1,058 matches
-
anumite ritualuri. Se întâlnește și în cultura indiană, în cântarea Torei. Ulterior, acest ornament muzical a fost preluat de către greci în incantațiile lor dedicate zeităților și mai apoi de către creștini, cu precădere de către catolici, care le-au introdus în cântul gregorian. Papa Grigore al XIII-lea a propus eliminarea lor din cânturi la sfârșitul anilor 1500, însă acțiunile sale nu au fost finalizate. Astfel la finele anilor 1800, Biserica catolică a anulat toate modificările realizate de el. În muzica gregoriană există
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
cântul gregorian. Papa Grigore al XIII-lea a propus eliminarea lor din cânturi la sfârșitul anilor 1500, însă acțiunile sale nu au fost finalizate. Astfel la finele anilor 1800, Biserica catolică a anulat toate modificările realizate de el. În muzica gregoriană există două genuri melismatice: genul mediu melismatic și cel intens melismatic. Majoritatea religiilor din Orientul Mijlociu folosesc această tehnică vocală. Afro-americanii au început să utilizeze melismele odată cu răspândirea bisericilor gospel la începutul secolului 20. În anii anii 1950, acest ornament a
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
Whitney Houston și Mariah Carey au fost solistele anilor 1990 ce au adus melismele în muzica pop, iar în anii 2000 această tehnică vocală este destul de folosită de către Beyoncé, Kelly Clarkson, Mary J. Blige, Christina Aguilera și alții. În muzica gregoriană, melismele au rolul de „a face scările muzicale mai puțin mohorâte și plictisitoare”, Rembert Herbert afirmând despre atribuția acestora: „presupun că pasajele melismatice reprezintă un punct de întâlnire între liniște și vorbire, un fel de pod ce le unește, care
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
vin de nicăieri și se îndreaptă spre nicăieri, ca și cum cântăreții ar putea rămâne la orice notă, în orice moment”. Anthony Heilbut, producător muzical și autorul cârții "The Gospel Sound: Good News and Bad Times" consideră că melisma utilizată în muzica gregoriană „poate face ca sensul cântecului să devină mai înălțător, atât pentru interpret cât și pentru credincioși”, iar cele folosite în bisericile afro-americane „își au rădăcinile în bocetele din folclor și în tonalitatea tristă”. PopEntertainment.com critică utilizarea în exces a
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
Neuma poate fi oricare din semnele din sistemele de notație muzicală care au înlocuit notația ecfonetică. Notația neumatica continuă să fie utilizată în prezent în cântarea bizantina și gregoriana, în special în comunitățile monastice. Cântarea religioasă "corala" utilizează notația contemporană. Primele notații ecfonetice, apărute din secolul al V-lea, utilizau simboluri care încadrau porțiuni ale textului, fiind probabil o notație simplificată pentru diferite „formule muzicale”. Originea neumelor nu este
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
sau pe experiență proprie. Pentru păstrarea tradiției muzicale a fost necesară dezvoltarea unui sistem de notație mai exact. Două sisteme principale au apărut în timp: în cantul de tradiție bizantina este notata mărimea intervalelor (diferența între două note), în cantul gregorian este notata înălțimea notelelor individuale. Sunt cunoscute două sisteme inițiale de notație cu neume, denumite "Coislin" and "Chartres", înlocuite în secolul al XII-lea de o notație exactă. Ioan Cucuzel (1280? d.Hr.-1360? d.Hr.) în Evul Mediu și
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
datorată lui Guido d'Arezzo. "Ritmul" este indicat prin serii de ligaturi (neume care combină "punctum" și/sau "virga") care stabilesc modurile ritmice. Acestea au apărut în sec. XII în repertoriul catedralei Notre-Dame din Paris. Formă neumelor folosite în cantul gregorian prezent a apărut în sec. al XII-lea. În timp, neumele cântării gregoriene au evoluat în notele notației măsurate și, ulterior, în notele muzicale actuale. Manuscrise din sec. IX conțin o notație ecfonetică originală. Un sistem propriu, numit "khaz", inexact
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
care combină "punctum" și/sau "virga") care stabilesc modurile ritmice. Acestea au apărut în sec. XII în repertoriul catedralei Notre-Dame din Paris. Formă neumelor folosite în cantul gregorian prezent a apărut în sec. al XII-lea. În timp, neumele cântării gregoriene au evoluat în notele notației măsurate și, ulterior, în notele muzicale actuale. Manuscrise din sec. IX conțin o notație ecfonetică originală. Un sistem propriu, numit "khaz", inexact în înălțime, a apărut cel mai devreme în secolul XII. Absența unei notații
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
fost înlocuite relativ târziu, în sec. XV, de un sistem original, care totuși nu era precis în înălțime. Acesta a fost înlocuit la rândul lui în sec. XVII de un sistem precis, care indică înălțimea notelor că și în cantul gregorian, nu mărimea intervalelor.
