967 matches
-
fel de semn al nebuniei, pur și simplu, deoarece această „realitate” pe care o nega Îl asalta, Îl Îmbrâncea și adeseori Îl ridiculiza din toate părțile și nu rareori el Înainta Într-un culoar de hohote de râs sau de grimase ironice ale celor „adaptați”, cei care se grăbeau să lingușească și chiar să maimuțărească „ceea ce era”, ceea ce „exista”. Târziu, foarte târziu l-a citit și Înțeles pe complicatul și paradoxalul Hegel care afirmă că „numai ideea este concretă”, În fapt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
foarte importantă în economia de lungă durată a timpului. Eram condamnați. O meritam. Iar eu eram obosit (Ce o îngrijora pe Jayne în afara acelor scene care trebuiau filmate din nou? Copiii ne imitau expresiile faciale, care în ultima lună fuseseră grimase agasate.) Și atâția copii erau dați dispăruți, încât tindea să devină o epidemie. Aproximativ doisprezece băieți dispăruseră de când ajunsesem aici în iulie - numai băieți. Fotografiile lor erau postate pe Internet și noi informații erau afișate pe site-uri speciale, fețele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cap deși nu vroiam s-o fac. - Adică? - Cineva care e expert în studierea și abordarea demonilor. L-am fixat multă vreme pe Miller până când am zis, întrebat: - Demoni? Semn bun, m-a avertizat scriitorul. Miller oftă. Remarcase neîncrederea din grimasa mea. - În plus, mai comunic cu ceea ce se cheamă stafii - dacă asta îți convine mai mult, domnule Ellis. În limbaj natural, mă poți numi vânător de stafii, ca de altfel și cercetător spiritual. - În esență studiezi...tot ceea ce e supranatural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a Trenului va conta în balanța evaluărilor finale, atunci când, presupun, nu puțini vor fi acei care și-ar dori să aducă proiectului și critici, să facă o contabilitate a fisurilor (invidia este un sentiment universal). Nu vor reuși decât o grimasă chinuită: orice-ar mai scrie ziariștii, marele pot l-a ridicat Thomas Wohlfahrt, lăsându-i pe ceilalți concurenți și vânători de granturi germani cu buzele umflate. „Nu are dreptate autoarea articolului, zice Andrei. Din contră, aceasta și este rațiunea trenului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care vom intra foarte curând. Zicea: „Vai, Nevski Prospect! Vom auzi ecoul pașilor lui Maiakovski mergând spre Neva, îmbrăcat într-o cămașă galbenă!...”. VITALIE CIOBANU: Orașul țarilor, capitala nordică a Rusiei de pe țărmul Golfului Finnik ne-a întâmpinat cu o grimasă ursuză: Gara Varșovia în care am intrat, oamenii de pe peron, cu aerul lor pierdut, accentuând pustietatea garniturilor de pe liniile paralele, o haită răzlețită de câini, traversând fără chef peroanele intermediare, o debarcare sub un cer... de plumb (nu știu ce cuvânt mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
relațiilor dintre participanții la festinul sosirii mele. Șeful misiunii era mare amator de lingușeală și nu prea admitea opinii diferite de ale lui, nevasta lui părea mai tăcută, dar fața ei exprima o doză de viclenie, iar zâmbetul împrumuta uneori grimasa rânjetului, economistul, cum îl gratula ambasadorul pe reprezentantul Ministerului Comerțului Exterior, era foarte reținut, își măsura cu grijă fiecare vorbă și se pronunța numai când era întrebat sau se abordau probleme din aria lui de preocupări, "sepatristul", cum era botezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
un frison al unei aventuri chique, precum un sport nou ori un joc de societate inedit. Am refuzat ideea de istorie literară de autor. Respingem cu aceeași decizie pripită critica având ca obiectiv producția literară în mers, critică propriu-zisă, făcând grimase pentru că ar fi "impresionistă", "foiletonistă", pentru că face loc detestabilului "scris frumos", pentru că-și îngăduie a apela gest scandalos! la "metaforă" ș.a.m.d. E la mijloc o pudoare ca-n fața unei goliciuni trupești, o rușine față de actul subiectului care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În gulerul cămășii. Culoarea tenului Îi dădea din brun Într-un galben pătat și omul Își aplicase din greu un fond de ten, În Încercarea de-a masca o erupție pe piele. Gura-i era căzută la colțuri Într-o grimasă de ciudă mofluză. - Cine-i ăsta?, a-ntrebat tipul. Numele lui, am aflat mai tîrziu, era Herman. - Un prieten de-al meu. Are niște morfină pe care vrea s-o mărite. Herman a dat din umeri și-a făcut un gest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
