2,789 matches
-
vileag tristețea care îl copleșise văzându-mă plecând, moșul își căutase de treabă prin pădure, prefăcându-se că trebuie să aducă lemne. Îl înțelegeam foarte bine: el era sortit să rămână mai departe acolo, pe munte, singur-singurel, ascultând cariile din grinzile pereților și vânturile, furtunile, ploile sau zăpezile fluierând prin desișul pădurilor. L-am așteptat în fața cabanei. Simțind ceva straniu în atitudinea mea, Hector, câinele cel negru și flocos apăru de nu știu unde și se înfățișă la picioarele mele, târându-și coada
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
la Observator. Eram fericit de parcă ajunsesem la porțile Raiului! Totul îmi părea familiar și captivant! Am descuiat lacătele mari și ruginite ale mansardei în care trebuia să se afle lunetele. Intrând și rotindu-mi privirile, am putut observa că de grinzile ei atârnau o mulțime de pânze de păianjen. Am început să ating toate lucrurile de pe acolo, să mă conving că existau aievea. Apoi am început să șterg de praf cu mult sârg, am scuturat toate husele și am curățat toate
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
regina,spre Worms au plecat, Ca nunta s-o facă cum au hotărât. Când Siegfried cu Krimhilda s-au cununat, Doar chipul Brunhildei era mohorât. Pe Gunter Brunhilda nu îl iubește Și noaptea cu cingătoarea îl leagă, Agățându-l de grindă îl pedepsește, Ca să stea atârnat noaptea întreagă. Trist, Gunter lui Siegfried istorisește, Iar acesta din nou noaptea-l ajută, Punându-și gluga,alături pornește, La Brunhilda ce pe Gunter n-ascultă. Și-o prinde strâns,până suflul și-l pierde
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
costișa noastră, Vâlceaua mea natală să îmi rămână-aproape Și împăcat cu soarta, în liniștea albastră Să îmi adoarmă gândul înveșnicit sub pleoape... Mi-e dor de Curătură și de Zăpodea sfântă Pe unde mai aleargă bezmetic un ciled, Vioara de sub grindă în sufletul meu cântă Și tata sus în ceruri din ea mai cântă, cred! Lumina din cuvinte încet mi se destramă, Culorile pe pânză s-au veștejit de-acum Și simt cum de o vreme nu mai încap în ramă
VREAU SĂ MĂ-NTORC ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380384_a_381713]
-
DE ZOAIE ARTISTICE zarafi ai vorbelor deșarte strigoi ai bârfelor de noapte toți - fojgăind ca șobolanii rozând la nimburi și grijanii curg zoaie negre de pe voi linchiți la ochi ce curg șuvoi numiți „artistic” ce se vinde - artistu-i spânzurat de grinde...! ...eh - ceasul vostru a trecut curând - vă veți 'frăți c-un Mut: uitați c-ați fost fără a fi vă spulberați în zori de zi voi - ucigași de duhuri vii voi - ciocli de împărății mereu urlați după câștig - inimi chircite
ALTARUL DIN PĂDURE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380522_a_381851]
-
pline voievozi și de mărire duhuri : bouri veneau să se închine l-al Pajurii tron din văzduhuri au fost cândva - în vremuri sfinte oșteni născuți de stânci și codru : vârtej de vitejii și modru și hori de zâne pân' la grinde au fost cândva - în vremuri pline icoane și grădini de rai: eroi ai spadelor cu grai arhangheli - împărțeau lumine au fost cândva - în vremuri sfinte - dar cine-și mai aduce-aminte ? acum e crivăț și pustie zbătut neam în nemernicie au
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
mi-l sature prin vise.// Țara mea de dincolo de ape,/ dacă șovăi în credința mea,/ simt cum îmi trimiți, vânjoși, să-mi stea/ toți stejarii din Orhei pe-aproape.// Când îmi dau târcoale bezne grele,/ lilieci când se izbesc de grinzi,/ numai tu prin noapte îmi aprinzi/ policandrul Nistrului cu stele.// Zgribulit în hainele vărgate/ astăzi vântul iernii îl ascult./ Hora noastră a murit de mult, frigul mușcă tălpile-nghețate.// Dar pândesc la drum de primăvară/ să întindem iar din prag
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
crescând pe trupu-mi, respirându-mi toată firea, Mană de semințe vii a trimis de nicăierea Și-a rodit, prea frumusețe, un ogor de putregaiuri, Să culeg holde de flori din dureri de adineauri... Plouă-mi, Doamne, în odaia mare-n grinzi și mică-n soare, Plouă-mi pân-o crește floarea, să-și întindă peste carnea-mi Frunzele-aburind de viață, verdele tămăduirii Și să muște fără milă negura putreziciunii, Să-și împlânte pân' la os dintele cel crud, de lapte, Să
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379349_a_380678]
-