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
mai este cunoscută și sub denumirea de "Täwahedo" ceea ce în limba gî'îz (limba în care se țin liturghiile) înseamnă "unitate". Calendarul etiopian provine de la calendarul bisericii copte cu unele modificări. Calendarul este cu 7-8 ani mai puțin decât calendarul gregorian. Anul este compus din 365 zile, la 4 ani i se mai adaugă o zi, iar fiecare ani din această serie de patru îi este dedicată unui sfânt urmând ordinea: Ioan, Matei, Marcu, Luca. Anul este împărțit în 12 luni
Biserica Ortodoxă Etiopiană () [Corola-website/Science/317836_a_319165]
-
Anul este împărțit în 12 luni a câte 30 de zile. La sfârșitul fiecărui an i se adaugă 5 zile extra numite Pagumen, în anii bisecți Pagumen-ul are 6 zile. Anul Nou (Enkutatash) se sărbătortește pe 11-12 septembrie după calendarul gregorian dată ce corespunde zilei de 1 meskerem în calendarul etiopian. Lunile: Zilele săptămânii:
Biserica Ortodoxă Etiopiană () [Corola-website/Science/317836_a_319165]
-
scopul de a elibera Țara Sfântă (Palestina) de sub dominația musulmanilor. În secolele X-XI, viața religioasă în Occidentul Creștin al Europei cunoaște o perioadă de revitalizare. Aceasta se manifesta prin mișcări de reformă în interiorul bisericii, așa cum au fost mișcările clunice și gregoriene, precum și apariția unor noi ordine religioase (Ordinul Călugărilor Cistercieni ). Acest simț al pioșeniei a dus la creșterea numărului de pelerinaje către Locurile Sfinte din Palestina, aflată sub stăpânire musulmană încă din secolul VII . Creștinii puteau vizita Palestina, plătind o taxă
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
sau Biserica Apostolică Ortodoxă Estoniană (Eesti Apostlik-Õigeusu Kirik) este o biserică ortodoxă autonomă, al cărei întâistătător este confirmat de Patriarhia Ecumenică. În prezent întâistătătorul acestei Biserici este mitropolitul Stephanos, al Tallinnului și a toată Estonia (ales în 1999). Folosește calendarul gregorian. Această biserică autonomă nu trebuie confundată cu Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei), care este un exarhat al Patriarhiei Moscovei. Misionari ortodocși au activat printre estonieni în regiunile sud-estice, aproape de Pskov, din secolul X până în secolul al XII-lea. Prima mențiune
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
fost numit în funcția de vicerege nobilul polonez podolian Agenor Romuald Gołuchowski. El a început polonizarea administrației și a respins cererile rutenilor pentru împărțirea provinciei. El a încercat fără succes să forțeze Biserica Greco Catolică să treacă la folosirea calendarului gregorian și pe ucraineni să treacă la alfabetul latin și să renunțel al cel chirilic. După înfrângerea suferită de austrieci în Italia în 1859, imperiul a intrat într-o perioadă a experimentelor constituționale. În 1860, guvernul de la Viena a urmat sfatul
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
din nou Rusia în 1867 pentru a se întâlni cu sora sa, Dagmar, care se măritase cu țareviciul Alexandru cu un an mai înainte. George și Olga s-au îndrăgostit și s-au căsătorit la 27 octombrie 1867 (după calendarul gregorian). Olga a fost o regină populară și s-a implicat în munca de caritate. În 1898, ea a insistat să-și continue angajamentele fără gardă militară deși se trăsese asupra soțului și fiicei sale. De-a lungul mariajului său, Olga
Olga Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/316521_a_317850]
-
Martini și-a completat studiile în filosofie la Școala Iezuită de studii în Gallarate, în provincia Milano, și teologia la Facultatea de teologie din Chieri. În 1958, Carlo Maria Martini și-a luat doctoratul în Teologie Fundamentală la Universitatea Pontificală Gregoriană cu o teză al cărui titlu este: ""Il problema storico della Risurrezione negli studi recenti"". După anii petrecuți la Chieri se întoarce la Roma pentru a-și face un nou doctorat în Scriptură la Institutul Biblic Pontifical, absolvind „summa cum
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
summa cum laude”, cu o teză despre Evanghelia Sfântului Luca. Carlo Martini a publicat peste 40 de cărți, traduse în 11 limbi. După completarea studiilor și-a continuat cu succes cariera universitară. În 1969 a fost numit rector al Institutului Gregorian, iar în 1978, după alegerea papei Paul al VI-lea, a fost elector la Universitatea Pontificală Gregoriană și rector magnificus, servind în acest post din 1969 până în 1978, după care a fost nominalizat cancelar al Universității Pontificale Gregoriene. În aceasta
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