în kilometri. * Peste tot, cerul e același; pe pământ se află diferențele. * Invazia monedei europene a produs două efecte: unul comic, altul tragic. * Tehnologizându-și viața, omul devine el însuși o mașinărie. * Ce să alegi: zâmbetul publicitar al occidentalului sau grimasa amară, dar sinceră, a românului? * Răceala occidentalului transpare și prin cel mai afectuos zâmbet; căldura românului se simte și într-o înjurătură neaoșă. * Pe oameni îi poți ușor compara unul cu altul; mai dificil e să-i asemeni. * Occidentalii iubesc
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
a se manifesta în lume al lui Ion Caraion se poate spune că avea un corespondent în cele două fețe ale lirismului său: una „întunecată“, „nesociabilă“, și alta „radioasă“, „prietenoasă“, dacă e să simplificăm, una marcată de viziuni sumbre, de grimase, de proiecțiile „nevrozei“ („noi am scris cu nevroză pe ziduri“ e un vers memorabil al lui Caraion), iar alta deschisă candorilor, gingășiei, grațiosului și ludicului, trăsături per ceptibile, acestea din urmă, nu numai în poeziile sale pentru copii (care de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
școlii, uitându-se cu jind la sănătoasa și contagi oasa mea poftă de mâncare, cum o am și astăzi, și fugind apoi repede În casă la el să guste din bucatele nevestii cu un apetit de Împrumut și cu o grimasă de dispeptic chinuit de râgâieli și de arsuri. Se Însurase, stors cum era de orice valgă, cu o fată de popă, magnifică creatură, aducând, nici mai mult, nici mai puțin, cu statuia Libertății din Ploiești - și care, lihnită după [o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca o sfâșiere, ca o dedublare: două erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns... Iar laolaltă, față-n față - erau deznădejdea întruchipată! Duminica trecută, în fața acelei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
proză sau în versuri albe. Deocamdată însă m-am săturat și mă apuc din nou să monther lantizez! 24 octombrie 1952 Despre non-toleranță: autodafeurile, Inchiziția și toate celelalte crime care se comit în numele unor așa-zise principii nu sunt decât grimasele materiale și exterioare ale unei spiritualități greșit înțelese și mai cu seamă rău digerate! Astă-seară - concertul Orchestrei Cinematografiei, primul la care mă duc. Sunt sigur că Aranjuez va fi și el acolo... Cu ocazia acestui concert i-am cunoscut pesemne
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vârsta noastră republicană, de fapt cea mai tânără vârstă a României eterne.“ (Tribuna României, 1 ianuarie 1973) NICOLESCU Vasile „Nu vă cunosc, dar știu: sunteți de-o rasă, Centurioni ai urii ce v-apasă, Privind spre noi sunteți doar o grimasă, Dacă ați putea, ne-ați sta sub pat, pe masă Și-n grinzi, ca liliecii fără casă. Ne-ați sta sub limbă și-n priviri hoțește, În călimări și-n măduva din dește. Minciuna suplă, știu, nu vă lipsește În
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a televiziunii. Ce calități a avut Cristian Tudor Popescu, pentru a se impune ca vedetă TV? În primul rând, este un bun actor, își joacă foarte bine personajul. Vorbește fluent, fără să se gâtuie de emo ție, are gesturi firești, grimase și tot felul de expresivități carei dau credibilitate. În al doilea rând, șia construit un personaj cu priză la public. Prin el, Cristian Tudor Popescu transmite ideea că e un om din popor și pentru popor, veșnic nemulțumit de felul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dar mai am unul de completat... Șeful ia stiloul din mîna economistei, semnează, apoi se îndreaptă spre ieșire, zicînd din mers: Rămîne dom' Vlădeanu să se ocupe... Sărut mîinile! Iese în fugă, iar eu, neliniștit, sar din fotoliu, fac o grimasă de durere din cauza artrozei care a fost deranjată, spun un "mă reîntorc imediat" și ies. În fața mea, ajuns deja la scări, Don Șef aruncă o privire spre lifturi, apoi începe să coboare scările în fugă. Îl ajung abia pe la etajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așteptat să i se spună sau să i se sugereze, ca el să aprobe: "da, așa-i, să trăiți!..." Știi doar că directorului general îi plac oamenii fermi, siguri pe ei. Așa, ca tovarășa Roman, mormăi eu, supărat, făcînd o grimasă de durere din cauza artrozei. Da-da, află că tovarășa Roman este foarte apreciată. De ce? întreb eu plictisit. Cum de ce?! se miră inginerul Luchian. Ți-am spus doar că directorului general îi plac oamenii care nu se împiedică în propriile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
