2,864 matches
-
1675, biserica fiind la origine de rit ortodox și a fost zugrăvită „în stilul vechi” în anul 1752 și nu într-un an din epoca brâncovenească. Biserica actuală a fost construită între anii 1887-1890 și sfințită în 1887 de mitropolitul greco-catolic Ioan Vancea. La construcția sa au participat toți racovicenii, acțiunea lor începând în 1875, când s-au construit cele două cruci existente și astăzi la capetele satului, spre Avrig și spre Tălmaciu. Iconostasul a fost pictat în perioada 1906-1907 de
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
doar simple promisiuni, împotriva transpunerii lor în practică ridicându-se nu numai cele trei națiuni recepte ci și guvernul ardelean, deoarece în urma aplicării lor, o mare parte a iobăgimii române urma să nu mai plătească daturi. Imediat după "Unire", credincioșii greco-catolici din Racovița au fost arondați Vicariatului greco-catolic al Făgărașului, situație care s-a menținut până în anul 1879. Ipoteticul protopopiat care a rezidat în sat a avut o viață mai îndelungată, din moment ce la lucrările sinodului din 24 noiembrie 1714 este menționat
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
practică ridicându-se nu numai cele trei națiuni recepte ci și guvernul ardelean, deoarece în urma aplicării lor, o mare parte a iobăgimii române urma să nu mai plătească daturi. Imediat după "Unire", credincioșii greco-catolici din Racovița au fost arondați Vicariatului greco-catolic al Făgărașului, situație care s-a menținut până în anul 1879. Ipoteticul protopopiat care a rezidat în sat a avut o viață mai îndelungată, din moment ce la lucrările sinodului din 24 noiembrie 1714 este menționat printre participanți și protopopul Ion din Racovița
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
sat a avut o viață mai îndelungată, din moment ce la lucrările sinodului din 24 noiembrie 1714 este menționat printre participanți și protopopul Ion din Racovița. De altfel și Inocențiu Micu-Klein în conscripția sa din 1733 consideră că toți credincioșii localității erau greco-catolici, numărul acestora de 250 de familii putând să le dea dreptul de a avea un protopopiat. Însă, conform unei conscripții administrative din același an, menționează doar 189 familii, diferența de 61 de familii fiind din "partea iobăgită" a satului, care
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
locuitorii din "partea iobăgită" a satului. Această conscripție este considerată de unii autori ca nereflectând realitatea, dar după doi ani (1752), ținând cont de pisania "Bisericii vechi", ambii preoți ai satului, Popa Pavel și Popa Toma erau ""de caracter confesional greco-catolic, dimpreună cu tot poporul"". Începând cu sfârșitul deceniului al VI-lea al secolului al XVIII-lea, în sudul Ardealului izbucnesc din nou mișcări religioase împotriva "Unirii", care au culminat cu răscoala călugărului Sofronie (1756-1761). În contextul agitației desfășurate de către popa
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
de Jos avea o filie în Racovița cu patru credincioși. Principalul eveniment al celei de a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost fără îndoială, zidirea bisericii actuale cu hramul „Sfânta Treime”, sfințită în anul 1887 de mitropolitul greco-catolic Ioan Vancea, trecută în anul 1948 în folosința Bisericii Ortodoxe Române de către autoritățile comuniste. La data de 21 septembrie 1874, parohia este vizitată de către mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa, ceea ce infirmă declarația preotului Valentin Boeriu făcută cu prilejul agapei organizate
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
