2,620 matches
-
un vehicul de influențe, un accelerator de împrumuturi, un intermediar de stiluri, un incitator la plagiat. Astfel a circulat virusul vizual, și nu putem opune cultura tiparului celei a imaginii: la început, cele două s-au stimulat una pe alta. Gravura a pus nordul iconofob în contact cu sudul iconofil. Nordul Europei preferă cărțile, sudul, tablourile (mai ales după Conciliul de la Trento). Primat protestant, prioritate catolică. Pesimism puritan al literei exclusive, optimism terestru încrezător în dinamica imaginilor. Dezbaterea agită o creștinătate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a se cultiva "literele frumoase" și puritatea Duhului Sfânt? Umaniștii au făcut această din urmă alegere, iar Erasmus, care nu condamnă imaginea, nici nu o ia prea mult în serios. Umaniștii din nord privesc arta de sus. Legată de carte, gravura era pentru ei doar un compromis acceptabil, nimic mai mult. Și totuși ea a făcut legătura între Anvers, Basel, Fontainbleu și "țara artelor", Italia, a extins harta metisajului, a integrat grotescul, detaliul decorativ, planul arhitectural în lumea formelor nobile. Cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
transmisia hertziană a imaginilor color, așa cum definiția înaltă a fost lansată în 1992, la Jocurile Olimpice de la Altbertville. Cea de-a doua continuă mișcarea, însă prima ni se pare, fără a o fetișiza totuși, de natură să marcheze o cezură. Existaseră gravura pe lemn și pe oțel, litografia, apărută la începutul secolului al XIX-lea, iar înainte sigiliile, medaliile, monezile, cărțile de joc și bancnotele. Fotografia n-a fost așadar primul multiplicator. Dar a însemnat introducerea unui automatism în munca manuală de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
litografia, apărută la începutul secolului al XIX-lea, iar înainte sigiliile, medaliile, monezile, cărțile de joc și bancnotele. Fotografia n-a fost așadar primul multiplicator. Dar a însemnat introducerea unui automatism în munca manuală de ilustrare. "Lumina înlocuiește mâna artistului." Gravura și litografia (care deja îl scurtcircuitau pe gravor) erau tehnici. Dagherotipul este deja o tehnologie. Un procedeu impersonal "fără suflet și minte" cum îl denunța Baudelaire (căruia nici nu-i trecea prin gând că mașinile ar putea avea minte). Din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
au avut odată mize palpabile pentru cariere și pensii. În secolul al XVII-lea, declarând portretul minor, devalorizat cum era de afluența burghezilor doritori să-și imortalizeze trăsăturile, Academia Regală făcea să scadă mult prețurile. Promovată ca artă în 1660, gravura în taille-douce retrogradează după puțin timp la nivelul de meserie. În 1749, pasteliștii au fost sacrificați pictorilor în ulei. Vremea academiilor a trecut, desigur. Vechiul "sistem al artelor-frumoase" nu mai este o organigramă, ci un câmp magnetic. Tehnica nu se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau statui, la vremea când, fotografia având doar modesta funcție de înregistrare și popularizare, sculptorii Rodin sau Brâncuși se puteau folosi de ea pentru a-și difuza mai bine lucrările și a le pune în valoare (cum făcuseră pictorii clasici cu ajutorul gravurilor). Până la momentul când marii fotografi, instalându-se în propria poziție estetică, se vor folosi de pretextul-sculptură pentru a face fotografii frumoase, anecdotice sau metaforice 98. Astăzi, realul sculpturii, a treia dimensiune, reclamă contactul direct. Sculptura va reveni în grații, desigur
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
patrimoniu este totodată un kick upstairs pentru imagisticile aflate în dificultate. Nu există, cel puțin în Europa, muzee ale televiziunii, dar ale cinematografului da, fiindcă acesta e bătrân, bolnav și onorat. În vremea când era un veritabil instrument de transmitere, gravura nu era socotită o artă nobilă. Ea a devenit oficial astfel la mijlocul secolului al XIX-lea ("societatea acvafortiștilor" fiind creată în 1862), la momentul când fotografia o amputa de funcția ei principală, reproducerea imaginilor pictate. Democratizarea fotografică a influențat înmulțirea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
britanic acoperea c. 20% din suprafața Terrei (6 milioane de mile pătrate) și păzea c. 350 de milioane de supuși. Iconografia victoriană este impresionantă. În fondul muzeal de la National Portrait Gallery se găsesc 171 de portrete ale Victoriei (picturi, desene, gravuri, mezzotinte, litografii, chromolitografii, fotografii), unele semnate de nume prestigioase: Sir George Hayter, Sir Francis Legatt Chantrey (v. vol. 2), Sir David Wilkie, Sir Thomas Brock. Călătorul ocazional la Londra care dorește să vadă Buckingham Palace mergînd de-a lungul bulevardului