străbate un gînd. Brîndușa care strînge declarații..." Aș fi preferat să aibă o criză de nervi, doamnă, și să vă strîngă de gît, îi spun calm. Vorbele mele o lovesc pe Brîndușa ca o palmă dată pe neașteptate. Face o grimasă de durere, lăsîndu-și brațele să-i atîrne molatece pe lîngă corp, privindu-mă lung, cu dispreț. Părțile pardesiului se desfac și i se vede capotul. Îl iubiți mult, doamnă, dacă ați fugit la farmacie cu capotul pe dumneavoastră, îi spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce te referi? o întreb eu, tamponîndu-mi nasul cu batista. Microbuzul care m-a adus de la șantier m-a lăsat în piața din spatele complexului alimentar. Lîngă blocuri, jos, pe trotuar, era adunată o mulțime de oameni... Doamne! face Fulvia o grimasă de durere. Cine naiba m-a pus să mă uit?!... Ștefănescu..., murmură Fulvia, căzuse de pe balcon... Probabil o fi vrut să aranjeze lădițele pentru flori... Fulvia vrea din nou să pună cafea în ibric, bagă lingurița în borcan să adune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Luke o dată, iar Fundația Elinor Sherman de șase ori. — Așa, ca ultima nebunie din luna noastră de miere! Așa că ne-am dus acasă la voi... Și acolo s-au ciocnit cu mine, punctual ca întotdeauna... o completează Danny, cu o grimasă de scuză. — Și Danny a zis ce-ar fi să venim cu el la petrecere și să te luăm prin surprindere! — În orice caz, se pare că există cel puțin o persoană cu adevărat luată prin surprindere, Tarquin! zic chicotind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pantaloni! sugerează Suze, arătându-mi o fotografie din revistă. Uite ce șic sunt pantalonii ăștia! Dar ți-ai găsit deja rochia! intervine Cynthia, cu glasul ușor strident. N-ai nevoie să mai cauți! Asta e Rochia! — Mmm... Am o vagă grimasă. Știți ceva... nu sunt chiar așa de sigură. Cynthia mă săgetează cu privirea și preț de o clipă cumplită am sentimentul că are de gând să arunce cu paharul de șampanie în mine. Credeam că asta e rochia visurilor tale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
OK atunci, spun. Așa am să fac. Mă duc la Crate and Barrel, ești de acord? — Extraordinar. Și vezi că diseară am convenit cu mama să trecem pe la ea, să bem ceva împreună. La șase jumate. A, spun, cu o grimasă. Bine. Ne vedem atunci. Să te mai sun după ce mă întregistrez la Crate and Barrel, să-ți spun cu ce ne-am înregistrat? — Becky, spune Luke plictisit de moarte. Dacă mă mai suni o singură dată în timpul orelor de serviciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Michael pentru ea. Pur și simplu nu înțeleg! Știi foarte bine cât de mult ține Michael la tine. Știi foarte bine că nu-ți vrea decât binele. Și, din cauza mamei tale, nici măcar nu mai vorbești cu el. Luke are o grimasă și e evident că i-am atins un punct sensibil. — Și acum vrea să ne mutăm la ea în bloc! Nu-ți dai seama? Nu vrea decât să-și înfigă și mai bine cleștii în tine! În foarte scurt timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în timpul verii, care ar trebui să fie la fix. „Așa cum trandafirii înfloresc în timpul verii, așa a înflorit și dragostea mea pentru tine. Iubirea mea plutește către tine, așa cum norii cei albi plutesc pe cer“, citesc cu voce tare. Fac o grimasă. Parcă nu. Mai dau câteva pagini, fără să mă uit la el. Tu m-ai ajutat să trec cu bine de perioada de reintegrare în societate... Deși tu ești acum închis pentru crimă, dragostea noastră va lumina ca un far
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
evreul emblematic era Iuda (mai rar Cain sau Caiafa), al cărui facies con- centra toate clișeele fizionomice identitare : nasul coroiat, buza de jos groasă și răsfrântă, exoftalmie, barba ascuțită, părul roșu etc. „Chipul de Silen” al lui Iuda, marcat de grimasă, contrasta puternic cu cel frumos și senin al lui Isus. Pentru a putea fi ușor identificat și pentru ca elementele caricaturale să fie mai vizibile, Iuda era reprezentat de regulă din profil, În timp ce Isus era zugrăvit din față <endnote id="(63
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]