941 matches
-
maximă plăcere. Adesea, și el însuși este oarecum dependent de munca sa. Unicul lui scop este rezolvarea tuturor sarcinilor de serviciu, indiferent de consecințele acestei strategii asupra angajaților. Nu ezită să-și asume mai multe atribuțiuni, deoarece, la urma urmei, greul nu cade asupra lui. Este dificil să-i faci față, mai ales din cauză că de obicei în subordinea sa se află cîțiva oameni care lucrează cu toții la fel de mult pe cît ți se cere și ție. Dacă încerci să-i sugerezi că
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
sine / Vedea, can ziua cea dentâi, / Cum izvorau lumine. În acest „adânc“ originar, Luceafărul redevine spirit pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e și ea relativă, fiindcă oamenii se nasc
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ale poeziei, urmate de poeme, Pasărea Phoenix și În adâncile fântâni ale mării. Un spirit riguros, sever (dar nu uscat) disciplinează expresia tragică a sentimentului azvârlirii în lume: „Coboare îndurare / În lumea pieirii / Peste veacul făptuirii, / Peste tot ce este / Greul de a fi”. Activitatea de exeget afirmă programatic supunerea la text (implicit polemic față de tendințele de deconstruire subiectivă a acestuia), supunere susținută de o mare erudiție și ajungând adesea la rezultate originale, surprinzătoare, în interpretarea unor teme savante. Indiferent însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
Dicasteriei erau prieteni cu Ioan Grigoriu. Creangă se mută astfel cu soția într-o altă locuință, aflată în curtea aceleiași biserici. Ar fi trebuit ca măcar de acum liniștea să guverneze sufletul și casa diaconului, dar, așa cum se obișnuise deja, greul și necazul găseau în el o țintă predilectă. „De-acum încolo, existența lui Ioan Creangă se scurge monoton, cu puține satisfacții spirituale, cu mari amărăciuni și multe lipsuri materiale” (9, p. 84 ). În această perioadă se înregistrează și cererea lui
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
din sectorul său și a consemnat că “românii au luptat vitejește, dar împotriva valurilor de atacuri sovietice nu aveau nicio șansă să reziste prea mult.” Documentele germane confirmă că diviziile române, nu cele germane, au fost cele care au dus greul, în timpul operațiunii Uranus. Mii de români au fost făcuți prizonieri, încolonați și trimiși în marș în lagăre. Mulți dintre ei au fost, însă, împușcați de ostașii Armatei Roșii, contrar Convenției de la Geneva 1. Armata 6 germană, alături de Divizia 1 cavalerie
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
din sectorul său și a consemnat că “românii au luptat vitejește, dar împotriva valurilor de atacuri sovietice nu aveau nicio șansă să reziste prea mult.” Documentele germane confirmă că diviziile române, nu cele germane, au fost cele care au dus greul, în timpul operațiunii Uranus. Mii de români au fost făcuți prizonieri, încolonați și trimiși în marș în lagăre. Mulți dintre ei au fost, însă, împușcați de ostașii Armatei Roșii, contrar Convenției de la Geneva. Armata 6 germană, alături de Divizia 1 cavalerie și
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
propria țară" (p. 29). În lipsa existenței proletariatului, a cărui apariție a fost determinată istoric doar de izbucnirea revoluției industriale, țărănimea este creditată ca forța progresistă care a propulsat țara în direcția eliberării naționale și a unificării românității: "țărănimea a dus greul bătăliilor împotriva cotropitorilor străini, pentru unirea țărilor române, pentru cucerirea independenței de stat, pentru închegarea statului unitar român" (p. 31). Totuși, odată cu dezvoltarea capitalismului, povara luptei revoluționare a fost preluată de proletariat, care devine nu numai "purtătorul idealurilor [sociale] ale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dor tot n-am să scap."177 Repetițiile explicative din enunțurile subiective, aflate în relație de interdependență cu enunțurile negative, transformă neliniștea interioară în personaj liric, iar adversativul "dar" scindează construcția poetică, indicând destrămarea interioară: Cine nu-i mâncat de greu / Nu bea apă din părău, / Da eu îs mâncat de grele / Și beau apă din vâlcele; / Cine nu-i mâncat de dor / Nu bea apă din izvor, / Da eu de dor îs mâncată / Și beu apă și din baltă, / Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vanitățile pe care le presupune, adesea, obținerea stării de fericire, sau dorința de Întreținere a acesteia. La aceeași stare de liniște face apel și poetul Serghei Esenin: CÎnd te bîntuie tristețea, cînd pierzi toate, cînd te doare, cînd te-nșfacă greul vieții, sub furtuni, sub ani, sub vînt, - să te-arăți tăcut și simplu, să zîmbești cu nepăsare, e cea mai Înaltă artă dintre cîte-s pe pămînt. * „Oricine crede că viața sa proprie sau aceea a semenilor săi nu are semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