după zugrăvirea ei, potrivit căreia: "în parohia Racovița, de mai bine de o sută de ani n-a mai descins niciun arhiereu." Cinci ani mai târziu, urmând noii împărțiri administrative a țării din 1877, parohia Racovița a fost arondată protopopiatului greco-catolic al Sibiului, pentru ca în 1890 să revină la protopopiatul Țichindealului Tot în acest an există mențiuni privind prezența din nou în sat a 10 credincioși de rit ortodox. În documentele parohiei apar in această perioadă mențiuni despre sigiliul său, care
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
a 10 credincioși de rit ortodox. În documentele parohiei apar in această perioadă mențiuni despre sigiliul său, care avea o formă oval-orizontală, având în câmpul sigilar chipul Sfintei Treimi, hramul bisericii, pe marginea căruia se afla următoarea legendă: ""Sigilulu parohiei greco-catolice din Racoviția"" Este de menționat că în 1938 sigiliul parohiei avea aceeași reprezentare iconografică, legenda fiind modificată în ""Oficiul parohial greco-catolic Racovița"". Începutul secolului al XX-lea a adus noi schimbări în arondarea parohiei. Prin ordinul nr. 9615/1912, Ordinariatul
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
oval-orizontală, având în câmpul sigilar chipul Sfintei Treimi, hramul bisericii, pe marginea căruia se afla următoarea legendă: ""Sigilulu parohiei greco-catolice din Racoviția"" Este de menționat că în 1938 sigiliul parohiei avea aceeași reprezentare iconografică, legenda fiind modificată în ""Oficiul parohial greco-catolic Racovița"". Începutul secolului al XX-lea a adus noi schimbări în arondarea parohiei. Prin ordinul nr. 9615/1912, Ordinariatul arhiepiscopesc greco-catolic de Alba Iulia și Făgăraș, în baza decretului din 17 decembrie 1912, o trece în subordonarea protopopiatului Arpașului de
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Racoviția"" Este de menționat că în 1938 sigiliul parohiei avea aceeași reprezentare iconografică, legenda fiind modificată în ""Oficiul parohial greco-catolic Racovița"". Începutul secolului al XX-lea a adus noi schimbări în arondarea parohiei. Prin ordinul nr. 9615/1912, Ordinariatul arhiepiscopesc greco-catolic de Alba Iulia și Făgăraș, în baza decretului din 17 decembrie 1912, o trece în subordonarea protopopiatului Arpașului de Jos, nou înființat, cu sediul în Racovița, în fruntea căruia a fost numit viceprotopopul Valeriu Florianu În cadrul acestui protopopiat care a
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
decretului din 17 decembrie 1912, o trece în subordonarea protopopiatului Arpașului de Jos, nou înființat, cu sediul în Racovița, în fruntea căruia a fost numit viceprotopopul Valeriu Florianu În cadrul acestui protopopiat care a ființat până în 1931, au fost cuprinse parohiile greco-catolice din Cârța, Drăguș, Feldioara, Noul Român, Olteț, Porumbacu de Jos, Porumbacu de Sus, Rucăr, Sărata, Scoreiu, Ucea de Sus și Viștea de Jos. În anul 1930, tot acestui protopopiat i-au mai fost arondate parohiile din Colun și Găinari, care
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
departe aprobarea Ministerului instrucțiunii. Ministerul a dat aprobarea cu numărul 96103/1924 reglementând faptul că începând din anul următor filia va avea ca administrator pe Traian Maxim din Avrig. Uzând toate mijloacele pe care le-a avut la îndemână, protopopul greco-catolic Valeriu Florianu s-a opus înființării filiei ortodoxe reușind în cele din urmă să determine credincioșii de rit ortodox să frecventeze alte filii înființate în satele din jur și în Avrig. "Reactivată" după anul 1944, filia ortodoxă apare ca fiind
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