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
d’Aquino (1225-1274), supranumit „doctor angelicus“, va insufla spiritul noii culturi, perspectiva armonizării tuturor creațiilor spiritului uman, ca și contemporanul său vârstnic, Albertus Magnus (1207 - 1280), reconciliind, în fond, platonismul cu aristotelismul mai raționalist, mai deschis lumii fizice și experimentului. Gravură a magazinului unui alchimist realizată de Pieter Bruegel cel Bătrân în 1558. Legătura dintre alchimie, farmacie și astrologie în vest era similară cu practicile din țările arabe. MEDICINA îN TIMPUL RENAȘTERII EPOCILE STRĂLUCESC PRIN SPIRITUL ȘI EXCELENȚELE LOR Între medicina mileniului medieval
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sec. XVI apare tiparul în țara Românească, Transilvania, Moldova. Coresi desfășoară o intensă activitate de tipărire. în 1502 este semnalat un medic venețian chemat de ștefan cel Mare alături de alți medici străini. Ctitoriile voievozilor români cu școlile lor de arhitectură, sculptură, gravură, pictură, țesături etc. au avut ca scop și păstrarea tradiției populare, între care și a medicinei. a etnoiatriei singura care a asigurat sănătatea poporului român care în timp, în evoluția istoriei, a fost greu încercat de războaie și epidemii. În
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
importantă și puternică a benzii desenate este cea japoneză. Termenul "manga", sub care este cunoscută îndeobște banda desenată produsă în Japonia, își are originea în Hokusai Manga, publicația lui Katsushika Hokusai (1760-1849), în care acesta își prezenta publicului desene și gravuri realizate în stilul ilustrațiilor umoristice și satirice care circulau în Japonia încă din secolul al XII-lea.705 Domeniul ia însă avânt abia după cel de-al Doilea Război Mondial, prin aportul lui Tezuka Osamu (1928-1989), care a realizat o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ipoteze. 562 Apud. Tim Blackmore, McCay's McChanical Muse: Engineering Comic-Strip Dreams, p. 15. 563 Cf. Scott McCloud, op. cit., p. 17. Bineînțeles, McCloud coboară mai departe în timp și identifică o sursă a benzii desenate în seria de picturi și gravuri ale lui William Hogarth, publicate în 1731, apoi și mai departe, în jurul anului 1460 când apar "Chinurile Sfântului Erasmus", și mai departe, la tapiseria Bayeux, care înfățișează cucerirea normandă a Angliei de la 1066 etc. Despre creatorii de bandă desenată au
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai În vârstă din acest oraș. Mobila era solidă și plină de Înflorituri: berlinezii cheltuiesc mulți bani pe mese și scaune - iar În camera de zi mai era și o sobă din plăci mari de porțelan. O reproducere după o gravură de-a lui Dürer, care era la fel de des Întâlnită Într-un cămin berlinez ca și un acvariu În sala de așteptare a unui medic, atârna lipsită de strălucire deasupra unei servante Biedermeier pe care erau așezate diverse fotografii (inclusiv una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
picior, mă ține În loc; În toată camera spațiul e ocupat de un pat de lemn enorm, cu tăblii Înalte, ale cărui margini sunt lucrate fin, terminând În capete de șerpi tăind aerul cu limbi ascuțite; pe suprafața internă a tăbliei: gravură cu scena lui Lot ademenit de fiicele sale; carnea se lăfăie pufoasă, puhavă, putredă, sângele roșu apăsând pielea albă, gesturi bolnave; otrăvite privirile, mă surprind spionat de un ochi ascuns, aerul e Înecăcios; mă apasă lichid, se lipește de pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cântărea șaptezeci și două de kilograme, Însă În septembrie, În infirmeria Închisorii, nu mai avea nici șaizeci. Fu eliberat În urma intervențiilor tatălui său pe lângă un Înalt funcționar, a cărui soție, o doamnă bine-cunoscută În Ierusalim, posesoarea unei celebre colecții de gravuri, mai tânără decât soțul ei cu zece ani, dar mai În vârstă decât Fima cu opt, se Îndrăgosti de el pasional și scandalos. În toamnă rămase Însărcinată și se mută la el, În camera sa Închiriată din cartierul Musrara. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