două ori, când odată pe lună, când odată la câteva luni, astfel că în timp de un an și jumătate apar numai 23 de numere, în loc de 37 cât trebuiau să apară.” 228 După retragerea lui Tutoveanu de la conducerea „revistei” „tot greul ei l-a dus Emil Gârleanu”, pe atunci, cum spunea Iorga. Un ofițer sfios ca o domnișoară și însuflețit ca un apostol, dar retras din armată și plecat la București, Gârleanu, după cum subliniază G. Ursu: „a încercat să continue acolo
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Acatistul Sf. Ioan Valahul, Starea a treia). Volumele următoare, Istorii agrippine (1976), Anamneze (1984) și Imn Eminescului, în nouăsprezece cânturi (1992) se circumscriu, în general, aceluiași univers poetic. Dramaturgia lui A., reunită în două volume publicate în 1982 sub titlul Greul Pământului. O pentalogie a mitului românesc (Premiul Uniunii Scriitorilor), oferă o fascinantă experiență de întoarcere a mitului, înțeleasă ca retrăire-reinventare a acestuia. Cinci poeme dramatice, Miorița, Du-te vreme, vino vreme, Meșterul Manole, Greul Pământului și Steaua Zimbrului, delimitează simbolic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
volume publicate în 1982 sub titlul Greul Pământului. O pentalogie a mitului românesc (Premiul Uniunii Scriitorilor), oferă o fascinantă experiență de întoarcere a mitului, înțeleasă ca retrăire-reinventare a acestuia. Cinci poeme dramatice, Miorița, Du-te vreme, vino vreme, Meșterul Manole, Greul Pământului și Steaua Zimbrului, delimitează simbolic o vatră a spiritualității românești, un spațiu al „genezelor”, alcătuind un sistem poetico-filosofic articulat, ale cărui axe de referință sunt folclorul și istoria. În articolul Mitologia românească, inclus în volumul Din spumele mării. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
cu nectar, București, 1969; Geneze, București, 1971; Steaua Zimbrului, București, 1971; Poeme cu măști. Du-te vreme, vino vreme! Miorița. Steaua Zimbrului. Meșterul Manole, București, 1972; File de acatist, Detroit, 1976; Istorii agrippine, București, 1976; Străinii din Kipukua, București, 1979; Greul pământului. O pentalogie a mitului românesc, I-II, București, 1982; Rotonda plopilor aprinși, București, 1983; Anamneze, București, 1984; Amintirile peregrinului apter, București, 1990; Cerurile Oltului, Râmnicu Vâlcea, 1990; Imn Eminescului, în nouăsprezece cânturi, București, 1992; Pro memoria. Acțiunea catolicismului în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului. Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar această fată bună era horopsită și de sora cea de scoarță, și de mama cea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
celorlalți, fără să ia locul gândirii și al liberții celorlalți. Provocarea slujirii nu stă în a fi «diferiți» și «separați», în conformitate cu o logică din punct de vedere antropologic «clericală» și «sacrală», ci în a fi persoane solidare, capabile să împărtășească greul vieții, care se atașează, uneori în mod dramatic, de existența tuturor bărbaților și a femeilor. Serviciul la care sunt chemați consacrații nu este acela de a fi modele de viață impecabilă, neprihănită, ci, așa cum ne amintește deseori papa Francisc, de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o gratuitate dacă judecăm după cîntarul adevărului. Cuvîntul Ahileus este compus din ahi: braț, armă, clan, trufie, a fi de partea cuiva + leus: leu. Ahile îl înfruntă pe Agamemnon spunîndu-i că este pus ,,veșnic pe cîștig” și chiar dacă el poartă greul războiului, aheul ia cel mai mult din pradă ca și cum el ar fi cel ce s-a ostenit cel mai mult. Aheul îi spune să plece că va învinge singur și va cuceri Troia, putîndu-se lipsi de oștile pelasgilor/mirmidonilor. Cîntul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Xlll, Zeus, săturîndu-se de atîta sînge și măcel, își înalță ochii către alte orizonturi mai liniștite unde vede în zare: ,,După ce duce pe Hector și oastea-i așa spre corăbii, Zeus îi lasă pe ei să-și poarte necazul și greul Luptei apoi, iar el cată cu ochii luminoși mai departe Țări și noroade să vază, pe tracii care înstrună șirepii, Pe hipemolgii slăviți, băutorii de lapte, pe misi Care de aproape se bat și pe abii cei plini de dreptate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
