoarea de 81 parale și 20,25 mm la valoarea de 108 parale. După unii exegeți, gravorul și machetatorul mărcilor poștale „cap de bour”, ar fi fost un francez stabilit la Iași, pe nume Besaignet. După ce a fost introdus tariful poștal unic, a fost emisă o a doua serie de mărci poștale cu „capul de bour” în
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
(n. 2 aprilie 1937, București, d. 22 mai 2001, București) a fost un grafician și gravor român al secolului al XX-lea, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. În timpul vieții a deschis puține expoziții personale, dar a participat la concursuri și manifestări internaționale în domeniul artelor grafice. A fost o prezență discretă, dar remarcabilă în
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
(n. 17 aprilie 1907, Brăilița - d. 15 mai 1968) a fost un pictor și gravor român. s-a născut într-o familie de aromâni. La 17 ani s-a înscris la Școala de Belle Arte din București (1924-1930), unde a urmat în paralel gravura cu Gabriel Popescu, desenul cu Constantin Artachino și Frederic Storck iar
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]
-
artă Maria Stoica afirmă: ""Rigoarea impusă compoziției prin ritmuri liniare verticale, susținută de pensulația sever direcționată, atenuată de orchestrarea culorii modulate într-un registru intens de lumină, fac din Gh. Naum un pictor reprezentativ în istoria artei românești."" Pictor și gravor de mare forță expresivă, Gheorghe Naum a fost recunoscut de contemporani prin cele cinci premii pe care le-a obținut între 1931 și 1940 la Saloanele Oficiale din partea Ministerului Cultelor și Artelor. Între 1950 și 1954, a fost primul director
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]
-
cinci ani. Fii lui, frați gemeni Wojciech și Tadeusz s-au născut acolo (în ajunul Anului Nou 1856-1857) și mai tânărul Ștefan în 1858. Familia a venit la Varșovia în 1860, unde Kossak a obținut o poziție ca ilustrator și gravor pentru revista Tygodnik Illustrowany. S-au mutat la Munchen pentru un an și în 1868 s-a stabilit în Cracovia, fiind deja binecuvântat cu cinci copii. Kossak a cumpărat o proprietate mică acolo, cunoscut sub numele de Kossakówka, renumit pentru
Juliusz Kossak () [Corola-website/Science/329148_a_330477]
-
(n. 1659, Szczecin - d. 1728, Amsterdam) a fost un gravor, desenator și pictor polonez celebru a cărui activitate artistică s-a desfășurat îndeosebi în Olanda, în Epoca de Aur olandeză. a fost fratele pictorului polonez Teodor Lubieniecki. Krzysztof Lubieniecki s-a născut în orașul Szczecin, din Polonia, într-o familie
Krzysztof Lubieniecki () [Corola-website/Science/329147_a_330476]
-
cu subiecte luate din cotidian, a căror tehnică desăvârșită amintesc de maeștrii Jan Steen și Adriaen van Ostade așe căror pânze „"Gurmanzii"” și „"Amatorii de tutun"” sunt expuse la Muzeul de Arte Frumoase din Copenhaga. De asemenea, pictorul colabora cu gravori renumiți cum era Jacobus Houbraken. Krzysztof Lubieniecki a locuit în Amsterdam însă nu a uitat de orifinea sa poloneză și era mândru de asta. Astfel, el semna picturile sale adăugând sintagma latină „"Eques Polonus"” ( „Călărețul polonez” ). Krzysztof rămas în Amsterdam
Krzysztof Lubieniecki () [Corola-website/Science/329147_a_330476]