adevăr, cunoscând faptul că în acest an Pretura Sibiu a adus la cunoștința primăriei locale că se admit adunări baptiste în locuința lui Gheorghe Foarcoș. În anul 1921 se înregistrează la Oficiul parohial Racovița primele declarații de trecere de la religia greco-catolică la cea baptistă a următorilor: Ana și Gheorghe Foarcoș, Iosif și Ana Foarcoș, Ana și Gheorghe Crișan, Maria Bobanga, Eva Stoica. Doi ani mai târziu, "Premergătorul baptiștilor din Arad", comunică Oficiului parohial primirea celor opt în sânul noii comunități religioase
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
al Fundației Mitropolit Alexandru Șterca-Șuluțiu din Blaj, toate recomandările sale pentru continuarea studiilor erau onorate, la fel erau tratate și recomandările către Comitetul Fundației Emanoil Gojdu. A protestat ferm împotriva încercării de încorporare a românilor greco-catolici din Budapesta, în parohia greco-catolică maghiară de Muncaci, reușind să fie puși sub jurisdicția Episcopiei Române unite din Oradea. Deși înalt funcționar de stat, a rămas împreună cu toți membrii familiei sale români devotați în ciuda interdicțiilor de tot felul impuse prin legile maghiarizării forțate. În data
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
și în 1890 a fost preluat de Societatea pe acțiuni al uzinelor de fier de la Nădrag. Tot acolo înainte de trasarea granițelor, în 1762 au distrus o mănăstire în care locuiau doi enoriași ortodocși. După 1808 s-a creat o parohie Greco-Catolică independentă. În 1857 au transferat de la Ghelari la Govăjdia parohia Romano-Catolică. După documentele oficiale din 1867, reiese că la uzina de fier de la Govăjdia lucrau 162 muncitori. După părerea etnografului Jankó János din 1894 reiese că "Casele nemților mineri sînt
Govăjdia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300549_a_301878]
-
anul 1666 documentele istorice amintesc despre voievodul Pui Petru de la Morlaca. În secolele XV-XVII, izvoarele narative relatează despre existența a trei biserici arondate satului: la Muncei, la Josani și la Văleni. Referitor la datarea construcției bisericii din Morlaca, șeimatismele bisericești greco-catolice menționează două perioade distincte : 1724-1735 și 1837-1838. Câțiva ani mai tarziu (1733), apar și primele date referitoare la preoții slujitori ai parohiei Morlaca, atunci când sunt amintiți preoții slujitori Vasile și Vasile (probabil tata și fiu). « În anul 1842 la parohia
Morlaca, Cluj () [Corola-website/Science/300342_a_301671]
-
atunci când sunt amintiți preoții slujitori Vasile și Vasile (probabil tata și fiu). « În anul 1842 la parohia (greco-catolica n.n.) din Morlaca este menționat viceprotopopul Georgiu Pop,care a funcționat aici până la anul 1857. Din anul 1857, (când Morlaca devine protopopiat greco-catolic, n.n.), până la anul 1892 este menționat protopopul Ananie Pop. Din anul 1892 până la anul 1924 este menționat, protopopul Ioan Pop. Din anul 1924 este menționat că protopop Virgil Pop, acesta fiind și fiul lui Ioan Pop. Preotul Virgil Pop moare
Morlaca, Cluj () [Corola-website/Science/300342_a_301671]
-
preotul Victor Pop, împreună cu credincioșii din parohie au trecut, la religia ortodoxă. În acestă perioadă preotul Victor Pop a prezentat o serie de date concrete, care se află în arhiva parohiei, referitoare la bunurile mobile și imobile ale vechii parohii greco-catolice, bunuri care au rămas în continuare în biserică din Morlaca. Acestea sunt următoarele: lăcașul bisericii cu toate odoarele ei, cele două cimitire, casa parohiala cu toate anexele gospodărești. Din anul 1966 în Parohia Ortodoxă Morlaca a fost numit că preot
Morlaca, Cluj () [Corola-website/Science/300342_a_301671]
-
din satul Lunca Moților a fost construită spre sfârșitul sec. al XVII-lea, pe dealul numit „Gorgon” de credincioșii ortodocși din satul Țebea și a fost sfințită de Mitropolitul Athanasie Anghel în anul 1700, primul ierarh al Bisericii Române Unite, Greco-Catolice. În anul 1820 a fost vândută credincioșilor din Lunca Moților. Materialul de construcție folosit este exclusiv lemn de stejar și brad. A fost pictată în anul 1829 de pictorul Lupșa din Roșia Montană. De-a lungul timpului s-au făcut