brav după ce În prealabil: „Rumenind la față, ca o rozișoară...”. Fata din Dafin, ispitită de un străin drumaș, Își dă repede pe față „rumeneala” și, cu chipul purpurat, fuge pe plai. În fine, În balada N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului, domnul tînăr, trecător șt acesta (trecător și expert erotic), vede numaidecît „fața rumeoară” a copilei și Înțelege despre ce e vorba. Făt-Frumos află În palatul de sub stîncă fata ce visase. Cum putea fi altfel dacă nu „rumenă și albuliță
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o culoare de contrast. Este, s-a putut constata cu ușurință, albul, bălaiul. O metamorfoză plăcută se petrece sub ochiul celui ce intră În spațiul inocenței: albul se rumenește, fata dalbă se roșește „plăcut, ușor” (N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului). Rumenirea nu trebuie, așadar, să fie prea puternică. Ca să rămînă În nota inocenței, trebuie să fie ușoară, plăcută, rareori fața se Împurpură („la aceste vorbe, pe frumoasa-i față / purpura-n ivoriu noată, se răsfață / rîură senin”): numai În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de o artă care să poleiască cu aur realitățile, dar nu avem nevoie nici de o artă care să acopere cu noroi sau smoală aceste realități; avem nevoie de o artă care să fie suflet din sufletul poporului, să redea greul și bucuria și visurile spre viitor ale oamenilor muncii, o artă izvorâtă din realitățile națiunii noastre, profund umanistă. Avem nevoie de opere de artă de toate genurile și pentru toate vârstele; copiii vor să cunoască și pe Făt-Frumos creat de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de a face un film despre Meșterul Manole, fata fără nume se identifică cu personajul feminin visat de regizor, și, întrebată încă o dată cum se numește, răspunde, în sfârșit, "Ana, Ana lu' Manole". Răzvan Vasilescu, Cristina Drăghici și Ionuț Pavel "Greul" filmului rîmâne pe seama celor două personaje principale, unul, regizorul, fiind interpretat de Răzvan Vasilescu, care-și dozează perfect stările sufletești în funcție de etapele diferite ale "țesăturii afective", marea surpriză a filmului fiind oferită, însă, de interpreta fetei, Cristina Drăghici, o descoperire
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este deoarece Statele Unite ale Americii trebuie să joace rolul de „tătuc realist” și să-i intimideze pe „cei răi”, pentru a păstra pacea și ordinea În Europa și În alte părți ale lumii. Refrenul auzit adeseori este că America duce greul și pentru Europa. Voci mai temperate recunosc probabil că există un rol pentru ambele modele strategice de politica externă și de securitate și ca ele ar putea fi chiar complementare - un fel de analogie În domeniul politicii externe la modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
trist căci totul se macină până-n scoarța cerebrală tot! tot! Dar, stai , a mai rămas ceva: Noaptea. I se legase în ascuțimea brațelor două șomoioage de pulberi argintii și sticloase. Un colb înspumat bătut peste fața sa rotundă sufla tot greul pământului. Harapnicul pocni meschin și înfiorător, se lovise pe sine ca în noaptea dintre ani. Din gura sa umedă se prelinseră două limbi de foc. Una se lovi intangibil în neant, iar cealaltă scrijeli rănind undeva un plop singuratic. Lângă
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
că ne e dat să ne zvîrcolim În spasme, și nu un minut, ca la zid, ci luni și ani, Dumnezeu știe cît”; „De ce nu ne scurtăm chinurile? E lașitate sau e măreție În putința și voința de-a străbate greul? Și pînă la urmă Îl vom străbate? Poate că toate acestea vor face din noi oameni și În alte vremuri vom ști să prețuim binele”; „De ce mai trăim”; „SÎnt zile În care aș dori să mor, În care-mi doresc
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
deodată clară, vis roz al tinereții, Cum în obscure-azururi apar, pribegi, blonzi astri. O văz fugând prin codrul cel verde-ntre jugastri Era Erato albă iluminând poeții. De-a ei priviri focoase ar fi roșit sihastrii Păliți, chlorotici, vineți de greul bătrâneții. Purta bacanta-mi nuferi, bujori și violete, Înveșmântată magic în dăurite plete Și-n varii polichrome bibiluri și altițe ... Dar eu, nebun! zic: Spectru! Cameleon-femeie! Fugi! sufletul ți-e negru și mațele pestrițe [s.n.]!"90 Nu este vorba, ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]