cărți, traduse în 11 limbi. După completarea studiilor și-a continuat cu succes cariera universitară. În 1969 a fost numit rector al Institutului Gregorian, iar în 1978, după alegerea papei Paul al VI-lea, a fost elector la Universitatea Pontificală Gregoriană și rector magnificus, servind în acest post din 1969 până în 1978, după care a fost nominalizat cancelar al Universității Pontificale Gregoriene. În aceasta perioadă a pregătit numeroși studenți și a publicat numeroase cărți sau în periodice. A avut deosebita onoare
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
al Institutului Gregorian, iar în 1978, după alegerea papei Paul al VI-lea, a fost elector la Universitatea Pontificală Gregoriană și rector magnificus, servind în acest post din 1969 până în 1978, după care a fost nominalizat cancelar al Universității Pontificale Gregoriene. În aceasta perioadă a pregătit numeroși studenți și a publicat numeroase cărți sau în periodice. A avut deosebita onoare de a participa la diverse reuniuni ecumenice și a pregătit noua ediție a Noului Testament în limba greacă. Este autorul mai
Carlo Maria Martini () [Corola-website/Science/315041_a_316370]
-
Paști depinde atât de mișcarea soarelui (de care depinde echinocțiul de primăvară) cât și de cea a lunii. În Bisericile Ortodoxe echinocțiul de primăvară este fixat pe 21 martie în calendarul iulian (care este ziua de 3 aprilie în calendarul gregorian), în timp ce Biserica Catolică și cele Protestante iau în considerare echinocțiul real de primăvară. Din această cauză data Paștilor în Biserica Ortodoxă nu poate fi mai devreme de 4 aprilie, iar în Bisericile Catolică și Protestante mai devreme de 22 martie
Calculul datei de Paște () [Corola-website/Science/315117_a_316446]
-
că bisericile folosesc cicluri lunare diferite. „Luna Bisericilor Ortodoxe” este cu 4-5 zile după „luna Bisericilor Catolice și Protestante”, ceea ce rezultă într-o diferență adițională de o săptămână în aproximativ 2/3 din ani. Bisericile ortodoxe nu au acceptat reforma gregoriană din secolul al XVI-lea pentru motive de ordin confesional, menținând mai departe calendarul iulian, care de atunci înainte s-a numit „calendar pe stil vechi”. Cu timpul diferența dintre cele două calendare, care la sfârșitul secolului al XVI-lea
Calculul datei de Paște () [Corola-website/Science/315117_a_316446]
-
a stabilit că ziua de 1 octombrie a anului 1924 va deveni 14 octombrie 1924. Decizia a stârnit reacția negativă a lui Nae Ionescu și a unor comunități sătești. Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Sârbă nu au adoptat calendarul gregorian. În prezent Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Crăciunul după calendarul gregorian, iar Paștile după calendarul iulian. Biserica Ortodoxă Finlandeză este singura biserică ortodoxă autocefală care sărbătorește Paștile după calendarul gregorian. Biserica Ortodoxă Estoniană, a cărei autonomie este disputată, sărbătorește Paștile de
Calculul datei de Paște () [Corola-website/Science/315117_a_316446]
-
va deveni 14 octombrie 1924. Decizia a stârnit reacția negativă a lui Nae Ionescu și a unor comunități sătești. Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Sârbă nu au adoptat calendarul gregorian. În prezent Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Crăciunul după calendarul gregorian, iar Paștile după calendarul iulian. Biserica Ortodoxă Finlandeză este singura biserică ortodoxă autocefală care sărbătorește Paștile după calendarul gregorian. Biserica Ortodoxă Estoniană, a cărei autonomie este disputată, sărbătorește Paștile de asemenea după calendarul gregorian.
Calculul datei de Paște () [Corola-website/Science/315117_a_316446]
-
Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Sârbă nu au adoptat calendarul gregorian. În prezent Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Crăciunul după calendarul gregorian, iar Paștile după calendarul iulian. Biserica Ortodoxă Finlandeză este singura biserică ortodoxă autocefală care sărbătorește Paștile după calendarul gregorian. Biserica Ortodoxă Estoniană, a cărei autonomie este disputată, sărbătorește Paștile de asemenea după calendarul gregorian.
Calculul datei de Paște () [Corola-website/Science/315117_a_316446]
-
Ortodoxă Română sărbătorește Crăciunul după calendarul gregorian, iar Paștile după calendarul iulian. Biserica Ortodoxă Finlandeză este singura biserică ortodoxă autocefală care sărbătorește Paștile după calendarul gregorian. Biserica Ortodoxă Estoniană, a cărei autonomie este disputată, sărbătorește Paștile de asemenea după calendarul gregorian.
Calculul datei de Paște () [Corola-website/Science/315117_a_316446]