25 decembrie 2015. „Slava Lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” Luca 2 Ninge cu fulgi mari, dulce desfătare, Dumnezeu coboară, îngerii colindă, Oameni de zăpadă cresc în depărtare, Țurțuri spiralați licăresc la grindă. Mă cuprinde dorul de copilărie, Raiul îmi părea orice glastră ninsă, Stele-am strâns în suflet pentru veșnicie Și tivesc cu ele inimi, gânduri, vise. Cozonacii Bunei cu miresme fine, Îndulciți cu-arome de surâs zglobiu Erau copți în vatra
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
în ... Citește mai mult „Slava Lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” Luca 2Ninge cu fulgi mari, dulce desfătare,Dumnezeu coboară, îngerii colindă,Oameni de zăpadă cresc în depărtare,Țurțuri spiralați licăresc la grindă.Mă cuprinde dorul de copilărie,Raiul îmi părea orice glastră ninsă,Stele-am strâns în suflet pentru veșnicieși tivesc cu ele inimi, gânduri, vise.Cozonacii Bunei cu miresme fine,Îndulciți cu-arome de surâs zglobiuErau copți în vatra dragostei divine
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de vară Motto: În viață joacă teatru doar cei care nu au nici un rol !!! Treziți din vis de zgomotul de stele, Care au spart a lacului oglindă Printr-o fereastră dintre nori de lapte, Ca un ciocan care lovește-n grindă, Îmbrățișați pe-o bacă, sub un tei, Doi tineri, fiind cuprinși de teamă, Privesc cum lacul arde cu scântei, Când visul zorile-l destramă. Era o noapte scurtă, ca de vară; Privirile se luminau de zori, Care-au rămas arzând
VIS DE VARĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380876_a_382205]
-
de vară Motto: În viață joacă teatru doar cei care nu au nici un rol !!! Treziți din vis de zgomotul de stele, Care au spart a lacului oglindă Printr-o fereastră dintre nori de lapte, Ca un ciocan care lovește-n grindă, Îmbrățișați pe-o bacă, sub un tei, Doi tineri, fiind cuprinși de teamă, Privesc cum lacul arde cu scântei, Când visul zorile-l destramă. Era o noapte scurtă, ca de vară; Privirile se luminau de zori, Care-au rămas arzând
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
mai mult Vis de varăMotto: În viață joacă teatru doarcei care nu au nici un rol !!!Treziți din vis de zgomotul de stele,Care au spart a lacului oglindăPrintr-o fereastră dintre nori de lapte,Ca un ciocan care lovește-n grindă,Îmbrățișați pe-o bacă, sub un tei,Doi tineri, fiind cuprinși de teamă,Privesc cum lacul arde cu scântei,Când visul zorile-l destramă.Era o noapte scurtă, ca de vară;Privirile se luminau de zori,Care-au rămas arzând
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
curăța butoaiele confecționate din stejar, le rașcheta, le spăla cu apă clocotită, etanșa capacele și doagele cu papură și apoi le trăgea pucioasă, ca să nu miroasă a mucegai. După aceea, butoaiele erau frumos aranjate pe suporții confectionați de tata din grinzi de lemn de esență tare, în beciul adânc, ce se întindea până sub strada principală. De la statul vinului din fiert și până primăvara târziu, la noi soseau să cumpere sau să bea vin, cei mai importanți oameni ai comunei și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
argilă aurit. Înțepenit în studiul de latină, Pentru ca mări, deșert de nedescris Să nască cerul toamnei fără vină Eu am iluminat tristețea-n vis. Când strigătul nopții ce n-are părinți Se leagănă-n umbre sub fețe de sfinți Și grinda-i linsă de văpaia rea, Întinsa-mi coadă te lasă fără grai: Alerg și m-ascund, dar la-nceput de mai Mortală va fi mușcătura mea. -------- 2001 Prin traducerile „comise” în acest tom și prin textele originale reproduse în paralel
PAUL POLIDOR A REALIZAT O TRADUCERE CONSONANTĂ CU SPIRITUL ORIGINAL de DUMITRU BĂLAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374455_a_375784]
-
Acasă > Poeme > Meditație > RĂDĂCINI Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Rădăcini Rădăcina atârnă de mult pe colțul casei părăsite Ghearele îi cojeau vărul de pe glezne Își aruncă urechi suitoare de grinzile vântului care suspendau acoperișul pe inimă zidurilor flagelate in extenso * Acolo am ținut prima dată lumină în căușul ochilor fizici acolo am îmbobocit în copilărie și înflorit în tinerețe Pe crengile sufletului am împrumutat păseri să-și răvășească trilul între
RĂDĂCINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374521_a_375850]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ULTIMA PAGINĂ, NESCRISĂ Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1696 din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului mi-e dor de mirosul busuiocului prins în grinda din casa bunicii și de ploaia care vindeca dealurile triste sub care tata își etala sudoarea mi-e dor de oameni și de mine de copilul care impresiona alergând desculț după fluturi știu c-am plecat din mine în clipa