luni, căci Între timp tatăl său reuși să-i dea de urmă cu ajutorul unor prieteni din Roma și Îl informă că iubita din Ierusalim pierduse sarcina, căzuse În depresie și se Întorsese deja la soțul și la colecția ei de gravuri. Fima hotărî că vina sa era de neiertat și Își impuse să o părăsească pe patroana hotelului și să se Îndepărteze de femei pentru totdeauna. Ajunse la concluzia că iubirea provoacă În mod cert nenorocirea, iar relațiile lipsite de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia blândețea cu care „oaspeții engleji“ erau duși sus, după cum povestea proprietarul în dialectul lui cântat, pe care încercam să-l imităm. După cina luată în sufragerie, pe ai cărei pereți atârnau gravuri cu Chûte, The Mountains și The Swiss Chalet, tata răsfoia la lumina lămpii cu petrol foile cu evidența clienților hotelului, privea înscrisurile de mână, care, cu cât erau mai venerabile, cu atât deveneau mai avântate, ne chema când dădea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și le formase studiind atent În copilărie numerele vechi, mototolite și cu colțurile Îndoite, Împreună cu William, la New York. Când Îl duseseră pentru prima dată În Anglia, la vârsta de doisprezece ani, și privise de jur-Împrejur, avea ochiul deja antrenat de gravurile În lemn ale lui Leech. Când revenise, ca bărbat tânăr, Punch, cu secțiunea imagistică de-acum lărgită de Keene și Du Maurier, Îi era Îndrumar, ghid turistic și călăuză În interpretarea și abordarea vieții sociale engleze. Experiența Îi puse rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Arthur Hughes, Logodna prelungită? Cred că acum se află la Galeriile Municipale din Birmingham. — Nu mă duc decât rareori la Birmingham, spuse Henry, și atunci doar ca să schimb trenul, În drum spre câte un alt oraș. — Dar probabil ai văzut gravuri după el. E cu un tânăr, rezemat de un copac, Într-o pădure cu aspect de toamnă, și cu iubita lui, care Îl ține de mână și Încearcă să-l consoleze. Tânărul ar trebui să aibă În jur de treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înveseli. Sturgis Îi amuză povestindu-le despre felul În care romanul lui Du Maurier fusese supus celei mai vulgare exploatări comerciale În America. Se părea că În presă se făcea intens reclamă la ghete și pantofi marca Trilby, ilustrată cu gravuri ale piciorului gol al eroinei „după“ celebrul desen al lui Little Billee de pe peretele atelierului din Paris, și un restaurator de pe Broadway făcea Înghețată În forme asemănătoare. — Înțeleg că există și o perie de cămine Trilby și chiar și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu siguranță cumpărători. După ce ne-au oferit, în niște păhărele minuscule, lichior verde mai dulce decât dulcele, surorile îmbrăcate complet în negru ale maestrului ne-au condus spre ieșire. Ar fi trebuit să-i cer niște stampe de probă după gravuri de-ale lui. Poate că bătrânul domn ar fi fost într-o dispoziție generoasă, astfel încât Anna și cu mine am avea acum o coală semnată de el. Am părăsit Bologna, orașul doct, roșu și gras. În Neapole am văzut, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
glosează despre peisaje și teme tipic spaniole, dar a excelat și În romane, memorii și piese de teatru. Azotea. Acoperiș În formă de terasă. Bazaconii. Nume sub care sunt cel mai adesea pomenite În Spania Proverbele pictorului Francisco de Goya, gravuri În acvaforte realizate Între 1816 și 1823. Inițial, mapa urma să cuprindă 25 de gravuri. Academia de San Fernando a editat 18 planșe În 1864, iar revista „L’Art“, alte 4 În 1877. Jota. Dans popular (În ritm ternar, marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
piese de teatru. Azotea. Acoperiș În formă de terasă. Bazaconii. Nume sub care sunt cel mai adesea pomenite În Spania Proverbele pictorului Francisco de Goya, gravuri În acvaforte realizate Între 1816 și 1823. Inițial, mapa urma să cuprindă 25 de gravuri. Academia de San Fernando a editat 18 planșe În 1864, iar revista „L’Art“, alte 4 În 1877. Jota. Dans popular (În ritm ternar, marcat de castaniete, cu mișcări vioaie și sărituri) din Aragon și alte regiuni ale Spaniei. Belgrano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe capul osînditului pînă ce acesta spunea ceva, foarfeci, cuțite de diferite dimensiuni, un ferăstrău, bile, mese de elongație și o ghilotină mică, toate autentice, uzate, le privesc cum stau În repaus de cîteva sute de ani, pe pereți atîrnă gravuri ce explică modul de utilizare al aparatelor, le utilizau plini de rîvnă, conții, din vîrful unui turn admirăm orașul, e frig, a Început lapovița, studiem prin lunetă catedrala Saint Bavon, Înaintea căreia se află o sculptură modernă, cinci siluete din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aducând mai aproape norii încărcați de zăpadă care vegheau în orizontul tremurat, să alunge lumina lăptoasă și să învăluie lucrurile în ceață rară, iar apoi să încremenească toate mișcările, acoperite sau neacoperite de ceață, întocmai ca în acele picturi și gravuri, până vor fi readuse la viață de el ori de altcineva. Nu era sigur ce gândește în acea clipă, dar știa că, pe măsură ce jocurile erau privite indiferent, gândul care n-avea nici o legătură cu ele se va limpezi și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]