Biserica de lemn din Lunca, Hunedoara () [Corola-website/Science/316851_a_318180]
-
din comerțul cu cereale). Acesta a fost, de asemenea, o perioadă de toleranță religioasă datorită Confederației de la Varșovia (1573). Polonia era un stat multinațional (cu polonezi, ruteni, evrei, germani, italieni, olandezi, flamanzi, armeni, scoției, bohemiani, tătari) și multireligios (romano-catolici, ortodocși, greco-catolici, reformați, luterani, musulmani, Frația poloneză, husiți și mulți alții). Toate aceste națiuni au contribuit la crearea unei diversități excepționale în arhitectura și sculptura manieristă a Polonia/Poloniei. Prima jumătate a secolului al XVII-lea este marcată de activitatea puternică al
Arhitectura și sculptura manieristă în Polonia () [Corola-website/Science/329220_a_330549]
-
cetățeni (populație stabilă) - 895 sunt ortodocși (89,9%), 97 greco-catolici (9,8%), doi baptiști (0,2%) și un penticostal (0,1%). Cea mai veche mențiune scrisă despre învățământul din Marin este din anul 1830, când aici exista o școală confesională greco-catolică, cu o singură sală de clasă. Astăzi există o școală generală cu învățământ primar și gimnazial, modernizată. În ultimele decenii, Marinul și-a prezentat valoroasele costume populare, cântecele, jocurile populare și tradițiile locale în spectacole și concursuri, prin diversele ansambluri
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
mențiuni cu privire la anul trecerii Marinului la grecocatolicism și nici la modul cum s-a realizat aceasta. Documentele referitoare la Revoluția de la 1848 arată că, autoritățile maghiare au luat clopotele bisericilor din comitatul Crasna pentru a le transforma în tunuri. Biserica greco-catolică din Marin a predat clopotul în greutate de 20 de funzi care a fost transportat alături de cele 36 de clopote luate de la alte biserici din comitat. La fel s-a întâmplat și în 1917 când autoritățile maghiare au ridicat unul
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
funzi care a fost transportat alături de cele 36 de clopote luate de la alte biserici din comitat. La fel s-a întâmplat și în 1917 când autoritățile maghiare au ridicat unul dintre cele două clopote de la biserica din Marin. Șematismul Diecezei Greco-Catolice de Gherla din 1867 arată că, în parohia Marin există o biserică de lemn cu hramul “Sfinții Mihail și Gavril”. Tot aici se precizează că matricolele bisericești se țin în Marin din 1824, în sat există o școală de lemn
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
în sat există o școală de lemn cu 39 de școlari, preot paroh este Sacota Ioan (născut în 1799, hirotonit în 1822), iar cantor este Sacota Alexandru. Recensământul din 1857 arată că din totalul de 543 de mărinani, 537 erau greco-catolici, unul era ortodox, iar cinci erau de religie mozaică. În 1880, găsim în Marin 475 de români, nouă maghiari, un german și 12 persoane cu limbă maternă necunoscută. După religie apar 488 de greco-catolici și nouă israeliți. În anul 1900
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
au urmat, centralizările s-au făcut pe total comună, iar în perioada comunistă nu apar informații cu privire la religia cetățenilor chestionați. În aprilie 1940, în Marin apar 1199 de români și 10 evrei. În anul 1947 curatoratul bisericii sub conducerea preotului greco-catolic Miron Biluca hotărăște să înceapă construcția bisericii de cărămidă, iar în toamna anului 1948 se înalță crucea pe turla bisericii, în cadrul unei festivități solemne deosebite. Prin Decretul 358 din 1 decembrie 1948 al statului comunist Biserica Română Unită cu Roma
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]