ULTIMA PAGINĂ, NESCRISĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373647_a_374976]
-
trupul, Lui nici nu-i pasă, ucigașul e firav, nu are minte, așa vorbea și soacra mea Zarathustra, cea cu zacusca, predicatorii sunt morți, moartea predică singură, în piața publică muștele își scriu memoriile, copilul veni cu oglinda, se scutură grinda de atâți spânzurați, vânt de sare și soare îl biciuiește. Se plimbă gol pe malul abrupt. Vulturii dau roată, îl urmăresc, îl vânează. Inamicul este însuși oceanul, dar este și salvarea. Cine îi șterge orele, visele, urma vânătorilor, ridurile? Norii
NOAH 7 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371473_a_372802]
-
de moarte... în rouă mă-mbraci pentru tine de luni până-n holde-cascadă, și-nvăț avatarul de rime în hohot degrabă să ardă. acum știu că nu eram singură. deșertul florilor-de-colț mă aplaudase. câteva lebede urcaseră într-un tablou agățat de grinda inimii. un orb îmi schița pagini cu săgeți de cântec. într-o zi le voi răsuci dincolo de masca dintre maluri și le voi trimite peste prăpăstii. de acolo pornesc corăbiile spre oceanul de niciunde. între timp, ziduri înțelepte șerpuiesc pentru
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371502_a_372831]
-
Dascălul pieri și el mânat de groaza trăită, iar Muica Lina, nesimțind amenințarea pârjolului, sta pironită în mijlocul grajdului. Desprins cu iuțeală din șirul de oameni veniți cu apă în cante s-oprească prăpădul, Culiță, feciorul lui Vlaicu, scăpă bătrâna de grinda în flăcări, gata să-i cadă în creștet... Ca la capăt de lume, tăcerea și bezna covârșiră locul, ștergând părerea că ceva s-ar fi întâmplat pe-aci... A doua zi, ieșind în bătătură, bătrâna zărește ceata de băietani zurbagii
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
ea întrece toate cetățile împărătești europene. Și aici se află palate minunate, grădini mari, păduri, pâraie și dealuri făcute de mâna omului...Zidurile sunt din cărămidă dar tavanul de lemn este sprijinit pe coloane înalte, rotunde, sculptate și aurite, iar grinzile sunt vopsite în felurite culori...” Întâlnirea cu împăratul chinez n-a mai avut loc întrucât reprezentantul țarului rus, Nicolae Milescu Spătaru, a considerat protocolul impus de Beijing umilitor pentru o putere ca Rusia, fapt care nu l-a împiedicat, se
UN SPION VALAH ÎN SOLDA ŢARULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371598_a_372927]
-
așa cum inspirat spunea, în prefața unei cărți (semnate tot de Teodor Dume ), Gheorghe Grigurcu, "stigmatul unei neconvenționale purități și al unei exemplare modestii"Așadar, scriitura lui Teodor Dume este un adevăr nesofisticat. Scrierile domniei sale sunt tablouri vii (icoane prinse sub grindă) pe care le citești cu sufletul. Sunt rugi înălțate înspre cer întru binecuvântarea fiecărei zile.Prin simplitatea cuvintelor ele rodesc și înmuguresc în suflet.Într-un cuvânt fluidizează și vitalizează existența "dintre cele două respirații": Viața și Moartea" (Viorel HORJ
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
să și pricep al dreacu’!? - Da’ nici că eu!? - Tocmai de-aia! Ca să-nveț’! i-o tăie tata Nițu. - Și la ce mi-o trebui!? Eu mă mărit! - Și te pomeni că cin’te-o lua, te-o pune-n grindă! Tu, fată, zău că n-ai minte nici cât o găină! Întreab-o pe sor’ta Rița cu ce să mănâncă măritișul... Văzând că e luată în pene, Leta începu să adune mătase de porumb. - Ce faci tu, fată? Ce e
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
a aplecat / End her hend i-a sărutat: “Pliz, dont croai, măicuța mea, / Bicoz ai em nora ta! Ui ueit for tu cam băi noi, / Madăr pentru amândoi.” / La oglindă, adică La “mirror” Tu dei ai uil min în da grinda. / Daun from cui rait nau oglindă. Mam’ is gon tu tăun băi dorul. / Tu dei is ălon puișorul End ai clousd da dor / Et mai haus, uit zăvorul. “Uat hed biutiful răsare! / Em ai dis? Al meu e oare? Bat
LIMBA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373805_a_375134]
-
sub gorun Îl duc pe ultima lui cale Pe cel mai dureros tribun! Ce sfânt și Unic i-a fost Dorul Să-și vadă nația unită! Și lăcrimează tricolorul Pe crucea lui înmărmurită. La Vidra, într-un leagăn mut, Sub grinda vremii șubrezită Aș vrea acolo să mă mut Cu inima din piept rănită... Mai sunt români aici în țară, Cei alungați din versul meu Odată se vor strânge iară Chemați de bunul Dumnezeu! Nicolae Nicoară-Horia Statuia lui Avram Iancu din
MAI SUNT ROMÂNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373942_a_375271]